Salutare! Am 19 ani și de 2 luni simt o ură față de cea care m-a adus pe lume (nu ii pot spune "mama")nu o mai suport să o văd și să o aud. O urăsc pentru că încă de mică am fost expusă la certurile dintre ea și tata, mai tot timpul certurile degenerau în abuz fizic, simt ura aceasta pentru că nu a fost capabilă să îmi ofere liniște și pace, mie și frățiilor mei, sa creștem într-un mediu sănătos, nu unul toxic plin de scandaluri, vreau sa precizez că acum când am crescut am avut și eu parte de abuz fizic, bineînțeles pe lângă cel psihic și emoțional din partea tatălui.Simt că m-a făcut și își bate joc de mine și de sentimentele mele,de fiecare dată când îi spun ce mă deranjează, ea spune doar da,da și râde,simt că sunt luat-a de proastă,că sunt un nimic și că ce spun eu este luat la mișto. De când mă știu la noi in casa nu am simțit spirtul sărbătorilor, tot timpul era scandal o atmosferă tensionată în casă. Simt că nici nu îi pasă de mine și frații mei,de viața noastră,simt cum îl apreciază mai mult pe tata după tot ce i-a făcut și ne-a făcut nouă, decât pe noi,de fiecare dată când tata striga, mă jignea, lovea nu zicea nimic, stătea și se uita, pe când eu m-am băgat pentru ea de multe ori când o bătea. Nu mai pot sa dorm, nu prea mai mănânc și tot ce am in minte în ultima vreme e că vreau sa plec cat mai departe de ea, sa uit tot, sa o iau de la zero, nu am liniște în sufletul meu. Nu știu ce să mai fac, as avea nevoie de niste sfaturi.Cum as putea trece peste asta? mă simt distrusă pe interior

Un exemplu bun de ne urma și tu la rândul tău propie tale famili sa nu le faci asa la propi tăi copii lecția asta este una din cele mai bune ce le putem lua de la uni "Părinți" acum ca ști asta și ai loat lecția asta nu face la fel cu copii când poate într-o yi vei fi părinte și le vei oferi o educație normală și sănătoasă într-un mediu sănătos și normală. Tu ai primit o lecție enorm de importată da nu-ți dai seama și cât de mult valorează.

Am o veste buna pentru tine: esti majora si poti pleca de acasa cand vrei, deci nu vad motivul rautatii si plansului inutil, cand poti sa-ti faci singura viata cum vrei si unde vrei, oriunde in lume, odata ce esti majora.

Salutare! Daca as avea la cine să mă duc sau așa avea posibilitatea să-mi cumpăr o căsuță a mea, credeti-ma că nu stăteam sa suport atatea. Mi se pare destul de normal această ura, o simt ca pe o autoapărare.

Pana o sa-ti cumperi o casuta, poti sa te muti cu chirie, ca sa nu te mai plangi de unii si altii, cand esti ditamai barbatul, capabil sa te intretii singur, fara sa mai planga de altii.

Singura variante e sa te angajezi si sa pleci din casa, si eu am crescut intr-un mediu abuziv cu un tata vitreg alcoolic si violent asadar te inteleg perfect, pe fratiorii tai nu ii poti ajuta pana nu esti tu pe picioarele tale, nici legal nu ai cum sa ii iei, iti vei gasi linistea doar cand vei pleca din acel loc, parintii nostri sunt tot oameni, fac greseli, nu isi dau seama cat de nociv e pentru un copil sa creasca intr-un mediu violent, trebuie sa devi mai buna decat ei pentru ca ai capacitatea asta, se vede dupa cum scrii ca iti doresti liniste, si o vei avea dupa ce vei fii pe picioarele tale, neaparat cauta si angajeaza-te.

Sunt fată!

Salut! Dacă ești majoră, caută un job și muta-te unde apuci.
Mama ta poate nu e conștientă ca nu e ok sa rămână cu un asemenea om. Dacă nu își da seama, tu nu ai ce sa schimbi decât sa te ajuti pe tine plecând de acolo. Cu ura nu rezolvi nimic. Gândește la rece și caută o soluție ca sa îți fie tie bine. Bafta!