Pana la urma nu spui tot ce ți s-a întâmplat.in viața ta scurta,doar ca ai pierdut persoane dragi, sau probabil plângi după o relație ce nu a mai mers.
Eu la vârsta ta după ce făcusem 18 ani jumate îmi vandusem bicicleta și pc din antichitate,achiziționasem un troller cabina,și am plecat cu primul autobuz spre Franța,i-am sunat pe ai mei tocmai când ajunsesem acolo, știind ca nu ar fi fost de acord, nu au avut ce sa îmi facă fiind deja major, au sunat și la poliție, dar nu au avut ce sa facă.
Si mai departe a început stresu, pierderi a persoanelor cu care legam un jurământ, disciplina și ordinea zilnică din viața de zi cu zi.
Am putut sa ii văd pe ai mei după 5 ani, doar 2 sapt și am plecat din nou apoi.
E o poveste destul de emoționantă, așa, in prima faza, dar credeți-ma că viața mea nu se rezuma doar la o relație și fleacuri...sunt chestii mult mai profunde ce pentru mine au impact și acum...din păcate