Salutare lume,
Viața asta de obicei e nedreaptă, dar ce e corect până la urmă? Viața poate fi frumoasa dar poate fi și un coșmar.De-a lungul vieții mele nu foarte vaste (am 18 ani)..am trecut prin multe chestii,am învățat multe lecții, am pierdut oameni și am suferit, dar cu toate astea n-am renunțat.Deobicei primești lovituri când te aștepți cel mai puțin și totuși, tine doar de tine sa te ridici, mai ales că eu sunt băiat ...nimeni nu prea te caută în momentele alea nasoale, momentele alea când stai doar tu undeva și plângi sau pur și simplu îți regreți existența.Ma rog,nu contează contextul foarte mult, importanta e esența ș-anume că deși am pierdut multi "prieteni", aș vrea să găsesc niste persoane care sunt de încredere, sincere și care stiu sa se comporte cu un om.
Mi-ar prinde bine sa mă mai destăinui și eu până la urmă cuiva, oricât de tare ai fi ...la un moment dat tot cazi si eu fiind mai introvertit de fel, pun preț pe prieteniile cu oamenii.De aceea, întrebarea mea este ...Ar vrea cineva sa fim prieteni? Menționez că nu sunt interesat de glume proaste sau alte chestii ci doar de niste oameni care știu cum e sa fii introvertit și să nu fii înțeles totodată de nimeni ^⁠_⁠^
Mulțumesc!

Pana la urma nu spui tot ce ți s-a întâmplat.in viața ta scurta,doar ca ai pierdut persoane dragi, sau probabil plângi după o relație ce nu a mai mers.
Eu la vârsta ta după ce făcusem 18 ani jumate îmi vandusem bicicleta și pc din antichitate,achiziționasem un troller cabina,și am plecat cu primul autobuz spre Franța,i-am sunat pe ai mei tocmai când ajunsesem acolo, știind ca nu ar fi fost de acord, nu au avut ce sa îmi facă fiind deja major, au sunat și la poliție, dar nu au avut ce sa facă.
Si mai departe a început stresu, pierderi a persoanelor cu care legam un jurământ, disciplina și ordinea zilnică din viața de zi cu zi.
Am putut sa ii văd pe ai mei după 5 ani, doar 2 sapt și am plecat din nou apoi.

E o poveste destul de emoționantă, așa, in prima faza, dar credeți-ma că viața mea nu se rezuma doar la o relație și fleacuri...sunt chestii mult mai profunde ce pentru mine au impact și acum...din păcate

Adevărat, foarte bine spus!
Doar că eu sunt pozitivist și tind sa cred că mai există persoane de-al de mine, undeva, prin lumea asta.Dar chiar și așa, încă am speranța sa găsesc pe cineva și sigur voi reuși.

Bineinteles ca exista, dar iti vor lua ani multi pana sa le descoperi si maia les pana iti consolidezi increderea in cineva.
Nimic nu se intampla peste noapte!
Trebuie sa fii mai pozitiv si sa ai incredere in tine, in primul rand, ca de acolo pornesc toate dezamagirile vietii.

Mmmm,sa nu exageram,sunt persoane introvertite destule, nu le-am cunoscut eu, asta-i clar.
Cât despre dezamăgiri, din contra, mă bucur nespus că am aflat cu cine stau la discuții până acum și mă bucura și faptul că am scăpat de niste oameni... toxici.Deci da.