Posibil sa ai anxietate socială sau ceva de genul, foarte multă lume are așa ceva. In cazul asta e greu sa te schimbi dintr-odată. Singura soluție ca sa te integrezi in colectiv e sa faci tu primul pas, propune sa ieșiți undeva, sa discutați despre ceva, ei nu o sa vina sa te bage in seama, tu trebuie sa faci asta. Fii mai zâmbitoare in primul rând.
Parcă m-ai descris pe mine.
Eu sunt cam așa cum ai scris tu, dar pot să vorbesc în grupuri mari, dar în grupuri mici mi se pare imposibil și o fac diar când este necesar. Dacă am pe cineva lângă mine (de obicei soția), acea persoană mă mai ajută într-o conversație (și ea este introvertită).
Noi, față de extrovertiți preferăm să ne dedicăm mai mult timp nouă, nh altora.
În Gimnaziu și Liceu eram retras, nu am avut 《 relații 》, nu pentru ca nu veneau fetele la mine, dar eu le respingeam pentru xă nu eram pregătit.
La 19 ani am avut prima relație și a durat câteva luni, dar am renunțat la sfatul părinților, și le mulțumesc pentru asta.
Apoi la 23 de ani am cunoscut-o pe soția mea și după celelalte.
Nu trebuie să ieși în evidență pentru a avea prieteni, ci să încerci (primul pas e greu de făcut) să mergi la ei. Știu, primele dăti vei primi un mare REFUZ. Dar tu nu te opri, continuă! Nu te lăsa.
Caută și la alte clase. Caută oameni cu activități comune cu ale tale.
Incearca sa nu mai fii asa retrasa in tine si sa faci tu primul pas, daca esti sa inchisa in tine normal ca nimeni nu iti atrage atentia.