Ai emotii cand vorbesti cu baietii si cu barbatii pentru ca nu vrei sa te faci de ras, si nu prea stii cum sa te comporti in preajma lor, fiindca ti-a lipsit un model masculin care sa te invete, doar ca asta e doar o iluzie, o farsa pe care ti-o joaca mintea in mod inconstient.De fiecare data cand vrei sa comunici cu barbatii eziti,fiindca ti-ai creat oarecum o idee precum ca trebuie sa urmezi un tipar diferit pentru a comunica cu barbatii,dar de fapt si de drept trebuie sa te compoti normal,si sa te simti in largul tau,nu e absolut nicio diferenta intre a vorbi cu un barbat sau cu o femeie,fiindca ambii sunt fiinte rationale.Ok, nu stiu cat de mult te-am facut sa intelegi, dar concluzia este ca trebuie sa te educi, si sa te inveti singur cum sa comunici, si sa scapi de anxietate.
Motivele pentru această ură sunt altele. Mama a încercat mereu să mă facă să fiu mai aproape de el. Dar nu a reușit pentru că eu nu mă pot apropria de un străin. Nu e acel caz clasic de care tu spui în răspunsul tău.
Doamne fereste cate rautate in fine...
Te inteleg perfect si nu e de vina mama ta e cum ai spus tu te-ai obisnuit cu el.Cum si noi ca fete ne obisnuim cu mamele care sunt de acelasi sex si altfel discutam cu ele poate si tu la randul tau altfel ai fi vorbit cu tatal tau.
Eu am problema asta invers. Tata este un alcoolic pus pe scandal cu care nu pot schimba doua vorbe pentru ca ori e baut ori nu vorbeste si atunci am dezvoltat o anxietate fata de sexul masculin (matur nu tineri de varsta mea).E foarte greu sa treci peste bariera asta dar cred ca exersand si luptamn cu tine insuti vei reusi treptat.