Sunt intr-un impas total, nu mai am niciun pic de viata in mine, sunt trista mereu, n-am prieteni, cand ies cu alti oameni in afara de parinti ma simt in plus, nu mai stiu cum sa fac sa am energie. Mentionez ca sunt grasa, n-am prieteni si am si un complex de inferioritate. Mereu imi spun ca n-am cum sa vorbesc cu anumiti oameni pentru ca sunt peste mine si ca nu merit nimic, nici macar distractie pentru ca sunt grasa. Toti rad de mine si oamenii noi mi se pare ca se uita ciudat si nu vor sa vorbeasca cu mine.

Sunt atat de trista incat mi se pare ca nu am niciun rost, vreau sa socializez, sa ma simt bine, sa uit ca am atatea defecte, sa ma simt libera. Sa pot sa fac parte dintr-un grup, vreau prieteni ATAT DE MULT. Plang mereu din cauza asta, sunt atat, atat de trista si nu mai gasesc vreo cale de rezolvare. Ma gandeam sa ma duc la niste activitati, dar mi-e frica ca nu o sa ma obisnuiesc cu adolescentii de varsta mea. Un alt obstacol ar fi si transpiratia excesiva, ma impiedica sa fac orice lucru social, sunt gretoasa, transpir ca un porc, mainile, subratul, toata fata, m-am saturat sa am atatea defecte si stiu numai sa ma plang. Nu sunt capabila sa-mi fac prieteni si nu ma simt confortabil cu fetele, dar nici cu baietii. Vreau si eu sa ies cu prietenii sa ma plimb cu bicicleta, sa mancam inghetata, sa nu ma mai simt atat de singura, parasita. Mi se pare ca nu am subiecte de discutie, nu stiu ce sa vorbesc, cum. Sunt atat de fricoasa, mi-e frica de tot si mai am si niste frici carora nu le gasesc vreo explicatie, apar din senin. Vreau sa imi incep viata, toata copilaria mi-am petrecut-o singura, in casa si nu pentru ca am vrut eu, ci pentru ca am fost nevoita sa ma apar de jigniri, apelative, palme, injuraturi. Toata viata am fost batjocorita, din clasa 1, poate asta are un rol important.

Mentionez ca am 15, aproape 16, dar ma simt de 70 combinat cu 12 ani, eu inca vreau sa ma joc sotronu, stiu ca nu se mai poate, am crescut, dar n-am avut parte cand eram mica.

Vreau doar cateva sfaturi, cum pot sa-mi rezolv problemele si cum sa-mi fac prieteni, va multumesc daca ati ajuns pana aici!

Cum sa fac sa am energie.Mentionez ca sunt grasa.
Dacă ești dodoloață, ești plină de energie, căci slănina e depozit de energie.
, toata copilaria mi am petrecut o singura, in casa.
Simplu, ieși afară din casă.
dar ma simt de 70 combinat cu 12 ani.
Te felicit. Eu la fel, am 75 dar mă simt combinat cu 12, de aceea
îți scriu, că te înțeleg bine.
eu inca vreau sa ma joc sotronu. Și eu, e o idee, doar că am niște cârje ortopedice, așa că eu zic să ieși să joci șotronu până poți. Ba se poate, șotrunul șa orice vârstă, dacă găsești pe cei combinați la vârstă ca tine, să știi că sunt mulți dacă îi cauți.
Așa că cel mai important sfat.
Ieși afară! Sunt nenumărați băieți la care le plac cele dodoloațe ca tine.

Bună!
Îmi pare rău prin ce treci. Totuși, schimbarea pornește de la tine. Tu trebuie să fie cea care ia inițiativa. Știu că viața nu e cinstită, ba chiar uneori poate fi o glumă, dar trebuie să ne ridicăm din propria durere și să facem ceva cu zilele noastre. Ceva bun.
Ca început, ai putea să încerci să ții dietă și să faci sport. Nu ceva greu, complicat. Că tot ai menționat bicicleta, mergi pe bicicletă. Stabilește-ți un program și respectă-l cu strictețe. Dacă nu-ți place bicicleta, e în regulă! Caută un sport, de preferat individual la început, care să îți placă. Ulterior, când capeți puțină încredere în tine, poți să participi și la sporturi în grup. Cu dieta, vei vedea că apar rezultate. Asta e singura metodă prin care te poți răzbuna împotriva lumii ăsteia crude.
Legat de prieteni... hm... evită oamenii care te critică pentru cum arăți. Nu merită să-ți irosești timpul cu ei. Ai de purtat o luptă cu viața, nu ai timp să le auzi părerile oribile. Caută oameni care să te aprecieze așa cum ești. Știu că astfel de persoane sunt greu de găsit, dar ele există undeva. Ai încredere că, într-o zi, le vei găsi.
Până atunci îți urez sănătate și numai bine!

Ma gandeam ca vara asta sa ma axez pe slabit si din toamna,Doamne Ajuta,sa mergem la scoala.O sa ma bag in seama acolo, apoi o sa incep sa ma alatur unor activitati, ma gandeam la teatru sau poate vorbesc cu profesorul de muzica si face un cor, ceva (am voce). Incerc sa ma schimb, sa ma bucur de mine asa cum sunt.O sa apelez si la ajutorul profesorilor cu niste sfaturi, ei sunt in masura sa ma ajute.Sunt atatea posibilitati, dar eu nu vedeam niciuna.Si mesajele de aici m au binedispus si m-au facut sa vad ca exista ceva pentru care sa lupt.Multumesc frumos!