Sunt satul de toata lumea!

Aproape toate persoanele pe care le cunosc si cu care vorbesc imi reproseaza cate ceva...
Sunt satul sa ii ascult pe altii, dar sa nu dau de cineva cand am nevoie sa fiu ascultat.

Nu am idee ce sa zic...nu mai stiu ce sa fac.
Sunt satul!

Incep sa regret ca nu m-a lovit ala cu masina.

Vreau sa reiau viata de la inceput, vreau sa fiu altfel, vreau sa evoluez altfel...
Nu am o intrebare. Nu am decat un gust amar...

P.S. Am 17 ani. (asta in cazu in care vrea cineva sa imi zica ceva)

Bun așa : ) Respiră și tu mai des, că ai să te sufoci.

Ai doar 17 ani. Nu ai o familie pe care trebuie să o întreții. Nu ai facturi de plătit și copii care îți stau bolnavi și flămânzi.

De ce disperi, de fapt?

Dacă tu crezi în reîncarnare, ai să te mai naști o dată, însă până atunci, trăiește-ți viața asta, pentru că, deocamdată, alta nu ai.

Dacă vrei să îți bați joc de asta și să te calce unul cu mașina, n-ai rezolvat nimic. Vrei să vezi dacă le pasă unora de tine?

Dacă vrei să fii altfel, schimbă-te. Și dacă vrei să evoluezi altfel, încearcă să pui mâna pe niște carte.

Nu trebuie să ai întrebări, ca să simți nevoia să stai de vorbă cu cineva.

Învață să nu mai pui la suflet tot ce auzi. Și dacă ți se reproșează, ce?

Vezi și tu cum poți să rezolvi problema. Dacă ceva nașpa se întâmplă din cauza ta și ți se scoate ochii, încearcă să repari.

Dacă ți se scoate ochii aiurea, vorbește despre treaba asta cu oamenii respectivi. Nu aștepta să cadă rezolvări din copac. De ce nu vrei tu să iei puțină inițiativă? Ești mare.

A asculta reproșurile cuiva, nu înseamnă că tu "știi să asculți". Poate ar trebui să înveți să "asculți" altfel. Și poate ți se va întoarce și vei fi și tu ascultat la rândul tău.

Să fii sătul la 17 ani? Câte ai trăit tu, copilaș? Prin câte drame treci tu și câte probleme ai? Dacă nu stai de vorbă despre tine, nimeni n-o să afle nimic și toată lumea o să facă ceea ce știe mai bine: să comenteze și să reproșeze. Învață să nu mai vezi lucrurile chiar atât de negru.

Iar dacă tu ești sătul doar pentru că mai multă lume îți reproșează câte ceva... ce ai să te faci când ai să ai vreo cinci copii, vreo două locuri de muncă prost plătite și probleme de sănătate și o casă pe care n-ai să mai ai cum să o ții și așa mai departe?

Ai să renunți? Adună-te și bagă-ți mințile în cap. Se poate și mai rău. Știai? Succes : )

La varsta asta e normal, sa fi frustrat, sau sa fi nemultumit de cei din jur.
Vei ajunge la un moment dat cand vei realiza, ca nu te poti increde in multe persoane, si vei fii pe cont propriu.
Ai o viata, inca esti tanar, cauta-ti niste prieteni fideli care sa te asculte.
Ocupa-ti timpul cu ceva ce-ti place.

Multa bafta!

Eu iti dau un sfat, intra in camera, trage perdelele, dai play pe o melodie care te unge pe suflet si plagi nene, ineaca-ti amarul! Apoi culca-te si cand ai sa te trezesti dimineata ai sa te simti mai bine, asa se intampla mereu, stii vorba aceea " Dupa plans, vine ras. "? Nu stiu de ce dar totul o sa fie altfel, mai linistit, uneori e bine sa refelectezi putin asupra lucrurilor care te supara, poate si tu i-ai suparat cu ceva pe ceilalti, incearca si tu sa ii intelegi mai intai si totul o sa se rezolve. Numai bine!

Poate trebuia sa dau eu mai multe informatii.
Lipsesc multe informatii.
Am scris asta, pentru ca am vrut sa ma mai "eliberez".
De acolo si chestia cu: nu am intrebari...
Ma deranjeaza ca toata lumea imi reproseaza cate ceva. Mai ales cand multi imi reproseaza fara un motiv si fara o baza solida.
Ma enerveaza ca eu ii ascult pe toti si incerc sa-i incurajez, dar cand am eu nevoie: toata lumea e ocupata sau nervoasa.

Cred ca ai uitat ce inseamna sa fii adolescent/a...e normal sa mi se para ca problemele mele sunt fundamentale...cam asa e la varsta asta.

Se poate si mai rau?
Eu iti pot confirma chestia asta. De cate ori imi merge si mie bine: Se duce totu dracu.

Eu nu ascult reprosurile cuiva. Eu stau si ascult tot ce au altii pe suflet, ce ii macina, ce ii deranjeaza. Cand am si eu nevoie de cineva sa ma asculte...pauza.

Crezi ca e usor sa te frustreze/deranjeze ceva si sa nu ai pe nimeni care sa te asculte...
Mama, ea m-ar fi ascultat, dar unele chestii le discuti mai usor cu "prieteni".

Multumesc, pentru raspuns!

Incerc sa-mi ocup mereu timpul, dar mai prind si cate "un gol de aer".

Multumesc!

Nu stiu daca plansul m-ar ajuta.
Ascult muzica si incerc sa ma "calmez".

Multumesc!

Discută-le cu mine, flăcău : ) De asta sunt aici. Să te ajut. Nu să mă apuc să îți reproșez, chiar dacă îți par mai a dracului. Eu chiar sunt a dracului, dar sunt simpatică, să știi. Și tot ce zic, nu zic cu răutate. Și nu, n-am uitat cum e să fii adolescent. De fapt, eu mi-am propus să fiu adolescentă și când am să am părul alb. E cea mai tare perioadă din viață și nu prea merită să o dai pe nimic. Trebuie doar să fii inteligent și să gândești, nu să te lovești de primul val de palme mentale pe care crezi tu că le iei. Nu le mai lua în tragic pe toate. Dă-le afară.

Hmm "cărți". Dar sunt de acord 100%.

Crede-ma ca si eu am o varsta apropiata de adolescenta ca sa zic asa. Poate chiar am trecut... la 23 de ani. Totusi nu am asteptat de la nimeni nimic. Nici macar de la parinti. Hai sa iti zic ce poate fi mai rau decat ce crezi tu. Sa te duci intr-o tara straina si sa nu ai ce sa mananci timp de 2 zile. Sau sa mananci numai cartofi timp de 4 luni. Sau sa ingheti de frig, incercand sa faci economie la factura. Astea le-am trait eu.
Lasa "spiritismul" si baga fapte. Nimeni nu o sa vina la tine si sa iti dea mura in gura. Stiu la ce te referi pentru ca am trecut si eu prin asta. Dar m-am ambitionat. si am ajuns pe linia de plutire.

Între voi doi, e "care pe care"? Luați viața așa cum e. N-o să trăiți o veșnicie.

Nu chiar. Ce am incercat eu sa spun de fapt e ca orice problema de natura fiziologica bate psihicul. Cum un bat bate pielea si o intareste asa si cu psihicul. Experientele de viata. Ambitia si incapatanarea in gandire de a iti demonstra ca poti sa rezisti.

Acum, depinde și pentru ce vrei să reziști. Dacă o faci la ambiție, n-ai făcut nimic. Dacă o faci pentru că vrei să trăiești, da, merită. Dar doar ca să îți faci demonstrații? Nu mai ai cinci ani. Lasă demonstrațiile. Viața e o luptă până sus, cu sau fără demonstrații, tot acolo ajungi. Știi că e vorba aia: ce ți-e scris, în frunte ți-e pus. E valabilă pentru oricine.

Ambitie in sens constructiv ma refer. Eu vorba asta cu "Ce ti-e scris in frunte ti-e pus" sunt si nu prea de acord... poate mai mult in situatiile care nu pot fi direct controlabile.

Ai în jurul tau oamenii pe care tu i-ai ales și cei pe care-i meriți. Bucură-te de ei.

Aveam de gand sa scriu o "povestire" lunga, in care probabil m-as fi plans.
DAR
Am ras atat de bine in ultima ora, incat nu mai sunt suparat.

Multumesc tuturor!

Nu e nimic rău în a te plânge - dacă ai în fața cui să o faci. Dacă dai de vaci și boi, e mai greu : ) pentru că toți încep să îți reproșeze. Vezi și tu... Ia-le pe rând, nu te mi strofoca atât să înțelegi prea multe. Trăiește mai mult și stai supărat mai puțin. Plăcerea a fost de partea mea. Fruntea sus.

Mersi!

Esti baiat sau fetita? ca din ce scrii pe aici a fetita suna.