Trec printr-o situatie super dificila pentru mine.
Am mai povestit, asta vara, pe aici, de un baiat. Mbun. M-am indragostit in decembrie 2011 de el, suntem la aceeasi scoala, clase alaturate, un an diferenta intre noi(el mai mare). Am facut eu primul pas si i-am trimis mesaj, intrebandu-l ce face si spunand cine sunt(ne stiam din vedere doar, el stia ca il plac de la un coleg de-al meu). Am inceput sa vorbim zilnic prin mesaje, ne cunosteam... I-am zis ca il plac, nu a reactionat de niciun fel. L-am intrebat daca simte acelasi lucru pentru mine si timp de vreo doua saptamani m-a tinut pe jar. In jur de 3 saptamani ne-am cunoscut, am vorbit, ba chiar ne-am intalnit de cateva ori, stateam si povesteam, ca doi prieteni Dupa vreo 3 saptamani, imi spune ca ma place. Normal ca m-am bucurat. si imi spune, totodata, ca trebuie sa aleaga intre mine si o fata. Ok. Am asteptat. seara primesc mesaj, imi spune ca a ales-o pe fata aia. Pfaai. Ce suparare pe mine, dar apoi imi zice "voiam sa vad cum ai reactionat, pe tine te aleg" si...M-a intrebat daca vreau sa fiu cu el. Am acceptat, eram f fericita. Am fost impreuna timp de 4 luni, timp in care s-a despartit de mine pe 8 februarie(acum un an), fiind gelos(zicea ca il plac pe un coleg de-al lui, iar eu nu aveam nicio legatura cu el), iar pe 9 februarie ne-am impacat. Apoi pe 8 martie!, pentru ca un coleg de-al lui mi-a dat un trandafir si ne-am impacat inapoi pe 9 martie. Bineinteles ca de fiecare data cand ne-am certat, am suferit!
Relatia noastra a fost una placuta, vorbeam deseori prin mesaje, atunci cand avea. Nu ne-am intalnit de f multe ori, de 8 ori in patru luni, in acest timp m-a sarutat de 2 ori pe obraz si m-a imbratisat, o singura data. In rest, povesteam. Dar pentru mine, sincer, a contat ca ne intelegem.
In aprilie, anul trecut, ma suna cineva si tot incearca sa se intalneasca cu mine. I-am zis de 10001 de ori ca am prieteni, ca nu vreau sa ma intalnesc cu el. Mi-a zis "ce are daca ai prieten? doar ne vedem". Hai sa zicem ca am acceptat,, dupa multeee rugaminti de-al respectivului(nici nu-l cunosteam, macar!), sa ne vedem. Dar i-am repetat, doar ma vezi si atat, ca eu am prieten.
In ziua aceea, m-am dus in locul unde trebuia sa ne intalnim. In fata unui magazin. Am asteptat si n-a venit. Nici nu m-a interesat, sincer. Doar ca, in ziua aceea, s-a despartit EL de mine(prietenul meu ). Dupa vreo 3 luni am aflat DE CE, timp in care am mai vorbit prin mesaje(dar chestii absolut copilaresti, in genul ca daca stia ca ma place vreun baiat din clasa la el incepea sa imi zica relatie placuta si altele de genul). El s-a despartit, cica, de mine, din cauza ca am mers sa ma intalnesc cu acel baiat.
Vara aceasta m-a sunat de cateva ori, am mai vobrit prin mesaje, dar repet, tot chestii in genul ala. Si certuri, mai ales.
A inceput scoala, ne-am vazut, nimic special. Eu sufeream aproape zilnic diupa el.
I-am trimis mesaj in toamna, unul luuung, ca azi implinim un an de cand am vorbit pentru prima oara etc. Nu l-a interesat.
Ma tachina cu tot felul de baietii, unii pe care nu ii placeam absolut deloc. Era clar ca e gelos!
In decembrie reincepem sa vorbim. Imi spune ca i s-a facut dor de mine. Eram fericita. Mi-a zis ca vrea sa ii dovedesc ca il iubesc. Si nu voia sa imi spuna cum. Iar eu habar nu aveam. Apoi, mi-a zis ca e cu o fata; sa nu ma supar dar "asta e". In prima zi de Craciun primesc un mesaj de la el intrebandu-ma c fac. Incepem sa vorbim, imi spune ca ii era dor de mine. Ma intreaba daca vreau sa fiu din nou cu el. Accept. Bineinteles, apogeul fericirii! Am vorbit prin mesaje, eram fericiti.
Doar ca, el mi-a zis ca s-a despartit de acea prietena al lui. Fapt total fals, pe care l-am aflat dupa o saptamana dupa ce i-am acceptat "combinatia". Mi se pareau si niste lucruri ciudate la el, mai ales ca erau ore in care nu imi raspundea la mesaje, etc. Dupa ce am aflat ca e cu doua fete deodata, i-am dat papucii. Nu a vrut sa recunoasca. Am vorbit si cu acea fata si i-a dat si ea papucii.
Reincepe scoala. Ne vedem, dar iarasi nu vorbim. Un baiat, pe care il cunosteam partial, ma intreaba daca vreau sa fiu cu el. Accept. Afla fostul, iar ma tachineaza. Il sterg de la prieteni pe facebook; intre timp, i-am dat papucii celui cu care am fost, pentru ca, nu il iubeam. Nu simtean nimic pentru el. dupa o saptaqmana imi cere iar prietenia. Gaseste pretexte sa ne intalnim, iar eu accept. Ne vedem, vorbim, povestim, ma imbratiseaza si ma saruta! Woow, am zis. Deci ne-am impacat. Timp de o saptamana ne-am intalnit zilnic, ma tinea in brate, ma saruta, imi spunea ca ma iubeste, a fost uimitor, ma simteam atat de bine langa el. Miercuri vine acel baiat sa vorbeasca cu mine, iar eu ii zic clar, nu te mai plac si nici nu te-am placut vreodata. Cell cu care sunt, se supara, fiind gelos. I-am explicat de N ori ca nu l-am placut pe el absolut deloc, ca pe el il plac. In ziua aia nu a vrut sa ne intalnim.
A doua zi, ieri adica, imi trimite mesaj si imi spune ca vrea sa ne DESPARTIM, din nou! Si sa ramanem prieteni. II spun ca nu vreau sa ramanem prieteni, vreau sa-l uit. Eu plang ca o disperata, cu telefonul in mana, asteptam un mesaj, un semn, ceva. Intre timp, o colega de-a mea vorbeste cu e si el ii spune ca m-a placut, nu si-a batut joc de mine de data asta, doar ca s-a despartit din cauza lui baiatul cu care am fost si nu l-am placut!), si dintr-un alt motiv pe care nu il spune. Zau ca nu stiu ce motiv! Au vorbit mai multe prietene cu el, i-a zus ca sufar, el a zis ca "cu ce sunt eu vinovat ca ea sufera?". O prietena de-a mea deschide o conversatie in grup pe facebook(in care sunt si eu, si el) si incearca sa ne impace. El mi-a zis ca daca trecut si el peste, sa trec si eu. Astazi a fost f indiferent, nu i-a pasat deloc. L-am sters de la prieteni si nu mi-a mai trimis inapoi nicio cerere
Intrebarea mea este: mai merita vreo sansa? merita sa lupt pentru el? Merita sa plang pentru el? Merita ceva? Stiu ca am scris mult, sper sa aveti rabdarea sa cititi si sa ma ajutati, ca m-am saturat sa stau si sa plang dupa el, eu chiar il iuhbesc! Din aprilie pana in decembrie am suferit in continuu. Rog seriozitate la raspunsuri, ofer si funda celui pe care il consider mai bun Multumesc.

Incearca sa prezinti mai succint toata povestea daca vrei sa primesti raspunsuri care sa te ajute.
Ti-as fi citit sigur intrebarea pina la capat daca era de 3-4 ori mai scurta.

Nu mi o lua in nume de rau dar baiatul asta nu merita nicio sansa

Daca s-a despartit de atat de multe ori de tine si a zis si ca nu e el vinovat ca tu suferi sincer nu i-as mai da nicio sansa. Adica stiu ca e dureros si ca poate o sa ti se para absurd dar mai mult te-a jucat pe degete chiar daca nu a fost asta intentia lui. Probabil ca din prea multa iubire nu va puteti intelege. Daca chiar tinea la tine si te iubea ar fi trebuit sa lase egoismul si sa se gandeasca si la tine, la sentimentele tale dupa fiecare despartire. Deci sfatul meu este sa iti gasesti pe altcineva chiar daca va fi greu si dureros sa-l vezi cam in fiecare zi. Doar ignora-l si o sa vezi ca o sa te lase in pace. sper ca te-am ajutat

Mai pe scurt: m-am indragostit de un baiat. O perioada ne-am cunoscut, dupa m-a intrebat daca vreau sa fiu cu el. Am fost impreuna timp de 4 luni, timp in care s-a despartit de mine de nenunmarate ori cu pretextul "te-am probat"(in sensul sa vada cum reactionez etcc). In aceste 4 luni ne-am intalnit de 4 ori, m-a sarutat pe obraz de doua ori si m-a imbratisat o odata. In rest povesteam. Am vorbit o lungaa perioada prin mesaje. S-a despartit de mine si motivul l-am aflat abia dupa cateva luni, cica pentru ca el a pus un baiat sa vb cu mine si sa ma intrebe daca nu ies in oras sa ne vedem; i-am spus e N ori ca am prieteni dar el a zis ca nu conteaza, ca doar vrea sa ma vada si atat. Am acceptat si cica s-a suparat pe mine de asta. Am mai vorbit prin mesaje dar doar tachinari in genul "iti place de ala, relatie placuta cu X" si tot asa. Eu in tot acest timp am suferit si plans. In decembrie, anul acesta, revine la mine. Ne impacam si aflu ca el mai este cu o fata.eu eram a doua fata, sa zicem. M-am despartit de el instantaneu. Dupa o perioada revine, ne impacam si totul reincepe frumos(ne intalnim zilnic, ma tine in brate, ma tine de mana, ma saruta). Pana ieri, cand se desparte de mine cica din cauza unui alt baiat(cu care am vorbit o singura data si cu care am mai fost, dar vorbeam cu el pentru fapt ca voia sa ne impacam si eu i-am zis clar ca nu il plac). Cam asta e de fapt problema mea, nu stiu ce sa fac, sa lupt sau nu pentru el, daca chiar m-a placut. Eu il iubesc, sufar dupa el, mi-a lasat atatea amintiri! Si el...l-am sters de la prieteni pe fb ieri si nu mi-a trimis nicio cerere inapoi, desi stie si a vazut ca am facut-o . Deci ce ar trebui sa fac?

Multa lume mi-a zis asta insa eu nu mi-l pot scoate din cap si probabil ca daca ar face el vreun pas spre alta sansa i-as da-o

Faci cum vrei dar tu vei fi cea care va suferi din nou

E enorm de greu, mai ales pentru ca atunci cand pot sa zic ca incepeam sa-mi revin si sa nu mai sufar, in decembrie, si-a bagat iarasi bocancii in viata mea si m-a facut sa ma reindragostesc... iar acum, dupa o saptamana in care m-am gandit numai la el si eram in extaz, dupa atatea amintiri, m-a facut sa il iubesc nebuneste si pur si simplu, nu il pot uita!

Asta cred ca o sa fie problema dar in orice caz imi este asa greu sa-l uit mai ales ca mi-a dat atatea motive sa-l iubesc si nu pot sa cred ca e asa indiferent. Stau si ma gandesc si SPER sa nu se fi prefacut in aceasta saptamana(mi se pare totusi imposibil sa se fi prefacut, adica sa ma cheme el sa ne intalnim, sa preia el initiativa sa ma sarute si sa ma imbratiseze, sa ma sarute, sa faca el primul pas spre impacare?!).

Sintetic spus, iti plac" lanturile grele".
Baiatul asta te-a dominat mereu, s-a jucat mereu, are o fire ludica la limita patologicului chiar, cu atitea si atitea teste inutile.
Probabil ca pentru tine a fost palpitant sa fii condusa, sa simti mereu ca iti scapa, ti-a placut sa ai o tinta de cucerit, care se lasa foarte greu cucerita. E drept ceva ceva ati construit, ai deja trairi si amintiri frumoase, dar totul a fost subred mereu.
E un baiat imprevizibil, centrat pe el si nu pe partenera lui si asa va fi mereu. Oricind ii mai poate aparea o toana, o presupusa vina pe care o descopera la tine si i se pare impardonabila. Oricind ochii lui se vor uita pe furis si in alte parti.
Pe tine te vad acum dispusa sa accepti orice doar ca sa fiti iar impreuna. Daca faci asta, te asteapta un permanent " du-te vino" cu momente de fericire dar si cu multa suferinta.
Daca ai puterea de a spune NU si cu inima si cu vorba si cu gindul, fa-o. Esti o fata sensibila si vei gasi un alt prieten potrivit, daca reusesti sa te deconectezi acum mental si sentimental.
Iti trebuie insa ceva care sa-ti umple mintea si timpul incit sa scapi de obsesia si durerea de acum. succes!

Multumesc pentru raspuns, pentru incurajari
Asa este, nimic gresit, sunt dispusa sa accept iarasi sa fiu cu el, indiferent daca o sa sufar iar, doar pentru niste clipe frumoase . Pentru ca saptamana aceasta, pe care am petrecut-o alaturi de el, a fost uimitoare; pur si simplu, adormeam si ma trezeam tot cu el in gand. Radeam fara oprire cand ma gandeam la el si orice lucru pe care il faceam, il faceam cu gandul la el. Ieri am intrat intr-o semi depresie, as putea spune, pentru ca timp de vreo 5 minute am plans in hohote, fara oprire, aseara simteam ca ma sufoc si tremuram in cel mai incredibil hal. Aveam un mesaj pe facebook de la el(pentru ca o prietena de-a mea a deschis o conversatie in grup cu el, iar el a spus "daca am avut puterea sa trec peste, treci si tu"). Si pur si simplu, nu puteam sa deschid acel mesaj, tremuram ca o nebuna, cu telefonul in mana, si plangeam in hohote. L-am sters de la prieteni pe facebook si regret, chiar regret. ar totusi, cerere de prietenie inapoi nu ii mai trimit, sunt orgolioasa de fel si nu pot sa fac asta. Dar totusi imi e greu, sufar, si nu pot sa mi-l scot din gand. Lucru care mi-ar putea incarca timpul este scoala, si mi-o ocupa, dar am momente in care imi trebuie si relaxare(mai ales cand pun capul pe perna, si gandul imi zboara la el). Imi e greu mai ales ca mi-a lasat atatea amintiri, banca din fata blocului meu unde am avut prima intalnire si unde ne-am sarutat pentru prima oara , si pe unde trec in fiecare zi. Sunt atatea lucruri, atatea amintiri, si doare tare! Sper sa pot trece peste.

Esti inca indragostita, de asta e foarte greu. Ceva mai usor ar fi daca el te-ar lasa in pace si nu te-ar mai aborda. Tu nu ai inca puterea sa ii rezisti.
Sa stii o curiozitate: munca fizica este deseori de ajutor pentru ranile sufletului. Spala pe jos, da cu aspiratorul, fa-ti ordine in camera, ajut-o pe mama la gatit si concentreaza-te NUMAI acolo cind faci toate astea. O sa ajungi sa stai mai putin timp cu capul pe perna cu gindul la el, garantat.

Multumesc inca o data pentru raspunsuri.
O sa incerc sa-l dau uitarii, sa ma detasez complet de el, ocupandu-mi timpul cu diverse lucruri.

Sunt taaare mândră de mine. Aseara mi-a trimis din nou cerere de prietenie pe facebook, şi i-am dat mesaj întrebându-l de ce îmi cere din nou prietenia, dacă vrea să mă distrugă complet, să mă faca să sufăr. Mi-a zis: nu. Doar acceptă. I-am zos că nu vreau să accept. A zis:,, bine. Pa''. După vreo 10 minute am acceptat. Apoi am stat iar să mă gândesc şi l-am şters, spunându+i că nu merită sa fie acolo - în listă. Azi mi-a spus că mi-a cerut prietenia pentru că voia sa ne împăcăm, dar eu sunt NEÎNŢELEGĂTOARE ŞI RĂUTĂCIOASĂ, nu vreau să îi accept cererea, aşa că,, nu se merită''. Lucrurile astea le-a spus el. I-am spusă că chiar aşa, nu se merită, iar eu cu el nu mai vreau să fiu niciodată. Mi-a spus pa.
Ulterior, am aflat şi de ce s-a despărţit de mine. NU DIN GELOZIE. CI PT ALTĂ FATĂ, CHIAR PRIETENA MEA! CHIAR COLEGA MEA!
I-am spus să se ducă la ea şi să nu mă mai contacteze niciodată. Am avut câteva regrete, pentru început, acum sunt ok şi sper să ţină starea asta în continuare.

Edit: Ne-am împăcat. Din nou. El a făcut pasul spre împăcare şi am vrut să o fac, aşa am simţit, oricât m-a făcut să sufăr. Mi-a promis că de data asta va fi bine şi asa sper sa fie. O să văd...

Ai uitat si esentialul: ce varste aveti, pentru ca cineva sa iti recomande daca merita sau nu efortu;... ca daca aveti 12-13-14 ani, sunt copilarii...

El 14, eu spre 14. Nu stiu daca sunt copilarii - probabil pentru el asa e, insa eu am stat de atatea ori cu telefonul in mana si am plans. Nu credeam ca o sa plang vreodata pentru un baiat si sa sufar atat dupa el, timp de 8 luni am asteptat sa ne impacam si cand ma obisnuiam cu ideea ca asta e...pac!, a revenit in viata mea spunandu-mi ca ii este dor de mine. Si ne-am impacat, in timp ce el mai era cu una. Dupa ce am aflat chestia asta m-a despartit din nou de el, apoi iar impacat, dupa aceasta pauza care nu stiu din ce motiv o fi...O alta fata oare? Nici eu nu stiu

Bai fetito tu nu vezi si tu catusi de putin ca asta e un retardat? Si te joaca pe degete cum vrea el? Frate uneori mai deschideti si voi ochii catusi de putin.

Da, sunt copilarii. Tu esti cu el de la 12 ani sa inteleg, daca acum ai spre 14 si l-ai asteptat timp de 8 luni. La 12-13 ani nici nu ar trebui sa ai prieten, copilo. Si da, sunt copilarii. El se crede smecheras si crede ca e la moda sa stai cu mai multe si isi bate joc de tine. Greseala e si a ta, pentru ca nu aveai de ce sa te combini la varsta aia. Dar astea sunt tendintele, din cate am observat. O sa aiba prieten si fetitele de clasa a 5-a. Am uitat: deja au. Lasa naibii prostiile si pune mana pe carte si fa-ti un viitor.