Ugh, nu mai ştiu ce să fac, am ajuns într-o situaţie destul de disperată.
Sunt în clasa a VII şi anul ăsta trebuie să îmi depun dosarele pentru admiterile la liceu, dar sincer, nu ştiu ce şanse am să ajung unde vreau. Cred că şansele mele sunt mai mici de unu la un milion...
Sincer, nu prea ştiu ce s-a întâmplat cu mine. În clasa a V învăţam foarte bine, nu am avut medii mai mici de 9. În clasa a VI luasem un 6 la matematică şi asta nu se datorase faptului că nu învăţasem, fusesem bolnavă şi nu am reuşit să îmi i-au lecţile de la colegi şi chiar în ziua în care am mers la şcoală era testul, iar pe prof în durea la 10 metrii în spate că eu am lipsit mult timp şi nu am reuşit să îmi i-au lecţile. Când părinţi au aflat de notă...a fost şi mai groaznic, mă aşteptam să înţeleagă fiind prima dată când am clacat, dar în schimb m-au certat şi m-au pedepsit cam pentru o lună. Au zis că nu sunt bună de nimic. Şi de atunci mi-au zis chestia asta de multe ori şi nu numai ei. Bunica mea care stă cu noi îmi zice asta zilnic şi mereu mă compară cu verişori mei, spunând că ei sunt mult mai buni, că au multe diplome şi au terminat un liceu bun şi acum sunt la facultate.
Deatunci, am ajuns să cred că ( scuzaţi cacofonia ) chiar nu sunt bună de nimic. Am ajuns să nu îmi mai pese deloc de şcoală şi să nu învăţ nimic. Părinţi nu ştiu de asta, ei cred că am numai note bune şi cred că am mers la o grămadă de concursuri, când eu nu am făcut nimic din astea. Bunica continuă să îmi spună că nu sunt bună de nimic, îmi spune că mama şi tata au terminat fiecare o facultate şi au ajuns oameni mari şi eu o să rămân un nimic.
Încă continui să cred că toţi au dreptate când îmi spun că nu o să ajung nimic. Notele mele sunt la limite. Nu e ca şi cum nu aş putea învăţa, pentru că ştiu că pot dacă mă pun pe treabă, dar nu mai văd rostul când toată lumea îmi spune că nu sunt bună de nimic.
Nu prea ştiu ce o să fac când părinţi o să afle adevăratele note pe care le am. Nu ştiu nici măcar la ce liceu vreau să mă duc. Aş fi vrut să mă duc pe profil de mate-info ca mai apoi să merg la facultate de informatică. Informatica mereu a fost un lucru care m-a pasionat, dar cu medile pe care le am acum, nu o să pot intra unde vreau eu.
De multe ori am ajuns să mă gândesc la sinucidere. Dacă aş faceo toate astea s-ar termina şi nu ar mai trebui să asculte alte insulte. Nu ar mai trebui să îmi fac griji despre liceu şi despre ce o să zică părinţi când o să afle de notele mele. Cu toate că de multe ori cum vrut să mă tai...nu am făcuto. Poate pentru simplu fapt pentru că urma după să mă întrebe că ce sunt cu alea pe mâinile mele, şi că de ce am făcuto, ce mi-a lipsit şi altele.
În momentul ăsta îmi pare rău că mi-am ascultat părinţi şi bunica când mi-au zis că nu sunt bună de nimic. Ar fi trebuit să continui să învăţ fără să îi ascult, pentru că ştiam că pot, dar descurajările lor nu m-au ajutat de loc. Totuşi, măcar acum aş fi putut intra unde aş fi vrut. Chiar şi părinţi mei se aşteaptă să intru la mate-info, ziceau că ( scuzaţi din nou cacofonia ) cu medilea pe care - cred ei că le am - o să intru la sigur, dar nu o să se întâmple niciodată.
Viaţa mea a ajuns un total eşec şi nu prea văd cale de întoarcere. Mereu am vrut să dau timpul înapoi, să nu îi fi ascultat de la început criticile şi să fii continuat să învăţ.
Ce aş putea face? Aş vrea din tot sufletul să merg la mate-info şi mai departe după la facultate, dar cu medile astea şansele mele sunt aproape 0 să întru la mate-info. Mă gândisem la un moment dat să dau la sociale sau la filo, dar de acolo nu prea am bază teoretică ca să merg la facultate de informatică...
Continui să mă gândesc că cea mai uşoară soluţie ar fi să dispar de pe faţa pământului. Ştiu, sunt laşă şi nu sunt în stare să înfrunt viaţa, da, asta e. Când nu mai pot, nu mai pot.
Îmi pare rău dacă v-am plictisit, dar...nu prea ştiu ce să fac. Sincer.
Nu vreau să aud fraze de genu "Vrei doar atenţie!" sincer sunt sătulă de ele.
Mulţumesc anticipat celor care au avut răbdare să citească tot ce am scris şi celor care o să îmi lase răspunsuri.
P.S. scuza-ţi greşelile de gramatică.
Ordonare:
Cronologică
Cand am citit ce ai scris tu parca mi-am revazut viata,asta am patit si eu si am vrut sa ma tai si am facut-o,dar nu te sfatuiesc sa faci la fel,am avut o depresie groaznica si mi-am revenit cam intr-un an de zile,tot ce pot eu sa-ti spun este sa nu-i bagi in seama, tu stii cel mai bine care iti este potentialul, daca tu stii ac esti buna atunci asa este, daca tu iti doresti ceva pana si universul te ajuta(si nu sunt vorbes spuse aiurea, am trait pe pielea mea cu toata ca am doar 20 de ani)fii puternica si nu incepe de acum sa cazi in depresii si sa te descurajezi pentru ac vei face multe greseli,crede-ma,fii ferma pe pozitie si restul sa nu te intereseze,indiferent de ce spun sau ce fac tu du-te si uitate in oglinda si spuneti, sunt o campioana, sunt cea mai buna si nimic nu am poate dobora, mult succes si nu fa nicio prostie, ai grija de tine
Răspunde
Gresesti amarnic! Tu nu trebuia sa te lasi doborata de vorbele parintilor tai, ei vor cei mai bun pentru tine, chiar daca mentalitatea lor si a noastra tinerilor nu mai e acceasi. Incearca sa inveti, sa recuperezi, sa-ti indrepti notele. Si eu sunt intr-a a7a, dar nu ne-au cerut dosarele pentru admitere, ni le cere intr-a a8a. Cum poti sa te gandesti sa iti pui capat zilelor, gandeste-te cata durere vei provoca, viata e cel mai frumos dar pe care ni la oferit Dumnezeu, tu vrei sa-l ''arunci''?! Tu trebuia sa fii ambitiosa sa le arati ca esti buna de ceva, fiecare om e bun de ceva, doar ca asa sunt cei mai in varsta, mai ales bunica, nu mai gandesc la fel ca tine, ei mereu te vor compara, asa se intampla la toti. Mai ai un an pana la liceu, iti poti repara mediile, gandeste pozitiv, nu te lasa batuta. Si niciodata sa nu te gandesti sa te omori. Iti distrugi fericirea ta si viata, dar si a familiei tale. Vei iesi din situatie. Bafta!
Imi place la tine faptul ca inca sti ca poti.Iti recomand sa faci lucrul pe care l`am facut si eu.
Cam in aceiasi situatie,unii parinti cred ca daca isi fac copilul ''bun de nimic'' si il compara in loc sa il aprecieze ii va creea un caracter mult mai ''tare'', dar aceasta metoda a fost intodeauna ineficienta.Ce iti sugerez sa faci, mergi pe profil mate`info dar incearca la un liceu care cere o medie de admitere mai mica, dar care sa aiba profilul. Apoi nu te speria clasa a VIII-a si testele nationale pe care le vei da nu sunt foarte grele, ai toate sansele sa iei note foarte mari si ti`o spun din experienta.Cauta modele de teste si rezolva cat de multe poti, nu mai crede in ce iti spun altii, tu esti singura constienta de ceea ce poti.
Nu uita ''Ureaza`le viata multa sa asiste la succesul tau ''; d
Sper sa reusesti
La început voiam să scriu că sunt în clasa a 8...nu am fost deloc atentă când am scris. Aş vrea să pot să îmi repar medile, dar în momentul ăsta e prea târziu. Într-o lună am examenele şi nu prea ştiu ce o să fac. De trecut, o să reuşesc să le trec, dar de intrat unde aş vrea nu o să mai reuşesc. Plus, dacă o să mai rămân în viaţă până atunci, părinţi o să afle cu siguranţă de medile mele şi o să mă "omoare" ei.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
