Am citit postarea ta si apoi raspunsurile primite. Nu pot sa nu apreciez calcura cu care s-au grabit cei de aici sa te sprijine. Ma emotioneaza mereu spiritul acesta plin de solicitudine, pentru ca imi dau seama, inca o data, ca oamenii sunt frumosi si buni. Cat despre starile tale, as zice ca sunt firesti, incearca, insa, sa nu te lasi coplesit de ele. Daca aceste stari persista, smulge-te, cumva, incercand sa iti creezi un anumit confort sufletesc. Asculta muzica vesela, tonica, inconjoara-te de oameni veseli si, mai ales, nu iti plange de mila daca nu ai motive intemeiate pentru asta. Iar daca te lovesti de o problema reala, nu te izola, cere ajutor. Sunt sigura ca ai alaturi oameni pe care sa te poti baza.
Pai.Iat-i o pauza.Du-te intr-un loc linistit si gandeste-te ce te supara. Obisnuieste-te cu ideea.Omul e facut sa se adapteze.Treci peste.
Ideea e sa nu stai singura, sa stai cu prietenii veseli, sa nu asculti muzica depresiva si sa discuti cu lumea... cel mai important e sa nu stai singur, neajutorat te simti cand ti se intampla ceva, incearca sa scapi de problema aia...
Te va durea, probabil nu vei spune nimanui.te vei descarca plangand, posibil tot fara storea celorlalti.insa gandeste.te, nimeni nu este mai aproape si nu iti este mai sincer decat tu insuti! iar tu iti vei fi mereu aproape! lasa.i pe ceilalti, vei trece peste persoanele sau faptele ce te.au ranit...ia o pauza.detasaza.te de realitate si viseaza. apoi cand te vei trezi la realitate vei realiza ca nu esti singur!
Cred ca toti am avut momente in viata cand ne-am simtit asa! In viata ai parte si de bune si de rele, si de oameni de nota 10 dar si de ipocriti,viata te pune la incercare si trebuie sa ai puterea sa mergi mai departe! Aceste perioade vor trece,incerca sa faci ceva care te face sa te simti mai bine, si cel mai iportant, incerca sa vezi din ce motive s-a ajuns aici si ce poti face pentru a remedia situatia!
Pai in primul rand e inutil sa-ti mai analizezi stariile, apoi daca nu-ti lipseste nimic din nevoile corpului adica - hrana, haine, adapost, igiena- atunci n ai de ce sa fii suparat sau sa suferi prea mult. Ca pici pe ganduri, e ceva normal... si e bine ca iti folosesti creierul la asta, dar sa folosesti gandul in folosul tau, in protejarea corpului tau, pentru asta sunt ganduriile. Viata e viata, nu poti s-o etichetezi ca fiind buna sau rea, o traiesti ca atare. si nu mai cauta solutii la altii, traieste-ti stariile asa cum sunt. Solutiile sunt la tine, cel mai important e sa aflii care e problema ta de fapt. Cand suferi, aflii problema, o constientizezi, vezi cat rau iti provoaca si la final se va arde pe sine. In mare parte cam asta e valabil pentru mine. nu garantez altora nimic din ce am zis. Iar ca final, nu mai lua in seama solutiile altora si nici pe ale mele. Am scris ce e valabil realitatii mele.
Multumesc! Voi incerca sa fiu cat mai sociabil si plin de viata!