Zmeura de campie – Mircea Nedelciu
"Zmeura de campie" este unul dintre primele noastre romane postmoderniste. Tema romanului este cautarea identitatii personajelor, copii pierduti de parinti in perioada tulbure de dupa razboi si crescuti in orfelinate. In mod symbolic, lumea postbelica este privita ca o lume "orfana", care isi cauta identitatea.
Titlul romanului este reluat si la inceputulul capitolelor F si I. Cu imaginea trufei de zmeura se deschide romanul,iar pe parcurs aceasta apare ca un lait motiv. Zmeura este o planta de munte,iar prezenta ei la campie pare un lucru curios, symbol al copilariei dezradacinate.
In "Zmeura de campie" apar trasaturi specifice romanului postmodernist la toate nivelurile constructiei epice. Lucrarea este de fapt un metaroman, care dezvaluie mecanismul de producere a textului, uneori comentariul ironic al autorului. O alta trasatura postmodernista este atomizarea subiectului, adica fragmentarea lui intr-o dezordine aparenta. Remarcam de asemenea pluralismul perspectivei narrative, in text aparand simultan naratiunea la persoana I si a III-a. Se remaraca totodata suspendarea temporalitatii.
Romanul este conceput ca un dictionary de obiecte(de la "Arac" la "Zaţ") cu capitole oranduite alphabetic (de la A la Z) si cuprinde aproape toate formele de discurs epic: confesiunea, jurnalul, romanul epistolar, extrase din scrieri istorice, eseul, dosarul de documente etc.
In "Zmeura de campie" subiectul se reconstituie din fragmente, coincidente si intamplari, care tin uneori de sensational.
Cautarea identitatii este tema care uneste destinele personajelor Zare Popescu, Radu Grinţu si Gelu Popescu, copii pierduti de parinti in perioada tulbure de dupa razboi si crescuti in orfelinate.
Zare Popescu este pasionat de etimologie dar si de istorie, pe care o judeca dupa numele obiectelor. Teoria lui sugereaza ca istoria este alcatuita din oameni, obiecte, nume si povesti, iar a descoperi trecutul inseamna a descoperi relatiile dintre aceste 4 elemente. In incercarea de a-si reconstitui bibliografia, eroul nu-si duce demersul la capat, considerand ca fara a cunoaste vremurile traite de parinti este greu sa-i judeci pentru atitudinea lor. Singurul indiciu précis despre copilaria lui este imaginea tufelor de zmeura din gradina invatatorului care l-a crescut o vreme.
Radu Grin ţu este absolvent al Facultatii de Litere. Inainte de a ajunge professor intr-un sat de campie, a lucrat ca pedagog si apoi ca ghid intr-o agentie de turism. De fapt, Grintu traieste nostalgia unei alte cariere, aceea de regizor de film. In consecinta, cautarea propriei identitati se realizeaza prin inregistrarea obiectelor, a oamenilor si a intamplarilor din viata sa intr-un scenario cinematograf imaginar.
Gelu Popescu a fost coleg cu Zare la Casa de Copii din Sinaia si elev la Liceul de Mecanica Fina, unde Grintu a fost pedagog. Spre deosebire de ceilalti doi, el ia in serios cautarea propriei identitati, ascultand atent povestea fostului invatator Popescu din comuna Borlesti, apoi a altui batran, Anton Grintu, ca si a altor povestitori intalniti intamplator. Din relatarile lor, Gelu Popescu alcatuieste un raport dezvaluit catre final, in capitolul T. De aici aflam ca cei 3 tineri nu sunt rude de sange, iar intre parintii lui Zare si Grintu au existat relatii de dusmanie. Cei 2 copii au trait un timp in casa invatatorului Popescu, dupa care si-au urmat drumul la Casa de
Copii.Intamplarea joaca rolul essential in roman. Personajele se cunosc 2 cate 2, fara ca al treilea sa stie de existent celorlalti.
Sentimentul dominant este acela de cautare si de ratacire absurd intr- o lume neinteleasa si ostila.
Proza lui Mircea Nedelciu apartine unui postmodernism preponderant ludic, autoironic si parodic. Ea se caracterizeaza prin discontinuitate epica, expunere ostentativa a procedeelor narrative si incalcarea sistematica a conventiilor literare. Funda?:*
Da funda, mersi, imi place raspunsul.Desi as fi vrut textul, poeziei, versurile strofele cum e structurat, dar ma multumesc cu ce mi-ai dat.
anonim_4396 întreabă: