Baiete,ti s-a urat cu binele! Ai de toate,ce iti mai trebuie?!? Alti copii sunt vai de ei,sa stii si tu,nu au ce manca,muncesc cu ziua la cine apuca ca sa faca rost de bani pentru a manca,stau la sute de km de scoala si tot se duc si se chinuie ca poate o sa ajunga si ei cineva,cu un serviciu stabil si nu se mai gandesc la nici-o sinucidere si tu? ai bani,ai mancare,ai casa,si scoala,te pricepi intr-un domeniu stai si te gandesti la sinucidere copii aia nici nu au pus mana pe un calculator si tu stai cu noptile la el.
Du-te la psiholog pentru ca ai bani pentru asa ceva,chiar daca nu ai nevoie dar na.ce sa mai ziceam.
Baga-ti mintiile in cap, ca traiesti in prea puf si deja ti s-a urcat la cap.
Pentru ce sa te omori? ai cumva datorii la camatari,copii iti mor de foame si nevasta e vai de ea? nu cred... lasa dracu tampeniile si pune mana de carte si lasa dracului berea si prostiile din capul tau,ca nu asa se traieste viata. Pacat,ai de toate.
Sa vezi cand o sa ajungi si tu un om mare,cu meserie banoasa, masina, casa, mancare de toate, o sa fi fericit, sa vezi ce o sa iti para rau de ce gandeai acum.
TRAIESTE VIATA! una avem si de asta am ajuns sa ne batem joc?
Vorbeste cu un psiholog. Si eu sunt la fel de lenesa, si nu m-am gandit pana acum sa ma sinucid. Ai grija de tine si nu face vreo prostie! Te pup!
Daca te omori singur nai sa scapi de belede findaca sinuciderea e cel mai mare pacat.Parerea mea e sa te ambitionezi si sa incerci deacum incolo sa iti faci viata asa cum vrei.Crezi daca te sinucizi ce rezolvi, faci niste oamni sa sufere.In dilema care esti tu acum am avut-o si eu.Sincer ia si incearca sa uiti treutu si sa iti faci un viitor fumos.Acest lucru la care te gandesti tu este provocat de catre diavol. Uita treci peste ai o viata de trait nu ti-o irusi. Poate o sa te pui peganduri si ai sa iti dai sema ca nu e bine ce faci...
Si eu am 17 ani si nu vad rostul unui gest ca asta. Ai rabdare si vezi cum decurg lucrurile. Daca nu ti se imbunatateste situatia, discuta cu parintii tai si explica-le situatia in care te aflii. Cu siguranta te vor ajuta si vei trece peste
Pune mana si lasa lucrurile care te fac parazit deoparte, fa ceva care sa stii ca e proprie creatie, sau ca e rod al muncii tale, te va face sa te simti foarte bine, crede-ma, stiu din experienta proprie, lasa dracu calculatorul si pune mana si invata, stai maxim 4 ore pe zi pana iti revii si in restul timpului fa teme si invata spre un domeniu care te-ar interesa in viata, daca iti place IT pune mana si invata matematica si programare.
Nu exista nu pot in cazul tau, doar nu vreau, si in cazul in care cauti o solutie la problema ta in care sa fie implicata si lenea, sa stii ca nu este
Dragul meu pentru un parinte nu exista durere mai mare decat pierderea copilului eu am un copil si oricat mi-ar gresi sau cat de lenes ar fi e al meu si il iubesc nespus tu nu ai decat 17 ani inca nu trebuie sa te realizezi respectati parintii si treci peste perioada neagra din viata ta nu trebuie sa te gandesti la moarte...gandestete daca o nota proasta iti supara parintii pierderea ta iar dobori ..eu am abandonat scoala nu mi-a placut iar acum sunt la liceu ..am un copil sunt singura si locuiesc cu parintii mei in experienta mea de viata am invatat ca dupa orice deal vine si o vale..ai grija de tine si incearca sa fii activ social..traieste pentru tine, pentru viitor, pentru parintii tai
Nu e cel mai bun lucru de facut acum. Mai bine te-ai gandi cum sa treci peste asta si cum sa rezolvi ceea ce ai facut.
Si eu sunt lenes nu imi place sa invat dar o fac pentru ca imi trebuie nu acum ci in viitor, dar nu m-am gandit nicio data la asta adica " Sa ma sinucid "... Dumnezeu iti da viata si tu vrei sa te omori, mi se pare o prostie.
Mai bine ai sta in pat sau in fata oglinzi si te-ai gandi ce sa faci si cum sa indrepti problemele.
Ai doar 17 ani, gandeste-te ca sunt oameni care au ajuns la 100 de ani si altii(copii) care sufera de cancer si se roaga pentru o zi in plus sau o zi in care sa faca ceea ce faci tu, adica sa poata lenevii fara sa-si faca probleme pentru ziua de maine. Problema ta este ca nu poti sa faci ceea ce vor parintii tai. Foarte bine, nici nu trebuie, ei nu-ti traiesc viata, ci tu o faci, daca ei nu pot sa accepte acest lucru e treaba si problema lor. Oricum probabil ca nu or sa inteleaga orice s-ar intampla. Parintii mereu vor sa se implineasca prin copii, nu prea conteaza ce doreste copilul.
Uite o idee: fa ceva bun pentru cineva, lasa-te pe tine un pid de o parte si practic fa ceva pentru cineva.
Iar in privinta lui Dumnezeu, trebuie sa fi cu ochii in patru, pentru ca-ti arata calea, El nu-ti pune in mana.
Oricum sincer iti recomand sa stai de vorba si cu un consilier(mai modern psiholog ), dintr-un singur motiv, poti sa-i spui orice ca nu va spune nimanui.
Lasa-mi id-ul tau, sunt medic psiholog hai sa rezolvam problema asta si nu iti pune capat zilelor ca mai am nevoie de tine
Wow,wow calmeaza-te nu fa prosti incearca sa te indrepti nu te candi la chestii ca sinuciderea ca exista oamenii care o duc mai naspa, zic sa te linistesit si sa te pui pe invata sa nu iti uiti prieteni si legat de parinti chiar dac iai dezamgit ei tot te iubesc.
Succes. DOar ca, inainte sa te arunti, dai drumul, gandeste-te ca sunt persoane care au pierdut tot ce au in jurul lor, care s-au pierdut pe ei insisi, care le-a fost luata onoarea, mandria, oameni care au muncit toata viata lor ca niste sclavi si nu au nimic, oameni care nu cunosc lumina zilei, oameni care nu cunosc iubirea. Tu nu esti decat un copil obosit ce trebuie sa isi faca o mica verificare de mentalitate si comportament, care nu stie cu adevarat ce e viata. DESCHIDE OCHII!
Viata este cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat si daca iei darul primit de la El e foarte mare pacat! Si lenea o poti infrunta dar sa mai poti veni inapoi daca faci prostia asta nu mai poti si indiferent cat de lens esti parintii tai te iubesc foarte, foarte mult deoarece sunt parintii tai si iti vor tot binele din lume.Si incearca sa mai iesi cu prieteni in oras sau incearca sa vorbesti cu un psiholog, cu un preot sau chiar cu parinti tai! Sper ca te-am ajutat, si nici o data sa nu te mai gandesti sa-ti iei viata!
Nu te sinucide pentru ca viata e frumoasa chiar daca nu o vezi si o sa ti se schimbe si in bine si mai e un lucru gandeste-te la familia ta care te iubeste asa cum esti, Nu face vreo prostie!
Buna! Eu cred ca orice as zice eu sau ceilalti nu va schimba deloc starea ta de spirit.Tu ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti si nu cu psiholog pentru ca nici el nu poate realiza nimic. Uite eu sunt o buna ascultatoare:cand vrei sa vorbesti cu cineva despre orice iti sunt dispusa mereu.Baga pe mess id-ul ady.adelus si pot vorbi cu tine in orice moment al zilei cand nu sunt la scoala! Sper ca vei trece peste depresia asta! O zi placuta in continuare!
Principala cauză a sinuciderii este sentimentul că eşti o povară pentru cei din jur.
Dacă găseşti o doză de obrăznicie şi revoltă sănătoasă în tine... ai putea foarte uşor să te pişi pe toţi şi să le urli în faţă tuturor că tu eşti o binecuvântare în viaţa oamenilor şi nu o povară.
Însă tupeul de care ai nevoie în toată treaba asta, e tupeul omului care nu mai are nimic de pierdut... şi totuşi stă în picioare.
Tu te pui în genunchi înainte să te îngenuncheze cineva. Asta e o atitudine proastă care ţi-au băgat-o nişte părinţi proşti care habar n-au pe ce planetă trăiesc.
Când o să poţi să te pişi relaxat pe oameni şi să te doară în *** de faptul că vor să te vadă slab, deşi susţin contrariul (chiar dacă îţi sunt părinţi), atunci n-o să-ti mai ardă de suicid.
Cu durităţi de genul ne propunem să salvăm un om care e încă în pragul copilăriei şi de înţelept ce e îşi vede adolescenţa în tindă şi se uită peste umăr la propiria sa maturitate din curte?
Ce bine ar fi dacă în loc să rumege la programele astea transmise prin diferiţi vectori interiori sau exteriori - uneori şi-şi,dar nu neapărat obligatoriu,ar face bine să-şi calce peste nervi şi peste ego,şi să facă pasul afară din zona de confort,să vadă cu adevărat cum arată o adolescenţă reală şi o maturitate reală. În limitele lor,dar totuşi fără să fie complexate de aceste limite.
Adolescenţa şi maturitatea se uită la el cu drag şi fac ochii mari,deoarece abia aşteaptă noaptea nunţii,figurativ vorbind, cu fiecare dintre ele.
Şi ele ce văd?
Asta cred şi simt că ar trebui ajutat să îşi clarifice.
FAPTUL CĂ MAMA ŞI TATA NE PRIVESC ÎNTR-UN ANUME FEL, ESTE FIX TREABA LOR!
Asta nu poate însemna nicidecum scăderea sau reducerea valorii noastre personale şi a ceea ce merităm!
Problema la tânărul pe care îl vedem în faţa noastră nu e lenea (fiindcă un om leneş nu se sinchiseşte de asta).
Ce avem noi în faţă poate constitui o personalitate supusă la presiuni repetate din exterior. Şi subliniez, din exterior. Posibil are acasă un climat compeţiţional şi nişte ştachete mult prea ridicate.
Are nevoie ca din când în când să-şi schimbe parţial climatul psihic apăsat de acasă, şi bucuria mare e că poate face asta cumva şi prin IT.
Dar ce văd eu aici mă intrigă. Şi nu atât înclinarea eului îmbrăcat din afară cu programe mintale imposibil de atins DEOCAMDATĂ;
Aici văd pe scurt o copilărie trunchiată şi furată!
NE VREM COPILĂRIA ÎNAPOI!
Că de asta avem cel mai mult nevoie în special la această vârstă!
Dumnezeu să ne ajute s-o redobândim. Copilăria şi dorinţa de a visa. Fiindcă, capacitatea o avem deja.
Ne rămâne să începem să învăţăm s-o folosim pentru lucruri folositoare.
Mult succes şi minte clară vă doresc!
anonim_4396 întreabă: