Vreau sa mă sinucid. Nu mai suport viata. Simt ca stau in calea oamenilor. Dar când vreau sa fac asta, îmi este frica. Nu mai vreau sa fiu o piedica pentru familia mea, si pentru alti oameni. Uneori vreau sa vorbesc cu cineva si sunt singura mereu. M-am saturat de viată asta de nimic. Va rog sa mă ajutati cu ceva... Nu mai stiu nimic, mă simt ca un nimic.

Eh na, uită'te la câteva seriale, filme inspirate din întâmplări reale.
Toţi facem din ceva o tragedie... e frumos că toţi vedem, auzim şi altele... dar unul care nu a văzut niciodata, sau nu a auzit? sau nu poate să vorbească?
Nu cred că majoritatea şi'au pus întrebarea asta... e adevărat că uneori viaţa este de rahat... dar unii nici măcar nu au o mână sau un picior să fie un om "normal".
E greu să treci prin anumite etape, dar trebuie să ţinem cont că un surd e mult mai fericit decât majoritatea dintre noi.
De ce? pur şi simplu.
Ca fapt divers, am auzit odată la un profesor: "întotdeauna proştii vor fii cei mai fericiţi, că ei nu conştientizează unele lucruri'.
Revenind la subiect, dacă crezi sau nu în Dumnezeu eu îti recomand să ai mereu speranţa că o să vină şi zile fericite şi o să simţi că totul e perfect.

Viata este grea dar este si frumoasa gandeste-te daca ai sa mori cit ai sa perzi si nu esti singura daca vrei povesteste-mi mie eu am sa te ascult si fii sigura ca nu am sa spun nimanui.Cind am probleme, eu mereu sper ca ziua de miine va fi mai buna si tu chiar nu vrei sa fii imbracata in rochie de mireasa si ca sa te strige cineva mama si tu chiar doresti sa putrezesti in pamint.Acesta este un mare pacat si iti dai singura sufletul celui rau.Ce au oamenii cu tine tu traieste-ti viata asa cum vrei daca le stai in cale ce ei nu se pot sa se fereasca si sa mearga mai departe si nu esti piedica mai ales familie.Tu ai sai distrugi pe parinti daca ai sa mori fiindca cea mai mare durere pentru ei este atunci cind isi pierd copilul.Viata este frumoasa numai ca trebuie sa treci de aceasta perioda penibila si eu o data doream parca sa dispar dar ma rugam lui Dumnezeu ca ziua de miine sa fie una mai buna si rugaciunile acestea imi dadeau o speranta ca totul o sa fie bine si frumos si uneori ma duceam la scoala zimbind si chiar unii ma intrebau de ce sunt asa de vesela.Eu iti doresc multa fericire si gandeste-te ca unii sunt bolnavi si nu se pot lecui din unele motive ori nu am bani ori dam medicina nu ii mai poate ajuta.Ei ar da totul numai ca sa traiasca.Ai sa ajungi intr-o zi si ai sa intelgi ca ce mare prostie a fost sa te gindesti la sinucidere eu iti promit.

Deja o fac...sunt constienta de asta. Mersi pentru sustinere. Mereu cand ma gandesc la asa ceva, imi spun ca sunt o luptatoare, si ca pot trece peste orice. Mersi mult

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.


Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

Daca simti nevoia sa bocesti virtual in 789 de randuri scrise. casuta mea cu msj private e disponibila pentru abuzuri, dar nu serios acum numai sa nu intreci acea limita

Bai daisuki tu ma tu? serios? ehh fa ce vrei.mai bine nu o face, stim cu toti ca doar glumesti!

Nu glumeam. Chiar aveam o stare de panica si plângeam, si îmi doream sa dispar. Daca glumeam, puneam asta la trivia. Câteodată chiar îmi doresc sa plec, sa fiu singura.

Sunt bine acum. Nu mă mai gândesc la asta.

Eu iti pot oferi o imbratisare. Lasand laoparte gluma eu pot socializa cu tine. Nu sunt un baiat prea important (am doar 14 ) dar ma intereseaza viata si problemele celorlalti
P.s: Ma bucur ca ai renuntat esti cea mai tare

Mersi mult, daca mai am vreo problema, promit ca vorbesc cu tine.
Si eu am 14, dar peste cateva luni fac 15.

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Daca vrei sa vorbesti cu cineva, voi vorbi eu cu tine.Nu stiu prea multe despre sentimente dar te pot face sa te simti mai bine

Mersi, dar sunt bine... nu mai am problema asta.(Apropo, Lorena, numele...)