Vreau si eu trasaturile basmului, baladei, fabulei, nuvelei, schitei, romanului si pastelului va rog repede dau fundita:*

Basmul

Este o naratiune in care intamplarile sun fantastice si personajele sunt fabuloase.

Specia genului epic in proza (uneori in versuri) de mare intindere, basmul are ca nota caracteristica inamplarile fantastice la care participa personaje cu insusiri supranaturale reprezentand binele si raul, conflictul fiind solutionat cu triumful binelui. Ele pot fi populare sau culte.

Basmele populare romanesti au toate caracteristicile folclorului, fiind creatii anonime, orale, colective si sincretice. Dupa o exprimare a luat G. Calinescu basmele reprezinta o oglindirea vietii in moduri fabuloase. In lucrearea "Estetica basmului" G. Calinescu preciza ca: "Eroii nu sunt numai oameni, ci si fiinte himerice, iar cand intr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici nu avem de-a face cu un basm". Specifice basmului sunt urmatoarele trasaturi:

-actiune complexa structurata pe mai multe episoade

-eroi fantastici in antiteza, reprezentand fortele binelui si ale raului 43727ytp79zhp1i

-capacitatea personajelor de a se metamorfoza

-prezenta obiectelor magice si ajutoarelor voinicului

-prezenta probelor de vitejie, ineligenta si omenie intelese ca repere ale naturii eroice a protagonistului.

Basmele contin th727y3479zhhp

-formele initiale care introduc cititorul in lumea fantastica

-formele mediane care structureaza segventele narrative

-formula finala care il readuce pe cititor in lumea reala

Prezenta numerelor fatidice si a deznodamantului fericit constituie si ele trasaturi ale aceste specii. Valoarea basmelor este estetica si morala, basmele cultivand ideea de bine si frumos.

Praslea cel voinic si merele de aur este un basm cules si publicat de Petre Ispirescu in vol. "Legendele romanilor" in 1872.

Tema basmului o reprezinta confruntarea dintre bine si rau, soldata cu triumful binelui.

Acest basm este o naratiune pluriepisodica. Din gradina unui imparat se furau mere de aur. Cei trei fii ai imparatului pazesc pe rand pentru a prinde faptasul. Doar fiul cel mic, Praslea, il raneste pe hot si duce merele de aur tatalui sau. In urmarirea hotului coboara pe celalalt taram si ajunge la palatele zmeilor care furasere trei fete de imparat. In lupta dreapta ii omoara pe zmei si se inoarce la locul pe unde a coborat. Fratii sai se introc in lumea pamanteasca cu cele trei fete de imparat, iar pe Praslea il parasesc cu gandul sa-l piarda. Ramas pe celalalt taram Praslea salveaza puii unei pasari Zgripsor care drept recunostinta il scoate la suprafata pamantului. Revenind acasa este recunoscut, iar fratii sai sunt pedepsiti.

Acest subiec este fantastic.

Formula introductiva "A fost odata ca niciodata sugereaza timpulfantastic in care miracolul este posibil, iar spatial este anulat ca dimensiune reala.

Basmul se constituie pe o succesiune de motive narative dintre care cele mai importante sunt motivul binelui, motivul fratilor impostori, motivul reintoarcerii in lumea oamenilor, motivul probelor depasite.

Praslea este personajul principal symbol al binelui. Numele ii reda particularitatea: cel mic si cel mai viteaz. Initial nu este luat in seama de tatal sau si este ironizat. El apare in antiteza cu fratii sai ingamfati si convinsi de reusita. Praslea este modest, istet, rabdator, indemanatic. El face un plan premeditand inteligent prinderea hotilor. Prin curaj ajunge pe celalalt taram si ii pedepseste pe zmei prin lupta dreapta. Intuieste faptul ca fratii vor sa-l piarda si ii pune la incercare, presimtirea lui adeverindu-se. Milos si bun, salveaza puii de zgripsor; revenid acasa dupa ce este recunoscut nu se razbuna, ci asteapta dreptatea.

Deznodamantul este fericit si prezinta nunta eroului. Persoanele care se opun lui Parslea sunt fratii invidiosi si zmeii, forte ale intunericului. Faptele sunt miraculoase, iar eroii au puteri supranaturale. Ajutoarele (corbul personificat, obiectele miraculoase, marul de aur, furca de aur, closca cu puii de aur, seul si apa) il ajuta pe erou sa depaseasca situatiile dificile.

Trei este o cifra simbolica cu putere magica la nivelul personajelor, probelor si obiectelor magice.

Stilul este caracterizat prin oralitate. Alternarea celor trei moduri de expunere (descriere, naratiune, dialog) da forma basmului si impresia de zicere fireasca a fabulosului si fantasticului.

Eu cred ca acest basm raspunde nevoii de bine, dreptate si de frumos, asa cum s-au pastrat in sufletul romanesc aceste valori morale.

Definitie: Poezia (epice) cu subiect fantastic si legendar (de celebrare a unui erou)

Balada

- este o specie a genului epic;totdeauna – in versuri

- apartine literaturii populare; dar si celei culte;

- se canta – rareori se recita, se citeste (cantarea are un caracter solemn si dramatic

- inglobeaza o mare varietate de teme si motive

- ampla desfasurare epica

Fabula

Definitie: Poezia (epice) cu subiect fantastic si legendar (de celebrare a unui erou)

Caracteristici:

- este o specie a genului epic;totdeauna – in versuri

- apartine literaturii populare; dar si celei culte;

- se canta – rareori se recita, se citeste (cantarea are un caracter solemn si dramatic

- inglobeaza o mare varietate de teme si motive

- ampla desfasurare epica

Nuvela



Nuvela este o creatie epica in proza de dimensiuni medii cu un singur fir narativ si cu un conflict concentrat la care iau parte putine personaje carora li se realizeaza un portret complex.

Nuvela ... de ... are trasaturi specifice prin care se deosebeste de alte specii literare ale geniului epic. 57532lvv32nff5z

Actiunea nuvelei are un singur fir narativ.

Pentru ca este o creatie epica are un subiect structurat pe momentele subiectului.

Nuvela are un conflict puternic interiorsi exterior, principal si secudar.

Actiunea are un ritm alert, nu se insista asupra detaliilor. vf532l7532nfff

Personajul de nuvela are trasaturi specifice prin care se deosebeste de alte tipuri de personaje; in nuvela apare, de obicei, un singur personaj principal.

In nuvela se pune mai mult accentul pe caracterizarea personajelor decat pe actiune.

Personajului de nuvela i se realizeaza un portret complex.

In realizarea portretului se utilizeaza mijloacele caracterizarii direct, sunt prezentate de narator, si indirecte, care reies din: vorbele rostite, din faptele sale, din gandurile lui, din atitudinea celorlalte personaje fata de el, din descrierea lumii in care traieste si din prezentarea aspectului exterior.

In nuvela modul de expunere dominant este naratiunea. Apar, de asemenea, descrieri,dialogul si monologul.

Fiind o creatie literara si in nuvela sunt utilizate figuri de stil si procedee artistice.

Dintre tehnicile narative aici se foloseste inlantuirea.

Stilul acestei nuvele se caracterizeaza prin oralitate, realizata prin mai multe mijloace artistice: cuvinte si expresii populare, regionalisme, propozitii interogative si exclamative si dialoguri(intre ... si ...).

Ca in orice creatie epica exista si in nuvela un narator aparent obiectiv.

Specific acestei nuvele este faptul ca naratorul face judecati de valoare(ex:...)

Este evidenta in acelasi timp, atitudinea usor ironica, dar admirativa fata de personaje.

Scrierea ... de ... este o nuvela pentru ca are toate trasaturile caracteristice acestei specii literara care apartine genului epic in proza.

Schita

— apartine genului epic: autorul isi exprima indirect sentimentele si gandurile, prin actiune si personaje;
— naratorul da impresia de neimplicare in faptele relatate, dar trairile lui sufletesti sunt incorporate in personajele create;
— povestitorul este adesea obiectiv sau fals obiectiv, caci devine „eroul" cel mai reliefat, participand, uneori, chiar la actiune;
— surprinde scene din viata contemporana scriitorului, fapte veridice sau plauzibile, incat relatarea devine seaca, apeland la un limbaj comun, fara prelucrari literare;
— naratiunea este predominanta (faptele sunt relatate in ordine, in succesiune) chiar dinamica, dand impresia de miscare, datorita agitatiei personajelor;
— prezenta dialogului alaturi de naratiune este o alta caracteristica, iar dialogul poate deveni dominant uneori, apropiind schita de sceneta;
— descrierile sunt sumare, dar simbolice, deci nu apar detalii, iar adjectivele si adverbele sunt putine;
— actiunea este simpla, lineara, desfasurata pe un plan, in fata ochilor cititorului si scurta, dar caracteristica pentru un individ sau pentru colectivitate, in general;
— datorita dimensiunilor reduse, ea incepe cu trecerea la obiect, incat expozitiunea este scurta, intriga este simpla si evolueaza rapid spre deznodamant, care este, adesea, neasteptat, hazliu sau absent, lasat la aprecierea cititorului;
— are rolul de a contura un personaj, nu de a prezenta o fresca sociala, precum romanul;
— personajele sunt putine, schitate, construite dupa modelul oamenilor simpli, surprinsi in situatii obisnuite;
— prefera personajele tipice si energice, fara idealuri inalte;
— accentul se pune pe portretul moral, cel fizic fiind doar conturat si chiar neglijat;
— portretul realizat este succint (cateva elemente), cel adevarat se infiripa din actiunile si limbajul personajului;
— dintre toate trasaturile personajului, una singura este dominanta, fiind „cercetata" din mai multe unghiuri;
— personajele sunt surprinse intr-un singur moment din existenta, dar edificator pentru cititor, care ii poate astfel deduce felul de viata;
— timpul de desfasurare a actiunii este scurt (pana la o zi) si precizat;
— spatiul este unul singur, si restrans (o locuinta, o camera, un compartiment de tren, o gara, un camp etc.) dar precizat adesea;
— stilul este sobru, voit obiectiv;
— ideile sunt foarte concentrate (trasaturile de stil definitorii pentru schita sunt concizia si laconismul) si general-umane;
— titlul este scurt, dar semnificativ;
— prezenta, uneori, a verbelor la prezentul indicativului sugereaza simultaneitatea faptelor, iar aparitia persoanei I singular il transforma pe narator in personaj;
— apar propozitii si fraze scurte, eliptice de predicat, predominand propozitiile principale;
— schita este cea mai restransa ca dimensiuni dintre formele prozei scurte.

Romanul


Romanul este specia genului epic, în proza, de mare întindere, cu o acțiune complexa ce se poate desfășura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizata și al căror destin este determinat de trăsăturile de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei. Specia literara apare odată cu burghezia iar primele romane se adresau mai curând unui public feminin.

Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictiva, detaliata pana la ultima resursa posibila de imaginatie a scriitorului respectiv. Este cea mai adânca forma de scriitura ce exista. Nu e neaparat structurata pe planuri de actiune dar implica niveluri de semnificație paralele.

Structura romanului este dialogica, potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramica, potrivit altor teoreticieni ai romanelor.

Spunem în mod curent că un roman este o ficțiune în proză de dimensiuni mari. Poate fi un roman de acțiune, polițist, de dragoste poate prezenta valori psihologice sau doar un studiu social.

Cum spunea Raymond Queneau, « nu contează dacă cineva privește un număr nedeterminat de personaje aparent reale într-un spațiu ficțional prelungit de-a lungul unui număr nedeterminat de pagini sau capitole. Rezultatul va fi întotdeauna un roman».

Naratologia îl definește însă drept o operă extinsă în proză care are forma unei povestiri în cele mai multe dintre cazuri. Romanul este mai lung și mai complex decât o povestire sau o nuvelă și nu respectă restricțiile impuse prezente în teatru sau poezie.

În limba engleza cuvântul "novel" provine din cuvântul italian "novella" care însemna nou. Uneori istoria unei familii se intinde pe mai multe romane si atunci avem de-a face cu o "saga"( Forsythe Saga)

Romanele au rol de agrement (deși Educația lui Cyrus este un roman didactic).

Romanele au caracter beletristic.

Subiectul unui roman este ficțional în întregime (deși Moby-Dick de Herman Melville conține pe lângă fapte și digresiuni).

Un autor de romane se numește romancier.

Pastelul

Pastelul este o creatie lirica descriptiva,apartinand literaturi culte, care prin intermediul unui peisaj transmite sentimentele eului liric.Modul de expunere folosit este descriera. Într-un pastel dominante sunt imaginile artistice, realizate prin figuri de stil, organizate într-o descriere tip tablou. Acesta poate avea ca temă un anotimp, un colț de naturǎ, un moment al zilei, un aspect din viața micilor vietuitore etc.

La origine termenul pastel desemna un creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică sau orice tablou ori desen executat cu acest fel de creioane.

Preluat de poetul român Vasile Alecsandri, termenul a ajuns să desemneze o poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. Vasile Alecsandri a fost cel mai mare pastelist român. Exemple: „Sfârșit de toamnă", „Iarna", „Mezul iernii", „Gerul", „Viscolul", „Dimineața", „Noaptea", „Malul Siretului".

Pastelurile, bogate în imagini artistice (vizuale, olfactive și auditive) exprimă sentimentele poetului în mod direct, prin intermediul descrierii și al epitetelor, comparațiilor și al personificărilor. Autorul creionează un tablou al naturii având în prim-plan elementele ale naturii pe care la descrie.

Deoarece pastelul este o specie a genului liric, în el mai sunt prezentate și elemente de prozodie, ritm și măsură.

Creatorul pastelului in literatura romana este considerat Vasile Alecsandri. Toate pastelurile sale au fost publicate in revista "Convorbiri Literare"(1868-1869)

Pasteluri au mai scris :Ion Heliade Radulescu , Mihai Eminescu , George Bacovia , George Cosbuc , Ion Pilat , Lucian Blaga etc.

Sunt prezentate trasaturi caracteristice ale unui anotimp , colt de natura
Sunt exprimate prin tabloul creat , sentimentele poetului
Se folosesc figuri de stil specifice descrierii : epitetul dublu,triplu , ornant, cromatic , metaforic,personificarea , comparatia , repetitia , aliteratia , enumeratia , asonanta
Modul de expunere este descrierea