Ziua buna!
Incep acest mesaj prin a cere in special ajutorul fetelor, preferabil peste 16 ani si cu un IQ decent. Desigur, si baietii pot raspunde, nu-i bai.
Sunt impreuna cu o fata de o saptamana si o zi (de atat timp suntem impreuna, nu atat are fata). E prima mea prietena. Eu, cel mai probabil, nu-s primul ei prieten. Daca eram, banuiesc ca imi zicea acest lucru in momentul in care i-am zis ca e prima mea prietena. Nu am avut primul sarut. Nici cu ea, nici cu altcineva. Asa-s eu, mai timid. Si ea e timida. Pana acum ne-am limitat la strangeri in brate si am tinut-o o singura data de mana, dar nu in timp ce mergeam pe strada, ci in timp ce stateam. Dupa cum observati, nu ne comportam ca si cum am fi impreuna. De luat in brate o luam si inainte de a fi. Doar faza cu tinutul de mana e noua, dar din moment ce am tinut-o doar o data nu stiu ce relevanta are. Treaba e ca sambata e ziua ei de nume. Prenume, de fapt. Nu e prenumele dupa care o striga toata lumea. Poate are vreo importanta si chestia asta. Mai bine sa zic multe si degeaba decat putine si sa evit esentialul. De, e prima prietena, de unde sa stiu eu ce e esential sa stiti voi despre ea ca sa ma ajutati. Revenind, sambata e ziua ei. Am intrebat-o ce sa ii iau si mi-a zis sa nu ii iau nimic. Pana la urma, i-am luat doua carti pe care mi-a zis (cred ca nu eram impreuna cand mi-a zis asta) ca ar vrea sa le citeasca. Bine, nu cred ca-si doreste chiar asa tare sa le citeasca, dar, nestiind ce sa-i iau, am mizat si eu pe treaba asta. Ma rog, ea imi vorbise de 4 carti, dar eu sunt o chitra jegoasa, asa ca am achizionat doar doua. In fine, nici asta nu cred sa aiba vreo importanta. O sa ii zic sa vina maine in parc ca sa i le dau. Sunt ambalate misto (asta pentru ca nu le-am ambalat eu) si ma gandeam ca pe pachet (nu o sa i le dau intr-o punga de cadouri, ci in ambalajul asta al lor pe care il consider fain) sa lipesc un post-it pe care sa ii scriu ceva. Tocmai aici e buba. Ma gandeam sa ii scriu ceva de genul: "Stiu ca nu scriu foarte frumos, dar te rog sa ignori acest aspect Iti doresc o zi de nume (suna cam ciudat, astept sugestii cum as putea zice altfel) frumoasa" Nu, daca as zice chestia asta n-as stii cum sa continui. Mai bine zic asa: "Esti o persoana minunata si iti multumesc pentru ca mi-ai oferit ocazia sa fac parte din viata ta. Iti doresc sa fii fericita, asa cum meriti, si sa ai parte de tot ce iti doresti. La multi ani! ". Da, cred ca e mai in regula asa. Dar, de fapt, abia acum ajungem la buba. Cum ziceam, n-am sarutat-o. Ea, daca a mai avut prieteni (repet chestia cum ca probabil mi-ar fi zis ca-s primul ei prieten, cand i-am zis si eu), probabil ca a avut si primul sarut. Eu am mai batut apropouri prin mesajele pe care i le-am dat cum ca as vrea sa o sarut (de fapt, am fost chiar direct. I-am zis ca mi-ar placea sa fac mai multe gesturi dragute, cum ar fi sa o sarut, sa o tin de mana, dar ca imi e prea frica. Am menntionat ca sunt foarte timid? Am mentionat ca si e e la fel? Daca nu, o fac acum.), dar ea a ignorat acele mesaje. Erau mesaje lungi, in care ii ziceam tot ce aveam pe suflet, cum ca ii multumesc ca a vazut in mine ceva frumos ce a detemrinat-o sa accepte sa fim impreuna, chiar daca eu nu vad nimic frumos la mine. Ii spuneam ca mi-e frica ca o sa o ranesc si, pe langa astea, ii ziceam si ca as vrea sa o sarut, dar imi e frica. Ea alegea sa imi raspunda doar la temerile mele, spunandu-i ca i se pare dragut ca-i prima mea prietena, dar ca nu vrea sa fie si prima care ma raneste. Ca cica a mai ranit. Nu stiu daca o persoana sau mai multe. Nu stiu daca fost prieteni sau doar amici. Dar eu banuiesc ca fost/fost prieten(i). Dar legat de sarutat, nu zicea nimic. Bun, tot nu am zis buba. Imi cer scuze ca vorbesc mult si degeaba. Cred ca am mostenit chestia asta de la bunica-mea si de la mama. Cand scriu tot ce am pe suflet nu ma mai opresc. Dar sunt foarte timid. Serios. Abia de vorbesc si atunci cand o fac am senzatia ca zic numai rahaturi. Bun, iata buba: Ma gandeam ca la finalul mesajului sa trec: "P.S. Pot sa te sarut?" Cum as parea in ochii ei daca i-as zice asta? Ar parea ca doar asta vreau de la ea, din moment ce i-am mai vorbit, asa cum v-am zis, despre asta si in unul-doua mesaje? E ceva ce-ar zice un manelist sau ceva ce-ar zice un baiat dragut? I s-ar parea romantic sau de prost gust? Ma macina intrebarile astea de nu mai pot. Si ideea e ca pana maine eu trebuie sa ma decid caca trec si PS-ul asta pe post-it sau nu. Indiferent de decizia pe care as lua-o, stiu sigur ca voi fi dezamagit de mine. Mereu am senzatia ca iau cea mai proasta decizie. Nu am deloc incredere in mine. Stiu ca nu aveti de unde sa stiti cum i se va parea ei, dar voua, dragi fete, cum vi s-ar parea? Considerati dragut un asemenea mesaj sau va face sa vomitati? E e genul mai romantica, as zice. Cica ii plac cartile de dragoste, siropoase. Dar i s-ar parea romantic sa o intreb pe-o foaie daca ma lasa s-o pup. Stiu ca in filme si in vietile oamenilor descurcareti chestiile astea vin de la sine. Se uita unul in ochii celuilalt, simt ca ala e momentul si bum, o fac. Dar viata de timid e tare grea. Ea nu se uita in ochii mei, eu degeaba ma uit la ea daca ea nu se uita la mine, deci cam pica treburile astea. Nu vreau sa creada ca stau cu ea doar ca sa am si eu primul sarut, dar nici nu-mi doresc sa fim impreuna de nu stiu cat timp si nici macar o data sa nu o fi sarutat. Nici macar pe obraz n-am pupat-o, nici in saptamana asta de cand suntem impreuna, nici inainte. Ce naiba? Nu vreau sa fac sex cu ea, dar macar sa ma lase s-o pup. Am vrut sa o fac luni, dar efectiv n-am avut curaj. In mintea mea imif acusem scenarii: "O sa ii arat ceva cu degetul, ea o sa intoarca capul si atunci o sa o pup pe obraz. Apoi o sa intorca surpinsa capul si o s-o sarut pe buze." Da, sigur, vezi sa nu. Nici macar in brate n-am mai luat-o. Adica am luat-o cand ne-am intalnit, dar dupa, cand stateam pe banca, n-am mai luat-o. Sau sa ii iau mana in mana mea...Doamne fereste. Mi-e frica de mor. Nu stiu daca exista om mai timid ca mine. Poate doar ea. Greu rau cu doi timizi ca noi. Asadar, "P.S. Pot sa te sarut?" e ceva dragut, ori ba? Ma gandesc ca daca nu scriu asta, parca vad ca ajungem sa ne despartim si eu tot nu o s-o fi sarutat. Dar ma gandesc si la faptul ca i s-ar putea parea de-a dreptul stupid, sau si mai rau, sa se simta jignita. Mai ales ca nu prea mai da semne ca ma place. Adica doar imi zice ca ma place, dar ca are momente cand nu se simte capabila de a avea vreun sentiment pentru cineva si ca ii e teama sa nu ies ranit din toata treaba asta. Se duce si la psiholog din cauza asta, ca are momentele astea in care se simte goala de orice sentiment fata de oricine. O inteleg. Mi se pare dragut ca nu vrea sa ma faca sa sufar. Dar, inainte de a fi impreuna imi zicea ca se simte protejata cand o iau in brate (bine, toate astea prin mesaje. E prea timida ca sa imi zica lucruri de genul in fata. In fata doar ne spunem unul altuia cat ne e de somn. Patetic), imi zicea ca imi sta bine in camasa, ca ii e dor de mine etc. Acum, mai imi zice lucruri de genul doar daca zic eu primul. De pilda, eu zic "mi-e dor de tine". Ea zice "si mie". Dar inainte zicea fara ca sa ii spun eu. Bine, mi-a zis doar o data, dar totusi, acum, de cand suntem impreuna, nici macar o data nu a zis. Ieri, cand am facut o saptamana impreuna, i-am dat un mesaj (tot ala cu sarutatul, cu "mi-e frica sa nu te ranesc" etc) in care i-am spus ca sper ca aia sa fie doar prima saptamana dintr-un sir de "multe multe multe saptamani frumoase". Mi-a zis ca si ea spera acelasi lucru, dar ma enerveaza faptul ca e nevoie sa zic eu primul lucruri de genul, doar ca ea sa vina cu "si eu sper", "si mie imi e dor etc". E timida, stiu. Si eu sunt. "Baiatul trebuie sa faca primul pas". Aici nu mai sunt de acord. Dar chiar si asa, eu am fost cel care i-am zis ca mi-ar placea sa fi impreuna, eu ii zic de fiecare data ca e frumoasa, iar ea doar neaga asta si, din cand in cand, imi zice ca si eu sunt. Nu-mi plac complimentele astea de complezenta. In fine, am plecat de la faptul ca nu stiam daca sa ii zic "P.S. Pot sa te sarut" si am ajuns la a ma plange de ea. Sunt un prost. E prima mea prietena, iar mie mi-e frica de tot ce inseamna o relatie. Am fricile astea de la inceputul adolescentei si tot nu am scapat de ele. Acum sunt maricel pentru o persoana care n-a avut inca prima prietena. Deja sunt stupid. Deci, sa ii scriu si PS-ul ala care imi mananca creierii acuma sau sa nu-l mai scriu? Ce naiba sa fac ca o iau cu capul? Stiu ca am scris enorm si imi pare rau. Spuneti, fetelor, cum ati reactiona voi citind un astfel de mesaj? Ma gandesc cat de penibil va fi daca va raspunde: "Scuze, dar nu". Ea mi-a zis ca nu ii plac cuplurile care isi manifesta afectiunea in public si i-am zis sa imi zica un loc in care e in regula pentru ea sa isi manifeste afectiunea. Mi-a raspuns ca un loc unde nu e lume. Am intrebat-o daca un parc gol ar fi in regula pentru asta. CItez: "Hmm...cred ca da". Bine, asta e mesaj de duminica cred. Luni ne-am intalnit in parc si nu s-a intamplat nimic. Si parcul, la 6 juma' dimineata, e gol. Mai trec persoane pe langa noi din cand in cand, dar pana mea, sper ca nu vrea sa ramanem ultimii doi oameni de pe planeta doar ca sa ma sarute.
Spuneam ca daca imi raspunde "scuze, dar nu". As intra in pamant de rusine. De asta mi-e frica sa scriu treaba asta. Dar pe de alta parte imi doresc sa o sarut. Dar pe de alta nu vrea sa creada ca urmaresc doar saruturi de la ea si atat. Dar pe de alta nici nu stiu sa sarut, ca nu am mai facut-o vredata, si mi-e al naibii de frica. Sigur ma voi face de **** in fata ei. Ea probabil a mai sarutat. Eu, nu. Si nu vreau nici sa zica "da", doar ca ii e rusine sa ma refuze. Si eu imi doresc ca totuls a vina de la sine si sa fie asa dragut ca in filme, dar am senzatia ca daca astept momentul ala, n-o sa vina niciodata. Mi se pare stupid cum altii si-o trag la 15 ani, de la prima intalnire, iar eu, la o varsta cu ceva ani mare de 15, sa nu fiu in stare sa imi sarut prietena dupa o saptamana de relatie. SIncer, credeam ca ne vom saruta cand i-am zis ca mi-ar placea sa fim impreuna. Dar nici macar nu ma uitam la ea cand ii ziceam asta. Apoi ea a zis "Da, bine, sunt de acord", iar eu ma asteptam la "Si eu te plac etc" si m-a apucat de brat cu ambele maini si s-a cuibarit acolo. Mi s-a parut dragut, apoi am stat imbratisati, dar de sarutat nici vorba. Acum, in loc sa ne apropiem, am senzatia ca ne racim. V-am zis CA CUvintele frumoase-s din ce in ce mai rare, ca imbratisarile sunt doar la venire si plecare, nu mai stam imbratisati pe banca. Mi se pare aiurea. In loc sa facem asta din ce in ce mai des, nu o mai facem deloc. Nu inteleg. Acum, cuvintele frumoase sunt inlocuite cu "te rog, ai incredere in tine, nu esti grasa", "ba da", "ba nu", "ba da" etc. Acum, cuvintele frumoase sunt inlocuite cu "nu vreau sa te ranesc. Daca va fi sa ne despartim, o sa o fac pentru ca meriti pe cineva mai bun, nu pentru ca te urasc sau ceva." Asa mi-a zis. Nu are deloc incredere in ea, iar asta afecteaza si relatia. Nici eu nu am incredere in mine, dar insist mereu ca ea sa aiba. Nu suport sa o aud zicand ca nu e frumoasa, cand e atat de draguta. Si ma oftica la culme ca am senzatia ca inainte de a fi impreuna eram mai apropiati decat acum. V-am mai zis de asta mai sus. Jur ca nu stiu ce naiba sa fac. Se pare ca am o problema mai mare decat faptul ca nu stiu daca sa includ PS-ul ala sau nu. Relatia nu pare sa mearga prea bine si ma doare. Cand eram mic, visam la o prima relatie lunga, frumoasa, plina de chestii romantice si dragute. Inca visez la asta, dar realitatea ma sfideaza. Credeam ca in momentul in care o sa am prima relatie o sa ma las de fumat, ca de', nu o sa mai fiu un depresiv, o sa am un motiv pentru care sa traiesc. Cand i-am zis ca mi-ar placea sa fim impreuna si cand ea zis "da, bine, sunt de acord", m-am lasat de fumat. Am aruncat de fata cu ea tigarile. Nu mi-a cerut sa ma las sau ceva. A fost initiativa mea. Sa fiu sincer, am facut-o si pentru ca m-am gandit ca i se pare ceva dragut. Mi-a zis "nu stiu ce sa zic." "Nu trebuie sa zici nimic" si am laut-o in brate. Sau ne-am carat naibii din parcul ala ca inghetam de frig. Nu mai stiu. N-am mai fumat cateva zile, dar am inceput iar. Relatia nu era cum ma asteptam eu sa fie. Cu imbratisari dragute, cu saruturi non stop, cu cuvinte frumoase. Doar "imi e somn", "vin in parc, dar nu pot sa stau ca am teza prima ora si nu am o lectie" etc etc. In fine, nici nu stiu de ce zic toate astea. Poate ca sa ma descarc. I-am mai dat si ei vreo 2-3 mesaje lungi, in care scriam cate o ora, cam tot ce simteam in momentul respectiv. Imi spunea ca adora mesajele mele lungi. A, da, vorbim numai prin mesaje. Nu am sunat-o niciodata. Doar la scoala si-n parc vorbim fata-n fata, in rest, prin mesaje. Si nu ne dam mesaje normale de cuplu: "ne vedem in pauza asta?" Daca e sa avem noroc sa ne vedem, bine, daca nu, nu. Cand iesim de la scoala nu ne asteptam unul pe altul. Doar de vreo 2 ori m-am sinconizat cu ea si am mers impreuna spre gara. Dar ea e tot timpul cu ea cu o prietena. Si vorbesc intre ele, iar eu merg alaturi fara sa zic nimic. Sunt idiot. Sa ne tinem noi de mana pe strada? Nu. Mergem alaturi, ca si cum nu am fi impreuna. Imi aduc aminte ca in a 9-a ma tineam cu o fata de mana, chiar daca nu eram imreuna, iar cu ea sunt si nu ne tinem. Mi se pare o ironie a sortii asta. Deja nu mai suport toate chestiile astea. Nu stiu ce sa fac. Vreau si eu o relatie dina ai draguta, nu una care sa ma faca sa scriu o ora in fata unor straini, in speranta ca o sa am simt mai bine.
In fine, lasati o parerea la toata sarada asta descrisa de mine aici. Ziceti de PS-ul ala daca e dragut ori ba, daca sa il scriu sau nu, ziceti un sfat pentru ca acesta relatie sa nu se duca naibii, nu stiu ziceti orice. Injurati-ma ca am scris mult, spuneti-mi ca-s idiot, doar ziceti ceva. E al dracu' de naspa sa n-ai prieteni si sa speri sa prinzi un strain fain care sa-ti ofere o urma de speranta.
S-auzim de bine.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook