Nu e chiar asa la liceu conteaza si ce colegi si prieteni ai. Poate acum intalnesti niste persoane mai bune, poate in timpul veri iti gasesti si ceva de lucru
Te admir foarte mult pentru decizia ta. Stai calmă, eu trec a 11-a. Nici eu nu am cine stie ce firme pe mine si totusi sunt prietena cu 3 sferturi din şcoală. Contează sa iti iei multe haine cu bani puțini. Te poți angaja la o piscină sau un restaurant part time. Dar ti-am zis. Nu da pe un tricou 50 de lei. Nu se merită.
Faza e ca majoritatea prietenilor mei au macar cate cv de firma(cam un sfert dintre haine sunt de firma mai scumpa gen gucci, guess, armani etc si restul H and M, Zara, Mango si li se pare ca astea sunt ieftine)
Imi pare rau sa-ti spun, dar nu te poti angaja la 15, varsta minima fiind de 16 ani. Nu cred sa riste cineva sa te angajeze la negru. Si mai lasa vaicarelile. Daca parintii tai nu au foarte multi bani, pune tu mana si invata, ca peste 10 ani sa iti poti cumpara tot ce doresti. Bine ca plangi pentru niste haine, altii nu au bani sa isi cumpere medicamente sa traiasca.
Fiecare om isi doreste sa traiasca cat mai bine si nu se mutumeste cu putin.Pana la urma viata e facuta si pentru distractie, iar distractia necesita bani.Parintii mei au destui bani, dar tata prefera sa dea 400-500 de lei pe bautura si sa-si ia de imbracat mai mult pentru el. Daca nu avea deloc bani si abia se descurca sa plateasca cele necesare atunci intelegeam, dar asa n-are nicio scuza, mai ales ca n-amfacut tampenii cum fac altii de 15-16 ani(fumeaza, fura bani parintilor, etc).
Uite, eu in liceu si in facultate aveam o singura pereche de blugi, pe care ii spalam sambata seara si ii uscam duminica (cand nu puteam iesi din casa). Ii purtam mereu pana se rupeau rau (ii mai peticeam cu petice din blugi anteriori). Dar asta nu ma facea nefericita. Sufeream, mai mult ca aveam gauri in talpile de cizme (si imi intra zapada dupa primii pasi, asa ca uneori stateam uda de la 7 dimineata pana la 8-9 seara), ca nu aveam bani de carti (mult mai importante decat o pereche de cizme), ca nu am mers niciodata intr-o vacanta (in afara de mersul la bunici la tara la treaba). Nimeni nu si-a batut joc de mine, pana la urma, oamenii te judeca pentru cel care esti, eu invatam foarte bine si am fost mereu amabila, prietenoasa, saritoare, ajutam pe toata lumea, zambeam mereu (si acum incerc sa fiu la fel, dar cand eram tanara imi venea mai usor). NU a fost o adolescenta minunata, dar am invatat valoare lucrurilor si a muncii si sunt de acord cu tine ca pentru a fi fericit trebuie sa ai un minim de bani cu care sa iti asiguri un confort.
Am inceput si eu sa muncesc pe la 17 ani. Am tradus din engleza (pe care o faceam la scoala si deci o stiam foarte bine) prospecte de utilaje, de cosmetice, chestii de genul asta. Puneam afise in oras, incet-incet am gasit cativa clienti, apoi ei m-au recomandat altora. Asa am putut sa platesc facturile la lumina (ca sa nu mai stau cu teama ca ne-o taie), sa imi iau luna de luna abonament de autobuz si sa imi iau cateva carti pe care le pretuiesc inca foarte mult. Asadar, cauta ce stii tu sa faci exceptioonal de bine, mai bine decat majoritatea celor pe care ii cunosti si de acolo vei putea castiga un banut. La inceput va fi greu, eu munceam 3 zile cate 4-5 ore pe zi la un prospect industrial si apoi castigam bani cat 4 paini pentru munca depusa, dar incet-incet, daca esti foarte buna, serioasa, faci munca de buna calitate siu respecti termenele, incepi sa castigi mai mult