Am fost si eu anxios si stiu cum e, problema asta te impiedica sa faci ce iti place si ce iti doresti, nu e ceva ce poate fi controlat atat de usor, doar un medic specializat te poate ajuta sa scapi de ea
Nu contest asta, dar dacă le-as spune asta părinților mei, nu m-ar susține și ar spune că exagerez.
Trebuie sa te duci la un psiholog ca sa treci peste asta, e foarte greu cu anxietatea
Am fost si eu anxios si stiu cum e, problema asta te impiedica sa faci ce iti place si ce iti doresti, nu e ceva ce poate fi controlat atat de usor, doar un medic specializat te poate ajuta sa scapi de ea
Mergi la munca fără sa ți pese dacă nu te descurci sau dacă râde cineva de tine. Nu ți place pleci și cauți alt job. La început oricum e mai greu cu acomodarea apoi se rezolva De ce ar râde? Dacă sunt anumite motive lucrează la tine, la vestimentație sau ce minusuri crezi ca ai. Dar la job fiecare își cam vede de treaba. Și dacă nu te descurci ce poate fi cel mai rău? Decât sa ramai fără job, aducă situația ta actuala. Încearcă sa vezi problema și din alt unghi. Fii un om puternic și mergi înainte. Mai bine sa regreți ce făcut decât ce nu ai făcut. Dacă crezi ca te ajuta mergi la un psiholog dar tot de tine depinde sa faci un pas în afara zonei de confort
În mare parte am găsit joburi numai pe post de call center și mă pierd imediat dacă cineva mă ia tare și mă afectează feedback-ul negativ.
Fac chestii care să-mi aducă cât de cât un venit, nu e suficient. Spre exemplu, am pasiunea asta pentru cofetărie și prin intermediul familiei iubitului meu și a lui, vând produse de cofetărie și patiserie pe care le fac eu acasă, mai fac lucruri homemade. Nu-mi îmi este rușine de muncă, să nu se înțeleagă asta. Îmi este oarecum frică de responsabilitate, frica că o să mă fac de râs. Uni dintre voi poate mă judecați sau credeți că exagerez, dar am fost foarte mult timp victima bullying-ului datorat unui defect de vorbire pe care îl am și am pierdut foarte multe din cauza asta. Plus că toată viața am fost crescută numai cu ideea "nu ești în stare","tu nu știi nimic", "trebuie să faci ce zic eu". Nu știu să mă descurc în viață și recunosc asta,nu mi s-a dat voie să învăț să mă descurc. Mi-am dorit să fac chestii și din cauză că nu am fost lăsată să le fac, am fost controlată, nu știu ce să fac cu viața mea. Să vă dau un exemplu, poate o să înțelegeți oarecum și de unde frica asta. Mi-am dorit să dau la facultate în alt oraș,nu în cel de unde sunt și pe alt domeniu, nu pe ce am făcut. Nu mi s-a dat voie și mi s-a spus că nu e bine ce fac, nu am intrat în orașul meu la domeniul pe care l-am vrut și am dorit să stau un an asa și să mă reînscriu la anul, mi s-a tăiat craca și mi s-a spus dacă nu dai acum, nu mai dai deloc. Am vrut să stau la cămin, mi s-a zis că nu, trebuie să stau acasă, ca să fiu supravegheată. Nu știu să mă descurc în viața, îmi este rușine să spun asta. Am spus și anterior că am avut șansa să mă angajez de două ori, am avut o șansă să mă angajez ca și agent vânzări door to door, în prima zi de probă ni s-a dat o zonă, m-au alergat țigani, iar eu în ziua aia am suferit un atac de panică. A doua șansă a fost ca și call center, iar tot în perioada de probă, m-a înjurat un om de tot sfinții și m-am panicat foarte tare.
Rușine de muncă nu-mi este, nu stau ca o putoare toată ziua în pat, mă duc chiar și la pădure și-mi rup cârca, fac chiar și munci de bărbat. Îmi este frică să ies din zona mea de confort, tocmai pentru că știu că nu am să mă descurc.
De asta vreau să mă mut și cu iubitul meu, pentru că nu știu, în capul meu e că ăsta va fi un pas înainte și vazându-mă oarecum " singură în lume ", poate o să reușesc să fac și eu ceva cu viața mea. Trăiesc și asa cu regrete, poate ajungeam mai bine și eram mai fericită dacă făceam ce-mi doream. Nu-mi caut scuze, știu că este în totalitate vina mea și depinde de mine, dar nu știu de ce îmi este atât de greu.
Încearcă un job mai ușor pentru început. La call Center nu trebuie sa pui suflet, trebuie cumva sa fii pasiva la ce se întâmplă să ți urmărești doar obiectivul, dacă te înjura închizi pur și simplu, nu trebuie sa o iei personal, tipul care înjura ar înjura oricum pe oricine ar fi, dar dacă ai un mic defect de vorbire, care te solicita cumva poare ar trebui sa te reorientezi pe ceva care sa ți dea mai multa siguranță,, deși cred ca nu mai ai acel defect din moment ce te au angajat pe acest post, dacă stăteai într un oraș mai mare aveai mai multe opțiuni, asistent manager, secretara, vânzătoare în mall, și apoi poți avansa, te poți angaja oriunde, nu ți mai impune limite chiar dacă în genul asta de atmosfera ai crescut, uneori părinții prin protejare excesiva și punând limite copiilor fac mai mult rău dar nu contează, tu merita sa încerci pentru tine, și dacă te faci de ras cum zici tu care e problema? Pleci și gata, tot iese ceva bun fiindcă capeți experienta, înveți din greșeli. Dacă vrei și ți e mai ușor mergi pe ceea ce faci deja, prăjituri produse homemade, poate ieși ceva bun și din asta.
Ergofobia astă nebună te împiedică să muncești și e foarte grea de depașit.
Din ce am inteles eu, esti foarte anxioasa, iar problema asta o poti rezolva doar cu un psiholog
Sunt, recunosc asta. Poaete pentru că nu mi s-a dat dreptul asta iau anumite decizi în viață și nu știu să mă descurc
Asta e semn că ai ergofobie dar și eu o am dar nu te preocupa sunt cu tine și sunt la fel ca tine.
Și mie îmi e teamă să mă angajez la muncă și să o fac mie mai mult îmi e teamă de colegi invidioși la muncă.
Bosssfsjhefd întreabă: