Woooow pe bune daca ai face un film din povestea asta eu as fi prima care s-ar duce sa-l vada ...esti tare
In opinia mea, scenariul tau ar fi foarte bun intr-un film de drama politist, criminalist. Este o poveste care te tine in suspans combinata cu un pic de teama generata de firele intortocheate ale povestii.
Noi fi eu critic, Dar ce mai atatea povesti?!
Jos palaria din partea mea!
P.S Te mai astept cu ceva scenarii.
Pe comisar de ce să-l cheme Johnny, ca pe O MIE de alți comisari de la NYPD și să nu-l cheme Pandelică Căprescu, că ar fi mai de-al nostru, ciobănesc mioritic.
N-am înțeles ce vîrstă avea comisarul. Că nu ajungi comisar chiar la 25 de ani, ci mai pe la 50, așa, și-atunci nu prea merge.
Că nu am înțeles cu a cui fiică a rămas comisarul? A lui și a nevestei sale ( aia de murise), sau a șefei organizației?
Cunoști, văd, destule chestii despre compozițiile drogurilor. Ești student la medicină sau doar un simplu consumator?
Vezi, ai grijă, să nu încapi pe mîna comisarului ăsta al tău!
Chiar așa de-ar fi, schemele sînt prea „șablon", prea tipice filmelor americănești de duzină, cu crime, droguri, violuri, bandiții, urmăriri șamd. Mintea parcă te duce, dar caută ceva mai original. Nu te supăra dar, pînă a ajunge să scrii un bun scenariu de film ( ceea ce ai scris nu se cheamă scenariu ci „story") trebuie să ai posibilitatea de a citi multe scenarii de film, de a te învîrti prin breaslă, de a citi multă literatură și, nu în ultimul rînd, de a avea o pregătire profesională apropiată acestei îndeletniciri. Iartă-mă că-ți spun, nu te îmbăta cu apă chioară, că ți-au scris niște nevinovate de copile care nici nu știu cu ce se mănîncă limba și gramatica limbii românești și au impresia că, dacă ele nu știu lega două vorbe, ceea ce ai realizat tu ar fi o capodoperă. NU E! E doar o naivitate încă. Asta... dacă vrei totuși să mă crezi.