Nietzche vorbeste despre VIATA CA OPERA DE ARTA in Nastera Tragediei. Insa el vorbeste dintr-o perspectiva reductionista. Pentru ca vede cultura ca ceva rau, insa la partea asta eu sunt de acord doar 45%. Pentru ca si cosmosul se poate transforma. Tocmai de aceea vorbim de arta greaca, romana, clasica, epoca de aur, fier, Hesiod, Kali-iuga, etc. Pentru ca cultura se poate nivela, transforma. Viata in polis trebuie sa fie un loc sfant, fara coruptie, degradare sau degenerare. Trebuie sa fim iconoclasti si vandalici cu arta lor, asa ea va incepe sa se prafuiasca, ascunda, ingroape, ruineze si stinga. Vor cadea idolii lor daca incepem sa ii vedem ca vanitas vanitatum.
Arta inainte nu avea autonomie ci era supusa unor reguli matematice, armonice, masurii, etc. Cu secularismul a inceput sa castige autonomie si de atunci suntem bombardati si asfixiati cu imagini cruele, tulburatoare si o mare de impuritati.
Trebuie sa le punem voalul inapoi. Daca le umbrim putin se infrumuseteaza. Asadar un pic de intuneric este necesar pentru aclarare. Altfel arta va fi contra noastra nu in favoarea noastra. Dumnezeu in paradis a umbrit putin natura cruda si ne-a dat haine ca sa straluceasca sufletul. Sau Iuda in pictura "Cina cea de Taina" de Leonardo da Vinci se vede cum se separa de lumina, este unicul personaj cu fata in umbra.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Exprimarea emoțiunilor superioare prin cuvinte, sunete, colori sau forma pă de-o parte, și modul de a face un lucru, un fel de stil, a face cu stil ceva pă de altă parte. Nu contează ce faci cât timp o faci cu stil indiferent ce faci. Bunicu avea o vorbă artistică de a nu amesteca lucrurile când le faci, să le faci pe rând nu toate odată.
Ai intrebat ce inseamna pentru mine, nu o definitie generala.
Nu, ei nu sunt grotesti.
Dar Sade, Baudelaire, Aubrey Beardsley,
Patrick McGrath sunt.
Pana si Lewis Caroll ar putea fi incadrat in categoria asta, prin prisma lui Alice in Țara Minunilor.N-am inteles niciodata cum poate considera cineva ca e o idee buna sa citesti cartea aia unor copii.
O forma de manifestare a creativității în corelație cu secreția de serotonină.
Un talent aparte sau chiar unic pe care puțini il pot avea. In sensul pozitiv al cuvântului.
Arta este ca o femeie.
O fii frumoasa
Si neinteleasa.
Pana ce cugeta de bucurie
Imi plac ambele
La fel de mult
Ca sunt cult
Precum fetele
Zic de cele iesite din comun.
Cochete si adorabile.
Corecte si amabile.
Conteaza sufletul,
Nu puneti botul 
La rele nu ma simt imun xD
Incat sa fac diferenta dintre o doamna
Si o adevarata mironosita toamna 
)!
Arta… arta este o îmbătare a simțurilor celui care Creează. Este redarea intr-un mod propriu a emoțiilor pe care le ai când observi ceva frumos. Inclusiv in muzica, marii compozitori mărturisesc ca visau ceea ce urmau sa compună. Arta este imitația naturii. In poezie ai nevoie de inspirație, in muzica, in pictura. Manifestarea in arta tine de inspirație care este un dar divin.
Arta pentru mine este acel ceva care transmite emotie autentica si este impartasit unui public larg. Printr-un singur cuvant: emotie.
Arta trebuie sa fie creata pentru exprimarea unor trairi, niciodata pentru aprecierea cuiva, altfel nu mai e autentica.
Nu vreau sa te contrazic, doar ca faptul ca e apreciata subiectiv e un efect, nu o cauza, atat am vrut sa spun.
-
anonim_4396 întreabă:
4 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
