Ce simtiti cand vedeti o pictura? dar cand pictati? daca pictati

"dragulitate", simt ca e locul unde pot fi dragut, sa ma simt ca o fata. Nu stiu de ce, e mai ciudat, dar imi place sa ma comport ca o fata cand e vorba de astea, cand eram mic ma jucam si cu ponei
Deci raspuns final: "Dragulitate"( exista macar cuvantul?"
Si cand vad:
Nu exista cuvant pentru ce simt, simt si putina gelozie, dar si mandrie ca un om a facut aia. Nu te simtii mai rau ca eu simt gelozie, 100% orice om simte asta, e niste gelozie, care daca nu o descoperi, tot exista.

Ba, prima data in viata mea cand iti dau dreptate. Faza cu gelozia. Putin asa, nu mult.

Depinde despre ce pictura e vorba man, poate sa fie una cu un peisaj in care simt natura, diferite ganduri, stari, sau poate sa fie un nud, la care e posibil sa ma excit, deci depinde...

Nu simt nimic.
Ma gandesc la ce tehnica a folosit, ce tip de vopsea, cum a reusit sa picteze chestiile respective, daca peisajul este exact la fel precum l-a reprezentat, iar apoi ma gandesc cum ar arata acelasi peisaj facut de diversi pictori precum Van Gogh, Dali, Picasso, Rembrandt, Bruegel (cel batran), Rubens etc. De regula, trec o pictura prin toate curentele artistice.
Iar uneori, daca am suficient timp le fac si scuplturi sau gravuri.

Creierul meu pervers doar de nuduri vorbea.

Depinde de pictura si de emotiile pe care le provoaca care iar depind de la persoana la persoana, iar cand pictez sau desenez eu ma simt fericita mai ales cand pictez parti din natura Tu?

Eu vad ceea ce trebuie chiar si daca sunt doua linii intinse pe o hartie.Mereu deduc ceva din pictura. Iar cand pictez, simt ca-mi exprim sentimentele.

Nostalgie, extaz, mister, nimicnicie, de la pictură la pictură.
Te faci mai mic, te cufunzi în lucrare şi uiţi de tot, te anulezi pe tine, şi funcţionezi după legile picturii pe care o priveşti, într-un sistem diferit, în care nu eşti altceva decât un simplu musafir, un parazit care nu are nimic e oferit, ci care iese el mai bogat.
E un întreg bagaj de informaţii şi emoţii cel pe care o operă de artă ţi-l oferă, tot ce trebuie tu să faci este să accepţi, să-ţi uiţi identitatea, şi să te descalţi de prejudecăţi.

Pentru asta e nevoie şi de educaţie, o pictură neanalizându-se tehnic sau în funcţie de cât de bine reflectă realitatea, cum spunea cineva în unul din răspunsurile de pe aici.

Eu nu pictez, şi conceperea unei picturi nu provoacă aceleaşi trăiri precum contemplarea.

Depinde de tablou, culori, poate sa iti transmita o gama larga de sentimente. cand pictez simt ca ma relaxez, capot sa exprim tot ce simt in acel moment si tot ce e in mintea mea. ca si cum ti_ai desena imaginatia