De ce era aşa de sexistă societatea americană a anilor '60? Totul era aşa.
În desenele animate găsim acest tip de rasism. În The Flintstones, Wilma întreabă:"Oare de ce nu am auzit de femei ventriloc?" Barney, foarte sigur pe el, îi răspunde:"Pentru că nu există femei care să-şi poată ţine gura închisă."
Reclamele nu erau nici ele mai prejos. Vedem o reclamă la un anumit tip de ketchup, cu un nou capac, "aşa de uşor de deschis, încât şi o femeie poate desface sticla".

Sunt glume inspirate din realitate. O femeie are debitul verbal mult mai mare decât al bărbatului, asta e testat științific. O femeie obișnuită rostește, în medie, pe zi, circa 20000 de cuvinte, de 3 ori mai mult decât un bărbat.
Referitor la a doua glumă, femeile sunt mai slabe din punct de vedere fizic decât bărbații (în genere, că deja sexele bipolare se răspândesc prin progresie geometrică).

Era mai bine atunci, din punctul ăsta de vedere și din multe altele. Astăzi, trebuie să fii atent la fiecare vorbă pe care o scoți pe gură, ca să nu superi nu știu ce minoritate sau entitate, să nu jignești credințele cuiva sau părerile. Am devenit o societate de mămăligi ofticoase, care nu mai suportă o părere decât dacă e formulată în nu știu ce fel cât mai puțin ofensator și cu pudoare. Niște cârpe penibile care nu mai suntem în stare să privim adevărul în ochi, așa cum e el, pledând la obligativitatea cosmetizării acestuia. Am mai spus că am devenit niște mămăligi?