Daca te referi la vreun portret, sunt fascinat de Autoportret de Van Gogh (cu urechea taiata-am suferit gandindu-ma cat de prost a fost sa-si taie o ureche din cauza respingerii de catre o femeie si i-a trimis-o in plic, insangerata-desi mi-a placut inainte sa aflu istorioara), imi mai place place un autoportret de gravorul neamt nascut in acelasi an cu Raffael Sanzio pe nume ...care mai are si un celebru portret al unei femei din epoca.
Imi place si Gioconda, cat de cat, m-am uitat la ea cam vreun an, cand eram tanar, in pauzele cand invatam la chimie!
Buna.
Da, si stiu ca o sa par narcisista, dar m-am uitat la pozele facute de mine, nu ca sunt facute de mine, ci de cum arata natura, cat de minunata este ea si cat de pura.
Cred ca in fiecare zi ma uit la ele ( le am pe telefon) si mi se par tot mai frumoase.
https://youpic.com/......-in-nature
ti-am lasat siteul meu cu poze.
Sigur irosesc timpul sa raspund la intrebare. Probabil ca mi-a atras atentia intrebarea si in tinerete m-am intrebat si eu, oarecum la fel.
Am cateva picturi facute de bunica mea, cu care m-am nascut in casa si de care nu ma mai satur a le privi.De fiecare data, descopar noi si noi amanunte interesante.
Imi place Salvador Dali si Vermeer. Spre exemplu.Nu ma satur a privi picturile lor. Sau Van Gogh-mai ales 'Autoportret cu urechea taiata"-spre exemplu.
Perfectiunea este de obicei in natura. Ca si imperfectiunea.
Exista o teorie a perfectiunii, mai multe de fapt, una apartine unui german contemporan cu Raffael Sanzio, nascut in acelasi an cu el si mare gravor al vremii. A redescoperit 'proportia de aur'(stiuta si de grecii antici).Si o femeie sau o fizionomie care respecta acel raport dimensional, de culoare, etc. este la fel de interesanta, aduce mare bucurie privirii pe care nu ti-o poti dezlipi de subiect.
Perfectiunea(frumusetea) insa, spunea Oscar Wilde, este mai presus decat geniul caci nu cere nici o explicatie!
Am o cuvertura pe perete, unde stau acum parintii mei. A fost a bunicii mele, este cred din perioada primului razboi mondial. Reprezinta opt persoane intr-un chiosc, imbracate in niste costume parca spaniole, e un fel de petrecere. De cand ma stiu ma uit la cuvertura asta, m-am uitat multe ore in sir, ca dealtfel si tatal meu, curios, si pe mama o fascineaza. Artistul a reusit sa redea cumva starea de bine a personajelor, genul asta de placere pe care ti-o dau seara, compania placuta, discutia si muzica impreuna. Vreau sa mentionez ca nu are nici o valoare, este o cuvertura de serie si acum este si foarte uzata. La revedere.
Kornelia33 întreabă: