cum vi se pare poezia asta?
Furtună…
Primăvară scufundată în astenie
Natura toată-i tristă, putem fi fraţi
Iar cerul gri îşi împarte lacrima străvezie
Cu a mea picătură de durere ce-o sa-mi stea pe vecie
Totul îmi pare atât de ciudat, norii parcă îs pictaţi
Chiar dacă totul în jur e animat de furtuna ce are să vie
Când privesc acest peisaj melancolic
Nu pot să nu mă gândesc măcar un pic
La ea...
Mi-e dor de ea, şi mă întreb oare unde e ea?
Aş implora cerurile să îmi dea un răspuns
Doamne, unde eşti? nu mai sta ascuns
Am nevoie de tine mai mult ca niciodată
Sunt singur între toţi, iar şi iar, ca niciodată...
Vreau să treacă timpul cât mai repede
Vreau să prind din nou putere...
Dar ce folos...
Totul e de prisos!
Tu naturo, acum eşti ca mine
Eşti tristă, braţele ţi-s purtate de vant
Nu-mi poţi vorbi, dar sunt singur că tu mă înţelegi cel mai bine
Mă poţi inţelege cât de jalnic şi cât de trist sunt
Albastrul cerului tău este acoperit de norii negrii
Exact cum lumina gândului meu e acoperită de mizerii
Copacii tăi ce sunt împinşi în toate direcţiile de vânt
Sunt exact ca sentimentele mele, la fiecare văz şi fiecare gând
Soro, dragă, aş vrea foarte mult să te îmbraţişez
Să îţi spun că totul va fi bine şi să te consolez
Cum sunt sigur că şi tu ai face-o frăţiorului tău mai mic
Care, când priveşte neliniştea ta, nu îşi mai doreşte nimic
Dragă soră, nu mă pot abţine să nu mă gândesc
Mi-e dor de ea, vreau să îi spun ca o iubesc
Nu vreau să te plictisesc, soră dragă
Dar nu îmi pot stăpâni durerea întreagă
Amarul vremii tale, îmi stârneşte o jale de nedescris
Ce mă duce cu mintea şi cu cugetul într-un adânc abis
Te rog, Doamne, te implor, chinul meu e fără de sfârşit
Atinge-mă cu mâna, cu aripile, măcar un pic...
Văd cerul cum plânge din ce în ce mai tare
Cum îmi înţelege suferinţa cu lacrimi amare
De ai putea, ţi-aş cere să o atingi cu lacrima pe obraz
Să ştie cât sufar eu... şi nu doar azi...
Ordonare:
Cronologică
Foarte tare, daca tu ai facut-o bravo, mai trebuie putin lucrat la ea, unele lucruri nu se leagea insa suna promitator.Ai facut foarte multe repetitii, chiar daca repetitia e o figura de stil ai cam exagerat.Insa te felicit, chiar e o poezie pe care as mai citi-odata!
Răspunde
Foarte frumos - asa se intampla cand vorbeste gura fara tine si prietenii pe care tu ii crezi prieteni fac rau " naturii" - " ori ai vrut ori nu ai stiut " cert este ca cel care a primit raul nu ai fost tu doar " natura" - alege prietenii care trebuie si nu mai merge pe mana lor pentru ca " nu iti vor binele " - " ei au dorit ce a iesit " - natura s-a indepartat nu-i place rautatea din partea apropiatilor tai - este tot o poezie - nu prea are rima dar am luat-o si eu de la cineva
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
