Inca o poezie postata.Astept parerile voastre.
Furia iernii!
Botul de sidef al nopţii linge albele şiştoace,
vârful văii mărunţită-n geruire pietre-apleacă,
se-ncovrígă orizontul, apa-nţepeneşte-n teacă,
viforul, efebul iernii, vâjâie în vârf de ace.
Jos, Muncelu`-şi schimbă-n fală des cămăşile de ceaţă,
urletul sticlos al haitei mă îmbracă-n umbra fricii;
ac de vreme-ncârligată-i coada ninsă a pisicii,
strânge acvila-n pupilă gerul ce mă arde-n faţă.
Şipotul din râul rece se-mpreună cu argintul
gheţii zdrenţuită-n coaste; viscolul se răfuieşte
cu arinii-n înfrunzire; ace albe-n crengi tiveşte,
grizonând secunda-n treacăt, sturuindu-i labirintul.
Luna.Prinsă-n tragicul căderii cheamă îngerii-n adopţii...
gându-i - o durere scursă; piatra-i - nafură de stele.
Imbratisez cu placere orice critica atat timp cat e meritorie.Multumesc!
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Am observat ca esti adeptul sonetului. Felicitari, nu sunt multi poeti astazi care sa se mai identifice cu rigurozitatea impusa acum 5 secole de marele shakespeare. Ca si poet, scriitor si scenarist insa ma vad pe undeva nevoit sa fiu cat se poate de critic.Ritmul tinde sa scartaie uneori, ai grija la asta si nu uita ca in sonet se foloseste imperativ ritmul iambic ( la tine e o invalmasala de ritmuri daca recitesti atent).Ar mai fi astfel destul de munca pana sa poti ajunge la un nivel ''de publicare''. Succes pe mai departe!
@ Poneiul Troian: cred ca tu ar trebui sa lucrezi ca si editorialist. Ai mult talent pe care nu il conservi cum trebuie si ai o mare doza de nesimtire= jurnalistul perfect. Acum, la modul cel mi serios, una e sa fi un bun versificator si alta sa fi un bun poet. Oricum PoneiuleTroian faci categoric parte din categoria persoanelor mult peste media acestui site dar tocmai de asta te intreb: Daca esti pe un site unde tu, prin faptul ca ai un nivel de cultura ridicat ai sansa sa ajuti multa lume care nu se poate bucura de calitatiile tale, de ce alegi sa intri in polemici de 2 lei si-un sfant? Zi frumoasa tuturor
Dragă Adrian...
Mie mi-a plăcut foarte mult.
Mînuieşti cu uşurinţă metafora ( botul de sidef; efebul iernii; cămăşile de ceaţă; urletul sticlos; umbra fricii; durere scursă; nafură de stele).
Foloseşti două regionalisme - şiştoace şi sturuind- pe care nu le-am găsit în DEX şi nici în supliment, şi nu le-am ştiut traduce. Totuşi ele sună frumos.
Ai o prozodie bine studiată a silabelor şi accentelor, lucru ce te duce la căutarea unor rime cumva deosebite şi interesante.
De fapt e vorba de construcţia cvasi- clasică a sonetului -pastel, domeniu în care se pare că ai deosebită aplecare.
La versul 13 ai ieşit parcă din tiparul obişnuit prozodic ( 8 silabe-8 silabe) şi nu ştiu cît este de acceptabil, deşi acel "luna" este imperios necesar în context. Parcă ar trebui să fie aşa " Luna,-n tragicul căderii, cheamă îngerii-n adopţii". Acel " - n tragicul căderii", ca o apoziţie, mi se pare suficient pentru a suplini subînţelegerea lui " prinsă". Şi atunci vii la o prozodie normală.
Eu, ca rebusist, căutător consecvent de rosturi noi ale vorbelor, cred că aş defini astfel o asemenea creaţie literară, folosind cumva metafora.
SONET = Bijuterie de 14 carate, măiastru meşteşugită în filigranul roadelor căzute din cer. ( ...filigranul figurilor de stil ).
În această definiţie aş vrea să remarci folosirea unor omonimii care crează pista falsă a definiţiei.
Cer - cu sensul de cerul gurii, deci vorbe.
Stil = pană, condei, deci cuvinte scrise.
M-aş bucura să-mi răspunzi, poate încercăm o colaborare într-un anumit domeniu.
Cît despre poezie, îţi doresc să găseşti nişte îndrumători serioşi într-ale scrisului şi nişte sponsori care să te susţină materialiceşte pentru a şi publica aceste frumoase producţii ale tale.
Încearcă să le îndrumi către o revistă literară.
Îţi doresc mult succes.
Lui Adrian, pe marginea polemicii cu PoneiulTroian.
Chiar dacă tipul vrea cu orice chip să fie sarcastic, uneori chiar rău, trebuie să- i accepţi unele rebele producţii de stirpe palatină, trecute prin filtrul calculatorului de la mansardă. Mi se pare a fi un tip cu doxă, frustrat de unele ale vieţii valuri, otrăvit cumva de unele şuete de boemă gen "Capşa" sau nu ştiu ce mai nou cenacluri literare, unde nimeni nu vinde nimic de soi, ci doar vechituri de talcioc, în schimb vrea să cumpere bibiluri la preţuri modice pe care însă să le ajusteze pentru volumul ce-l vrea apărut şi vîndut în librării a doua zi după intrare.
Aceasta este în fapt breasla "făuritorilor de vise" unde fiecare se vrea cel mai cel şi din care ieşi cu o strîngere de mînă şi cu o sută de bîrfe în urmă-ţi.
Sincer nu-l condamn pentru că îl văd în faţa unui sfert de şpîrlă, în spatele uni nor de fum de ţigară şi într-o veşnică polemică cu el însuşi şi cu alţi o sută de "confraţi".Ar putea să fie chiar un amic deosebit dar se vede de la distanţă că viaţa l-a cam înrăit şi acum-i picură venin din slove destul de des bine meşteşugite.
Faptul că i-a plăcut şi a apreciat acea a ta " nafură de stele" e o dovadă de inteligenţă, ca un zăbranic cumva peste nişte pestilenţiale cadavre intrate-n putrefacţia alor noastre timpuri. Cu acestea are el a se răfui iar nu cu tine.
Ceea ce ai adus tu în această tavernă e doar un prilej care i-a dat onorabilului stuchit la furcă.
Spune o vorbă : " Cine rîde nu-i om rău "
P.S. Mi-a plăcut găselniţa "PoneiulTroian".
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
