Pun intrebarea in necunostiinta de cauza, cum se poate ca o carte sa te sperie, adica tot aud de cartile lui Stephen King ca ar fi de speriat, intrebarea este cum te poate speria ca doar can te uiti la un film e ceva si altceva cand citesti, sa ma lamureasca cineva care a citit din cartile lui sau macar din carti horror-psihologice

Parerea mea e ca, cartile horror iti introduc o serie de intamplari care, chiar daca acum ti se par imposibile, cand esti singur acasa, ploua, tuna fulgera, si te gandesti la acea carte, imediat iti amintesti intamplarile din aceasta, si te trece un fior, apoi iti e frica sa stai cu spatele, sau sa te uiti in oglinzi.
Mai ales cand nu sunt oameni in jurul tau, te trec fiorii, si iti vine sa fugi.
In opinia mea, daca citesti o carte de genul, incepi sa devii paranoic contra vointei tale, si apoi, un timp iti va fi frica sa nu te pui in locul personajului care sufera actiunile de speriat.
De exemplu te trage cineva in oglinda, vezi pe cineva langa tine cand te uiti in reflexie, etc.
Nu pozele fac actiunea, ci intamplarile.
Totusi, un film te pune mult mai mult pe ganduri si te sperie mult mai mult decat o carte, deoarece in film pot aparea imagini de speriat ori cand, in schimb, in carte trebuie sa le citesti.

daca ti-a placut raspunsul, nu uita de funda...

Cand eram mica si mi se citea povestea cu Alba-ca-Zapada, ma speria regina. Eram atat de emotionata incat, cand bunicu termina de citit, ma ridicam din pat si gauream paginile cu un creion ascutit, sa fiu convinsa ca am TERMINAT-O cu regina cea rea!
Era o carte. Nu eram singura acasa, nu ploua afara (vorba lui vlad89c ) nu era nevoie de alte influente.
Puterea imaginatiei poate fi mai tare decat orice imagine pe care ti-ar putea-o reda vreun film.

Dar ce părere ai de Creangă?

"Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau; pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum. Cum a ieșit dușmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn și încuie ușa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap și a plânge cu amar după frățiorii săi.
– Drăguții mei frățiori! De nu s-ar fi înduplecat, lupul nu i-ar fi mâncat! și biata mamă nu știe de astă mare urgie ce-a venit pe capul ei!
Și bocește el și bocește până îl apucă leșin! Dar ce era să le facă? Vina nu era a lui, ce au căutat pe nas le-a dat.
Când jălea el așa, iacă și capra venea cât putea, încărcată cu de-a mâncării și gâfuind. Și cum venea, cât de colo vede cele două capete, cu dinții rânjind, în ferești.
– Dragii mămucuței, dragi! Cum așteaptă ei cu bucurie și-mi râd înainte când mă văd!
Băieții mamei, băieți,
Frumușei și cucuieți!
Bucuria caprei nu era proastă. Dar când s-apropie bine, ce să vadă? Un fior rece ca gheața îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde în tot trupul, și ochii i se păinjinesc și ce era nu era a bine!"

"Se înduplecară și cele două, intrară cu toatele în casă; luară pe babă de păr ș-o izbiră cu capul de pereți până i-l dogiră. Apoi cea mai tânără, fiind mai șugubață decât cele două, trântește baba în mijlocul casei ș-o frământă cu picioarele, ș-o ghigosește ca pe dânsa; apoi îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piper, așa că limba îndată se umflă, și biata soacră nu mai putu zice nici cârc! și, slabă și stâlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte. Apoi nurorile, după sfătuirea celei cu pricina, așezară baba într-un așternut curat, ca să-și mai aducă aminte de când era mireasă; și după aceasta începură a scoate din lada babei valuri de pânză, a-și da ghiont una alteia și a vorbi despre stârlici, toiag, năsălie, poduri, paraua din mâna mortului, despre găinile ori oaia de dat peste groapă, despre strigoi și câte alte năzdrăvănii înfiorătoare, încât numai aceste erau de ajuns, ba și de întrecut, s-o vâre în groapă pe biata babă."

Povești pentru copii, cică.

Păi,la cărţile lui SK,dacă ai şi puţină imaginatie,te sperii. Ştie să creeze atmosfera necesară, să te ţină în suspans.
După cum zicea şi Dumnezău, nu ai să găseşti la el horor cu sânge şi maţe, ca în majoritatea filmelor proaste. Ceea ce te captivează la SK este misterul, şi frica de necunoscut pe care acesta o exploatează la maxim.

Povestile pentru prichindei pot deveni, uneori, lecturile cele mai crunte, de aia am si dat exemplul cu Alba-ca Zapada.
La Creanga stii care ni-i scaparea? Dialectul, regionalismele, arhaismele pe care e de preferat sa nu le prea intelegem! Eu n-as avea nicio sansa: am copilarit la o aruncatura de bat de locurile lui Creanga, asa ca incasez din plin fiecare vorbulita pentru copii, cică...