Salut, am început să scriu o carte. De fapt am scris foarte mult din ea, am şi un blog început cu ceva timp înainte să scriu. Ideea e că vreau nişte păreri, încerc să ofer cât mai multor oameni, mici pasaje din cartea mea şi să analizez comentariile. Nu vreau să lansez ceva ce poate nu prinde la public, cartea o scriu clar pentru mine, e modul de a mă elibera, de a-mi exprima trăirile şi în alt fel. Dar dacă tot o fac, poate ar fi o idee bună să o şi postez. E o poveste de dragoste nebună, frumoasă şi conţine în mare parte o multitudine de sentimente şi trăiri. Cartea se va numi "Poveste fără sfârşit" iar mai jos v-am scris un mic pasaj din carte şi vreau să-mi spune-ţi sincer părerea voastră. Ştiu, e dificil să-ţi faci o părere după un pasaj de 200 cuvinte sau cât o avea, dar vă rog 
"Cred că m-am trezit în maxim jumătate de oră, mă simţeam atât de obosit...şi totuşi atât de fresh. Am aprins lumina, m-am uitat în dreapta mea şi patul încă era gol, oricât aş fi sperat, nu aveai cum să fi lângă mine. Mă resemnez mereu, dar tot sper... Ştii bine că eu nu încetez să visez niciodată. Şi mai ştii că eu nu renunţ aşa uşor la ceea ce-mi doresc.
Dar un lucru ştim amândoi, tu n-ai să te mai întorci, iar eu n-am să încetez să-ţi mai scriu...
Mi-am făcut o cafea şi m-am aşezat confortabil la birou, am privit din nou fotografia cu noi, singura de altfel pe care cineva ne-a făcut-o în atâţia ani de relaţie. Ştiu, e doar vina mea, uram să apar în poze, era un disconfort incredibil pentru mine şi ai înţeles lucrul ăsta. Dar...
-De ce regret acum?
Mi-aş fi dorit să avem mai multe poze împreună, mi-aş fi dorit să imortalizăm fiecare moment din viaţa noastră ca cuplu. Aş fi dorit să pot privi acum, un album cu sute de poze, şi oricât de urât aş fi ieşit în ele, important era chipul tău. Importante erau sentimentele, voiam să-ţi citesc trăirile în ochi, să văd cât de fericită erai şi mai ales, cât de împliniţi eram. Dar nu pot, şi probabil n-am să mai văd lucrul ăsta niciodată. Pot doar să te visez, pot doar să te păstrez în mintea mea atât de vie, atât de clară. Pot doar să-ţi scriu. Şi asta fac de când ai plecat, îţi scriu zi şi noapte, uneori uit să mai mănânc, sunt atât de prins în povestea noastră încât foile astea albe, mă hipnotizează. Mă simt legat de scaunul ăsta, dar nu, nu mă înţelege greşit. Nu mă simt obligat să scriu, sunt de fapt atât de liber când o fac.
-Ştii cum e?
Parcă aş avea milioane de cuie în inimă, şi cu fiecare cuvânt pe care îl scriu, scot câte un cui. Aşa mă simt, mă eliberez, dar greu, foarte greu. Probabil nici nu ţi-am scris 1 milion de cuvinte...şi mai sunt atâtea cuie..."
Ordonare:
Cronologică
In primul rand ai scris foarte frumos continua sa faci asta. termina cartea si nu ezita sa o publici..doar nu vrei sa ne privezi de o adevarata capodopera
...singurul lucru care l-as schimba e titlul ..fiindca nu prea atrage atentia citititorului ..stii el trebuie sa capteze esenta roamanului/povestii..si indiferent de cate critici vei primi nu renunta la acest lucru...continua sa faci ce iti place si ai sa vezi ca intr-o zi vei ajunge un mare scriitor.Succes in terminarea cartii!
Răspunde
Bună,
E destul de interesant ce ai scris. Mai ai de lucrat la titlu, dar în rest e ok.
Îmi place cum descrii, ar trebui să pui mai mult accent pe asta.
Îmi dai, te rog, un link cu blogul tău? Aş vrea să citesc mai mult. 
Baftă în continuare!
Numai bine!
Din ceea ce ne-ai prezentat aici, e puțin probabil că cineva poate fi îndreptățit să spună că e bine sau nu.
Eu unul mă abțin.
Și ți-o spun de pe poziția unuia care a citit aproape 500.000 de pagini de carte.În afară de ziare și reviste.
Ceea ce pot spune este că ai ceva probleme cu ortografia, cu plasarea virgulelor.Nu e corect ca într-un text de literatură să se scrie „1 milion". În mod cert, în asemenea situații nume ralele se scriu cu litere.
Citez cîteva titluri clasice:
„Un milion pentru un surîs"; „Cum să furi un milion de dolari", „Cei trei mușchetari", „După douăzeci de ani", „Bancnota de un milion de lire sterline".„Cei șapte magnifici", etc.
Răspunsurile care m-au precedat sînt binevoitoare dar ...naive.
Bună, am avut probleme cu contul vechi, de aceea răspund de pe altul nou. https://www.facebook.com/Alex.Thoughts aici mă poţi găsi momentan :)
Mi se pare o carte buna, dar incearca sa eviti detalile si incearcA sa bagi suspans actiunea sau comedie cartea ar fi mai interesanta
Este foarte frumos, chiar admirabil! Continua sa scrii. Nu conteaza parerea celorlalati, poate unii vor fi invidiosi, tu trebuie sa fi multumit. Vad ca scrii din suflet, cu sinceritate si devotament. Mai mult nici nu se poate cere. Felicitari! Te rog sa mai postezi pasaje, chiar as vrea sa le citesc.
E foarte frumos si descriptiv, parca te confunzi cu personajul. dar cred ca folosesti prea mult punctele de suspensie si rezulta ca ideile pe care le transmiti nu sunt suficient de clare ceea ce te ameteste putin. dar scrii frumos, continua!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
