am primit la scoala o tema prin care trebuie sa ne alegem un artist al artei care a creat o lucrare in armonie si in compozitie si sa facem un referat despre acesta, iar apoi sa comentam oprerele sale care ne-au fascinat.

Eu unul n-am avut inspiratie bogata de a cauta un asemenea artist, si m-am multumit cu Salvador Dali un fost pictor Spaniol
eu consider ca, acest artis ar fi ideal pentru ca, zic eu, lucrarile sale sunt intro armonie si compozitie cu suprarealismul, dar nu stiu sigur daca am dreptate.

Intrebarea mea este Salvador Dali a avut lucrari in compozitie si armonie?

Salvador Dali:http://cdn1.thefamouspeople.com/profiles/images/salvador -dali-1.jpg

Cateva picturi ale lui Salvador Dali:
http://turnulsfatului.ro/data/2014-06-03/25796.jpg

http://www.fondosmil.com/cuadro-salvador-dali/

http://www.i-sis.org.uk/graphics/SalvadorDali1.jpg

Ceau, robi, tu ai facut cateva greseli si eu vreau doar sa le corectam.
Probabil ca, daca ai fi pus cateva virgule in primul aliniat, ai fi delimitat cum trebuie expresiile si n-ar mai fi fost nicio confuzie. Una dintre confuzii ar putea fi "artist al artei" si asta nu pentru ca nu stapanesti tu termenii ci pentru ca n-ai decupat cu ceva virgule expresiile alea.
Spui ca te-ai multumit cu Salvador Dali. Asta suna de parca ai spune " Vreau o masina, ma multumesc si cu Bugatti Veyron". Adica Bugatti reuseste cat de cat sa iti satisfaca nevoile dar nu este tocmai senzational, nu se ridica la nivelul pretentiilor tale, este multumitor dar nu exceleaza. Asa si cu Dali. Indiferent de gusturile fiecaruia, Dali ramane un reprezentant de seama in pictura si datorita operei, temperamentului si excentricitatilor din viata sa, Dali nu-ti permite sa te "multumesti" cu el. Cred ca, dintre toate cuvintele, asta l-ar fi durut cel mai tare, sa se spuna despre el ca este multumitor.
Ai spus despre Dali ca este un fost pictor spaniol. De parca ulterior s-a lasat de pictura sau de locul de nastere, Spania. Probabil expresia asta vine de la vesnica propozitie de inceput Wikipedia "X a fost un..." care este sensibil diferita de "X, fost..." Cei de pe Wiki doresc sa sublinieze cu orice pret ca X nu mai este dar expresiile de genul asta sunt un pic controversate, pentru ca artistii, prin operele lor, raman cumva intr-un prezent al artei si nu poti spune de ex. "Eminescu, un fost poet roman". Cum fost? Da` ce, s-a apucat intre timp de fotbal? Intelegi? Evita asta cu "fostul".
Tu vezi ca ai o tema in care trebuie sa gasesti lucrari de compozitie si lucrari care sa exprime cat mai bine armonia.
A spune ca lucrarile lui Dali sunt in armonie cu suprarealismul nu rezolva deloc termenul in sine de armonie, care in artele plastice are o valoare cat se poate de exacta. La fel si compozitia in artele plastice este un termen anume. Cauta-le, defineste-le, lamureste-te si vezi concret daca picturile lui Dali sunt de compozitie si daca armonia se regaseste in tablourile lui.

Atunci m-am grabit sa scriu si acum faci apropo ca nu stiu scrie, eu am cerut parerea oamenilor, nu sa ma faci de ras aici.

Pana la urma cum ti-a iesit tema? Te-ai implicat? Ai cautat sa vezi mai clar care-i treaba cu armonia si compozitia?
Stai tu linistit ca nimeni nu stie ce-am spus noi aici, nu te-ai facut de ras ( de fapt nimeni nu casca gura la Arta si Cultura, fii serios, vezi stup de lume hlizindu-se? Nu-i nimeni. Nici macar ecou`. Doar noi am schimbat cateva pareri, ce te-a apucat? ) Si n-ai fi avut motive sa te faci de ras, dimpotriva, in comparatie cu altii am gasit ca pari preocupat de teoria artei, suprarealism, pictura... fain!
Hai, du-te-nainte cu incredere in tine!
Nu gandi singur ca se rade pe seama ta, iar daca s-o mai si rade
uneori, care-i damajul? Lasa lumea sa zambeasca, nu-i capat de lume, tu mergi mai departe un pic mai intarit, si gata.
Cius.

Ţi-am spus că faptele bune nu rămân nepedipside. Cred că e karma daliană, suprarealistă. : ))

Norocu` meu ca-s mațo si nu vad cu ochi rai pedepsele.
Baiiiii, stai sa-ti zic, am citit recent despre Jean Cocteau si are asta o lucrare in care scrie cam asa: Pentru cei care se grabesc si observa prost, o casa in constructie ( gen raspunsul pe care i l-am dat eu lui robi ) seamana teribil cu o casa in ruina ( gen raspunsul pe care robi l-a inteles).
Pacat dar asa e! Fir-ar.
Jean Cocteau ma mai grabesc o secunda sa-ti spun ca alcatuise un grupulet haios, din el facea parte un super tip, Eric Satie. Are asta un nonconformism simplu in el si un paradox desavarsit, mai ales in muzica. De aceea te rog sa asculti daca ai vreme Sonatina birocratica sau Trei piese in forma de para, ma rog, cat rezisti ca-i cam apucat domnul Satie. Sau Preludii flasce pentru un caine. S-ar putea usor crede ca aduce fix cu o casa in ruina, cand colo e frumusete de casa in constructie.
Nonsens curat, ai sa vezi.

Cocteau Twins chiar că sunt Cocteau Twins. :))
- http://youtu.be/h_ICl20EJjY
- http://youtu.be/-jv0zRf6V4s

E super tipul. Jean Cocteau. Aduce a excentricitatea lui Dali şi ciudăţenia gingaşă lui Xochipilli.
- http://bit.ly/1nl51C2
- http://www.homohistory.com/2012/09/jean-cocteau-and-jean-marais-first.html
- http://rictornorton.co.uk/cocteau2.htm
Interesante biografii, parcă coborâte din nişte romane de dragoste.

Acum trec la Erik Satie.
- http://youtu.be/hxBSEbmthSo
Ce ştia să le numească... :))
Faptul că mai şi sunau bine e mai mult un bonus. :))
http://i.imgur.com/HTIp3wg.png :))

Îmi plac casele în construcţii ce seamănă a ruine, dar şi ruinele reconstruite sau cu iz de antichitate - amprenta misterioasă a timpului - şi speranţă: reîncarnare, renaştere...(ce-mi place cum suna "re-în-carnare"). E ca o şoaptă hipnotizantă din trecut, căreia te predai fascinată şi în linişte.
În copilărie aveam o casă din asta numai a noastră - a mea şi a găştii - ne-am făcut până şi grădină, am plantat roşii si flori. Pe când pentru toţi ceilalţi era doar o casă dărăpănată şi abandonată, pentru noi era cea mai frumoasă şi îndrăgită din lume, pentru că era a noastră şi avea nevoie de noi, pentru că nu era perfectă, deci era perfectă. Zi de zi abia aşteptam să fugim de acasă, ca să ajungem la casa noastră (de lemn şi vise). :)) Aveam şi un izvor, şi o bucătărie, şi un borcan, şi o matură, şi o mulţime de ascunzişuri, şi un loc pentru foc de tabără, afumat ţânţari, poveşti şi cartofi copţi...iar casa ne avea pe noi, cel puţin pentru o vreme, până când fericirea noastră a devenit deranjantă pentru vecini. De aia e mai bine ca toate casele şi fericirile să fie secrete. :)

Erik Satie, hipersenzitiv, postromantic, vulnerabil si muzica sa usor melancolica, repetitiva, deloc frivola.
Pentru ca robi vorbea de armonie si compozitie, am gasit un Satie ilustrat cu pictuura lui Leon Cortes, care-i seamana prin decenta lucrarilor si il completeaza prin concretul subiectelor alese.
Bucura-te si tu: http://www.youtube.com/watch?v=b9WKC5sT9Z4

Once upon a time...una dintre preferatele mele, împreună cu Leo(n).
Astăzi am visat că s-a întors xochipilli. Mai devreme parcă pe el l-ai descris şi mi s-a făcut şi mai dor şi m-am rătăcit în Paris. E un amestec de nostalgii.