Tu scrii poezii? Vrem sa te publicam!

Regret...
Dar nu pot sa te iert.
Ce ai facut a stins
Prietenia din adins.
Cele mai bune prietene eram,
Secrete noi de spuneam,
Dar tu pe la spate
Ma barfeai la arogante.

Mult timp a trecut.
Atunci nu am crezut
Ca cineva
E in stare de asa ceva.
Dar acum am invatat
Si pun pe lista de memorat
Ca nu mai pot avea
Incredere in cineva
Asa ca tine.
Tine minte bine!
Ce ai facut nu a fost frumos
Si deloc prietenos.
Nu tiai vazut greseala
Si ai varsat cerneala
Pe inima mea.
De aceea nu te mai pot ierta.

Regret...
Dar nu pot sa te iert.
Ce ai facut a stins
Prietenia din adins.
Cele mai bune prietene eram,
Secrete noi de spuneam,
Dar tu pe la spate
Ma barfeai la arogante.

Mult timp a trecut.
Atunci nu am crezut
Ca cineva
E in stare de asa ceva.
Dar acum am invatat
Si pun pe lista de memorat
Ca nu mai pot avea
Incredere in cineva
Asa ca tine.
Tine minte bine!
Ce ai facut nu a fost frumos
Si deloc prietenos.
Nu tiai vazut greseala
Si ai varsat cerneala
Pe inima mea.
De aceea nu te mai pot ierta.
("Prietenia")

Poezia nr 11

La mila cerului

Găuri enorme se ivesc în pămîntul cel însetat,
Nu a plouat demult, si totul e asfixiat,
Nu mai este aer, doar căldură otrăvitoare,
Ce omoară ființa fără sfială.

Animale insetate, animale flamande,
Stau salbatice, stau numai la pandă,
Sa ocheasca apa si un fir de verdeată,
Toate acestea inseamna viață.

Poezia 2
Nu pot!
Zieceai ca ma iubesti
Si ca fara mine nu poti sa traiesti.
Atunci de ce mai parasit,
Si mai lasat fara iubit?
Te mai iubesc cei drept.
Dar cand ma gandesc
La ceea ce ai facut
Si cat de mult ma durat,
Cat de mult am suferit
Cat de multe am trait...
Toate acestea imi rup
Cat a mai ramas din ea,
Din inima mea
Care e franta.
Ea asculta
Tot ce se intampla.

Poezia 3
Toti cantam
Ne jucam,
Dar va rog sa nu uitam
Ca suntem scolari.
Unii sunt miliardari,
Alti mai saraci,
Uni mai unflati
3 mai slabanogi
8 plini de volti.

Poezia 4
Am varsat destul de multe lacrimi.
Nu-mi era de ajuns?
Ai mai vinit si tu aproape
Si inima miai smuls.
Acum plang plina de rusine
Ca am plans pentru tine.
Nu ai meritat
Nici un Bob de apa varsat
Din ochii.
Poezia 5
Buna dimineata!
Astazi prinde viata
Multi bolovani.
Vantul misca cativa bostani
Plind de ciment
Unsi cu faliment.
Brusc apare-o musca
Pe ea o lacusta,
Pe ei un sarpe
Stai! Am ajuns prea departe...
Gata cu prostiile!
Cred ca am incurcat cutiile.

Poezia nr 12

Cald

E cald, e cald, e foarte cald,
Soarele priveste mandru peste marea de smarald,
In munti izvoarele susura lin,
Si se uita visatoare spre inaltul cer senin.

E cald si e bine peste tot,
Delfinii colinda marea inot,
Pasari pribege se balacesc,
Si-n mare doi oameni se iubesc.

Poiezia nr 13

Liniste...

Liniste...doarme coralul in mare,
Furnica pe pamant merge agale,
Suiera vantul la limanul oceanului,
Si se duce apoi in tara Iranului.
Mirenii gusta carne si vin,
Calugarii rostesc o ruga lin.
Pescarusii marini iau drumul marii in larg,
Se aseaza prietenosi pe catarg.
Iubirea cuprinde oameni insecte,
Iubire curata, iubire discreta.


Poezia nr 14

Tarziu,

E tarziu,foarte tarziu,
Și pe strada e pustiu,
Fluiera vantul, matura lin strada,
Meriii ascund toata livada.


Pomi, animale, afară
Omul e in casa la culcare,
E ora tarzie, bat ceasurile argintii,
Iar eu astept ca sa vii.

Poezia nr 15

Memento mori,


Suntem un fir de praf in lumea acesta larga,
Dar nu e nimeni ca sa inteleaga,
Lumea e surda,muta,bleaga,
Nu stie sa aleaga,sa culeaga.

Natangi, beau, fumeaza, cad lanti in șant,
Locul lor e la Grivei în lanț,
Sunt iubiți, soți sau amanți,
Sunt doar fețe dure sau figuranți.

Calcă oameni și idei in picioare,
Pentru ei nimic nu are valoare,
Nici legea nu-i vreo sperietoare,
Caci pentru ei totul e nepasare.

Poezia numarul 16

Impresie

Oameni, culori, umbre, nelinisti,
Si flacari ce ard, tot ard,
Pana se sting molcom.
Farul e ascuns in munti,
Iar marea cea frumoasa ascunde minuni.
Iubirea coboara din munti,
Ura vine din strafund...

Poezia nr 17

Pipiță

Saraca fata bogata,
E imbracata, e aranjata,
Dar nu o duce capul,
Doar la deschis dulapul.

Gino, iubitul ei sexos,
Din Milano e proaspat intors,
I-a adus lanturi, inele,
Si numele ei l-a scris pe stele.

Ea e indiferenta la cadou,
Mai bine goala, decat in furou,
Trece repede in actiune,
Ca sa se simta Gino bine!


Poezia nr 18

Condamnatul


Asteaptă ca o raza de lumina,
Sa patrunda in camera cea scunda,
Sufletul se afunda,
Mizeria si nelinistea stau la panda.

Poezia nr 19

Mandolina

Se-aude in surdina,
Acord de mandolina,
E candida, e divina,
E acordata si e fina.


POEZIA NR 20

Nimic

Nimic si nimeni,
Suflete goale,
Hulpave dupa un teanc de parale.
Poezia nr 21
Orologiu

Orologiu bate lin, lin
Sunetul lui e linistitor e divin,
Indrăgostiții se sărută, la luptă sunt armate,
Cand orologiul bate.


Poezia nr 22

Lent

Melcul merge tiptil, tiptil,
Ghepardul alearga febril.
Lenesul urca copacul intr-o zi,
Furnicile construiesc colonii.


Poezia nr 23

DE CE?
Pleci? De ce?
Vii? De ce?
Sunt multe întrebări,
Iar timpul trece asa repede.


Poezia nr 24

Anunt matrimonial


Alege-ma pe mine sunt cea mai buna,
Nu fumez, nu beau, nu mestec guma,
Mereu, mereu mai spun o gluma,
Eu sunt cea mai stralucitoare, ca o luna.


Mananc putin dar bine,
Hainute port dar de la second-hand,
Nu tin sa fiu in trend,
Nu ai vazut fata asa ca mine...

Nu vreau Mercedes sau Fiat,
Doar iubire daca ai de dat,
Doar nu ma apuc de sofat,
Si-mi vad in continuare de șomat.

Poezia 9
unul este mandrul soare
ce pe cer el straluceste
cu mangaietoare raze
lumineaza si-ncalzeste

doi brotaci foarte hazlii
s-au apucat de poezii
si pe lac se-ntrec acum
care este cel mai bun

trei albine harnice
zburda de zor prin gradina
pentru-a lua nectar si ca sa
isi faca miere gustoasa

patru greierasi micuti
canta-ntruna la chitara
cantecele de copii
cri cri cri si cri cri cri

cinci degete omul are
si toate sunt de ajutor
in viata folosindu-le pe toate
vei avea succes si spor

Eu sunt rusinos de fel
Si nu sunt deloc chel
Mie imi plac fetele foc
Iar cant ma ating iau foc
Si ard in mine vreo doi ani
Si ma umplu de bani
Si mai ard vreo 1, 2, 3
Si ma inchin la zei
Asi vrea sa continui tot asa
Cu poezia mea
Chiar daca nu scriu corect gramatical
Pentru mine a fost fatal
Si e ultima mea poezie
Si asta scrie
Eu nu-s mare poet
Si inca nu-s complet
Mai am putin, putin
La dumnezeu ma inchin

Poezia nr.7 : Viata.

Viata fara oamenii,este lipsita de apa
Viata are un secret pentru fiecare,
Viata o poti duce si la mare
Viata inseamna tot.

In viata omul trece prin multe
Vrand,Nevrand se-ntampla multe
Oricat ai incerca,nu poti uita
Cand ai avut un necaz.

Stau cu ochii deschisi privind in timp
Si observ zestrea fiecaruia
Cum unii se nasc, iar alti moare
Asa simt ca sunt singur intr-un labirint, asteptand...
Sfarsitul.

As vrea sa am puterea sa gasesc o cale
Sa-i duc pe totii pe un drum mai bun
In care sa-n vete ca viata fara roade, nu are sens
Si viata fara iubire, este un dispret.

Prima poezie: ''Plecare''
Fiinţa pustie din mine răsare la o primă strigare,
Se retrage din dorinţa de neafirmare,
Răsare la strigătele tale,
Împietreşte la ordinele din suspinare...
Surâzi c-o proprie ştrengare,
Aduci puţină fericire în lumea-mi mare.
Intuiţia te poartă-n convoi,
Eu mă tot dau înapoi...
Ştii că sunt o umilă întrebare,
Pentru tine, pentru Soare,
Pentru astre, pentru ele,
Nu corespund voinţelor mele!
Aduci cu tine-o inhibare, dar îmi prieşte oare?
Tot atât de fermă în cuvinte, precum şi-n minte?
Tot atât de fină şi sublimă, într-o splendoare?
Mult mai superioară mie, asta da miarare.
[...]
Am poposi la o amăgire,
Chiar şi la o epuizare,
Ţi-aş recita zi, noapte-n zare,
Iar tu mi-ai adora posibila şovăire.
Şi ne-am promite de-ndată unul altuia,
Gândire, iubire profundă, eternă,
Chiar şi de departe...
Iar tu-mi vei promite că nu vei uita baladele cântate!
M-aş arăta puţin mai mult neafectată,
Am mai cânta uşor de plecare,
Cerşind corbului îndurare,
Tu sfârşind printr-o povaţă.
Pe ultima sută de metri şi strofă,
Cu tine bine-ar mai fi...
N-aş vrea a pleca, da' pupă-mă, nu te sfii,
Te sfieşti chiar acum, când gata de plecare sunt?

A doua poezie: ''Proprietate pavata''
Înainte de o linie, după un colţ de cărămidă,
Peste tot zăream arsură, cerându-mi-o sfios-napoi.
Mai rămăseseră ceasuri, privelişti puţine, femeia murdărită,
Un conştiincios, o văduvă mângâind un cotoi
Un efect, o apocalipsă puternic şi-amar gândită,
Nu ne luase-n calcul, era doar el şi surplusul de noii voi sau noi
Podoabă capilară smulsă, o armă de pânză nepotrivită...
Încercam să mă apropii de ea, surâzând cu toţii,
Începe gerul, începe fantasma cumplită, mai degrabă înnegrită...
Cărbunele devenise scrum, ea abur, eu stele, el burniţă
Persoana-mi dispera, încurajam posedată, încrucişând plopii
Aburul tăcea, era mascat, îngrozit şi totuşi... pornită!
El se-nceţoşa, deţinea torţa solului, focul restului, fixă,
Avansam, zbieram în tăcere şi mascam unele copii.
Dibuiam ca o ţepuşă, coseam imagini dintr-o materie cultivată
Pe el îl prind de-nceput şi îi provoc sfârşit, apostând mirată
Nu-l mai provoc, aprind aburul întruchipat, e fericită mii!
Stropeşte din ochi, pătura abanos desprinde ca o adorată,
Se lasă, se-nduplecă, nu capitulează, rămânând la fel de-ncordată
,, În adâncuri să mă vindeci, acum şi mâine", hipnotizant ea şopti...

A treia poezie: ''Un biet pierdut in nostalgii''
Spune-mi uşor unde-am greşit
Şi mai spune-mi dacă acum pot fi de compătimit.

Frânge-te nesfiită în braţele mele,
Ca mai apoi să te asamblez asemeni dorinţelor mele...

Lasă-te purtată pe valurile aşternuturilor flămânde de tine
Simte cum atingerile cu adevărat plăpânde pătrund prin tine...

În seara aceasta, tu însăţi, vei fi poemul meu cel suav
Şi iar, îţi cer... lasă-mă să-ţi fiu personajul legendar!

Zi de zi am să-ţi cer asta, iar în zadar voi aştepta,
Până când furtuna de tot ne va alunga.

Mai dă-mi o clipă, mai dă-mi o secundă
Ascultă-mi inhibarea din balada profundă...

Eşti frumoasă ca o muză, vie ca o pânză
Dar ce fel de pânză? Pictată chiar de mâinile fumurii,
Gândită de marii copii...
Mari copii precum tu ţi-ai dori, dragă Emily,
Simţită de Univers, plin foc de mânii,
Adorată de mine, un biet pierdut în nostalgii...

A patra poezie: ''Rugaminte''
Îţi ascult înmărmuria, cu suspin şi pleoapele închise
Închise de prea multă minciună, dezamăgire şi tristeţe
Învineţite de prea multe destăinuiri copleşite şi trăite
Cu dorul la o noapte precum erau cele dormite...
Cu lichidul epuizării, al frământării
Şi cu vorbe mai de dinainte gândite.

Îţi ador privirea calculată, capturată parcă,
Iubesc motivul pentru care încă-mi mai rămâi în posesie
Detest gândul la un nou început, la o nouă profesie
Aştept contestarea cu o posibilă incendiară fineţe
Nu mă alunga pentru sinceritatea mea, vreau să fiu a ta,
Pulsează-mi te rog o ultimă şoaptă.

Îţi ascult şoptirea pierdută, sceptică şi gotică, acromatică
Şoptire ce a fost odată îngheţată...
Şoptire ce acum cu desăvârşire-i îngropată.
Înţeleg mai bine iluziile şi Universul tău deodată,
Străpung lăcrimarea în mine, necondiţionată
Şi tot atăt de singură ştiu că voi fi, însetată, 'ncurajată...

Te simt ca şi când ai fi în mine, încercând să-mi dezlegi ceva
Dar ştim bine că tu nu mai eşti acelaşi individ paşnic
Eşti obscur, rămâi viu în mintea mea, probabil p-un tărâm amarnic
Dar tu pentru mine niciodată nu te-ai pleca la aşa ceva...
Şi cred că nici altcineva; mai du-te odată la ea!
Până aici am putut asculta şi rămâi cu bine, fantezia mea!

A cincea poezie: ''Inceput de inchipuire''
Paturi late, închise de zeci de lacăte şi o sută de lacrimi
Vânate de mii de animale, petrecute de nimeni niciodată...
Colţuri, umbrite şi mucegăite, văzând scopuri eşuate,
Mirosind în zadar a umed, a fost lumina oare vreodată
Sau doar piesa şi câteva scrumuri negre acaparate?
Am comis o greşeală, am comis un bine, ori doar patimi?

Te cufunzi neştiutoare în partituri şi fumuri albe, negre...
Mă eviţi pe mine însumi, preferând să zbori spre un altul diferit,
Fără a mă desfăşura, ghemuit şi sfiit printre mese
Cu o speranţă ce mă minte fără a-mi da răgaz, clipit de clipit.
Atingi cercuri albastre invizibile spre oglindă, doar să nu-ţi pese
Săruţi Soarele şi pleci, slăbiciunea-i că doar tu mereu îl ierţi...

Tu-mi oferi explicaţia petalelor ofilite, sentimentelor nedefinite,
Şi spaţiul frânt ce mi-a rămas pentru totdeauna nedescoperit.
Nu îţi dai seama încă, ţi-ador vorbele încete şi nestăpânite...
Şi nu realizezi moartea care trăieşte prezentă într-un smintit
Şi tinzi să negi că poate veni şi la tine, ea nimic nu spune
Sfătuieşte-mi mănunchiul de floare, el sigur nu va pieri în dune...

De pierit ce am să pier eu, doare, dar tu, vei răsuna către punte?
Vei asculta valurile învolburate, cu buzele-ţi uscate...
Vei suspina în pahar, rotindu-ţi privirea către ce-am fost oare...
Şi respecta promisiunile ce mi-au adus sclipiri pentru a fi rupte?
Îndoirea este precum a colţului, ce va urma despărţirea...
Până atunci, fii a mea şi lasă-mi te rog dorinţele să-ţi cânte...

Poezia a sasea: ''O perioada noua''
Întâi soarele apune, se întunecă cursiv
Blândul soare parcă vrea să se retragă dintr-un vechi colaj,
Şi tu iar te-apuci să cauţi un motiv,
Şi scrii neîncetat, precum Luna când veghează un întreg peisaj.

Apusul este-aproape, pregătit pentru un următor ritual de noapte.
Efemerele se bucură, neştiind să-şi manifeste căinţa,
Nu realizează poate, cât de singure peste puţin timp vor fi toate,
În timp ce hoinarele semeţe se zbat cu dorinţa.

Nu mai este mult, şi ne vom despărţi de tine,
Echinocţiul este pe cât de-aproape şi răsună de departe parcă
Nu mai este ceaţă, şi nici coşurile pline
Dar clopotul dintr-odată bate, vrea a spune: iarna tot are mască.

Pudra de pe crengi mai vrea să ne-acompanieze!
Gheaţa tocită tot nu vrea să ne părăsească,
Dar nici nu ştii cât de bine-mi pare, vreau ca iarna să se sudeze,
Şi tot scânteia din şemineu să-mi şoptească.

Mai vreau să întind mâini ironic, spre cerul plin,
Să mă ude ninsoarea, să fiu binecuvântată,
Să îmi promită că nu va părăsi un copil lin,
Să aducă fericire, să aduc-o căldură neîncetată...
În răcimea vălului ei, o simt nebună şi-nţepată, deodată...

Asta îmi aduce sigur numai o stare dezolantă.
Dar acum pleacă şi nu vrem, ziceţi să-i punem sârmă ghimpată?
Mă uit spre pomii doi, ei negri de albi au rămas şi eu surâd încântată...

A saptea poezie: ''O, a mea Luna!''
Leagăn drag aşternut, al Lunii secere,
Mică pălărioară gălbuie, a copilăriei sincere,
Albăstrel viu, procopsit şi-ncetinit, conturat şi timpuriu,
Vrajă fumigenă, magică, a colţului meu auriu,
Cumpănit boboc de lumină fragedă,
O, dragă-n zadar dâră sinceră,
Pe-o pustiită, crâncenă dună râncedă!
O, sfiit de pace, drag-al meu lup,
Pe-o stalactită de-a mea, din pur lut...
O, dar dragă Tu Lună sură...
Nimeni ca tine n-o să mai pună...
Fir la fir, cordon mut la cordonul ce cântă...
Tu pe acestea toate le-ai unit...
Faci farmec atât de uşor şi un mic semn umbrit...
Printre vagii mulţi de un alb înnegrit...
Suflate de timpul pierdut şi spaţiul nepotrivit...
Trăinde în suspine, de-o simţită dună păşit...
Te asigur... nici însetată n-am să te uit...
...curand...

A opta poezie: ''Nuferi''
A pierit flacara amaruie
Care gandea inainte de a arde
Epigrame nostalgice,
Gesticulari trufase.

S-au clandestinit sfesnicii bulgari sarati-iuti de amicitie,
Mi-a ramas lichid de bulgare, imprastiat pe neguri de ochi
La fel ca pe file de poveste, file vechi si mate de strasnicie,
In timp ce coloratele iluzii optice alearga printre ramuri ca doi soti.

A mirosit a o ne simtire...
Dar continua a arde
Si continua a prevesti arcuire
Pana zace in coarde.

Lasa langa veioza poza cretei margini, s-o lumineze de praf
Si sopteste-i pentru a-mi sopti mie ceva de nesoptit,
Si porunceste-i chiar sa alunge un necitit paragraf
Sosit din zare, meteor asfintit, copilandru sur infinit...

A noua poezie: ''Retorica''
Ei, cu chitara poeme de leagăn îi cânţi acum
Şi o-adormi ca pe frunzişul din cuib
Să tresară ca prin vid, ca prin leagănul sfiit
Ca s-o conduci la tine-n incolorul pahar
Şi cu foc, cu jind, s-o bei, până 'ntr-un infinit.
Şi mai vezi imaculate stele-n trib,
Şi le numeri ud, ca un amorez
Parcă din abecedar
Gângurind circular...

Pleci acum, dar ţi-a fost milă
Până ai recunoscut...
Şi ţine minte ce-i spuneai
Cum că iubirea-i 'cea milă,
Iar ea, ca şi copilă, se-ntreba
-Oare poţi iubi din milă?-
Practic, retorica a devenit umilă...

Rugul meu, păciuitor şi iute, te-ndeamnă-
Să mai stai o poposită clipă, acustică,
Să n-o laşi a picta lacrimi sub convoiul alb
Sau în atmosferă,
Alb de tenul ei, dar rozaliu de materialul ei,
Cu flori ofilite de speranţe
Ca mai apoi, de armonie,
Pale armonii, ce se-ntind ordonate...
Asta prevestind urme de tine, încă atrofiate...

A zecea poezie: ''Vremuri...''
Cand spicurile graului se-mpleteau de-a ta frumusete,
Iar ale noptilor regine-mbietoare te-adorau pe indelete,
Si casa din jocul de carti te urmarea parca pe alee
Poate, toate, erau doar datorita edenitatii tale. Mele.
Nu te feri de filele de praf, ele vor apune-n ploaia noastra,
Ploaie muziciana de erotism afectuos, lipsita de napasta.
Iti cer a gandi taman privirea catre discul de arama,
Ce se-ndreapta catre noi, umezii ucenici,
Si cum cade lent tot, si tot, deasupra noastra...
Sperantele, mirificele, iar vor sapa licurici.

Bluza - un capriciu - ta-mi zambeste,
Din colturi tanjeste sa se destrame
Fara ochi, fara simturi,
Doar din nimic si parca din toate.
Ochii ei nuzi, sunt de-o nurlie,
Culori nemaivazute,
Roze ganduri rubensiene si nemaiasteptate sinapse.
Dar stai, nicio sinapsa, nu sper sa-ti pasa,
Tu nu existi - corpu-ti disparut,
Tocmai acum mi-e de nevazut.

Ai tai ochi cleiosi au disparut printre coloratele stele, pacat...
Nu - inca esti aici, te ascundeai de mine ca de iele,
Niste soimane ca sa ma protejezi pe mine
Dar asta-nseamna ca nu m-ai fi parasit,
Ori doar sper in nesimtit.
Intr-un nesimtit ceas, pe care,
Nu ne e de gasit pe asta campie, a lui Ilie.
Rogu-se de el, nu vreau sa se termine,
Ti-am prins farmecul in palma
Si tocmai acum sa-i soptesc nerevedere?

Poezia nr 25


Lucruri simple

Iubesc lucrurile simple de cand ma stiu,
Natura,curcubeul,luna,totul pare asa de viu.
Iubesc un zambet,zambetul tau,
Ce-apare aievea cand imi e greu.

Iubesc copilasii ce ganguresc gingas,
Iubesc iepurasii ce zburda pe imas,
Iubesc izvorul ce susura lin,
Sunetul lui imi suna divin.

Lucruri,simple pentru mine minuni,
Ce-alunga ale vietii furtuni,
Lucrurile simple, pe ele le iubesc,
In esenta lor dulce ma regasesc.

Lucrurile simple, ele ma fac sa uit,
Al vietii ritm nebun, al vietii tumult,
Lucrurile simple, ca zambetul tau,
Sterg tot ce doare si ce e rau.


Poezia nr 26

Haihui

Strabate strazile haihui,
E copilul nimanui,
E flamand,e insetat,
Ar vrea o casa,ar vrea un pat.

Se uita toti la el,
Parca-ar fi de alt fel,
E tot un om,are o viata,
Dar lumea este numai gheata.

Bocancii grei el si-i taraste,
De pe-o zi pe alta el traieste,
E hamesit la fel ca si un caine,
Ar vrea doar o dumicat de paine.

N-a vrut el sa se nasca,
Parintii lui nu ar fi trebuit sa se iubeasca,
Caci acum doar el stie cum,
Traieste hoinar pe drum.

Oameni rai, viata grea,
Il doare sufletul si inima,
E un iad acest pamant,
Iar omul pentru el nu-i sfant.

O viata amara, un drum amar,
Inima plange tot mai rar,
S-a resemnat, s-a impacat,
Ca drumul lui e infundat.

Doar nepasare si dispret,
Mila nu mai are pret,
Oamenii rai mananca caviar,
El vede o paine tot mai rar.


E viata lui, speranta are,
Si-o pastreaza pana moare,
Dumnezeu poate-i va da,
O soarta mai buna si o stea.


Poezia nr 27

Tenebre

oameni umbland prin tenebre,
Suflete reci si goale,
vor sa-si ia viata,
si sa se omoare.


Poezia nr 28

Sa stii


Sa stii ca nu te-am uitat,
Sa stii ca esti prezent intr-un colt al inimiii nu prea indepartat.
Sa stii ca mi-ai ramas in minte,
Gesturi, priviri, fapte, cuvinte.


Poezia nr 29

Remember


Sperante vechi s-au intors pe un drum ocolit,
Sa vina iar la asfintit,
A fost odata, demult o poveste,
Ce acum nu mai este.

Poezia nr 30

Eu

Eu sunt romanca,
tare ca o stanca,
Nu sunt fotomodel,
Nu apar in revista Elle.
Sunt o moldovencuta,
Simpatica, draguta,
Amuzanta, nu pedanta,
Recunosc, sunt agasanta.
Sunt cum sunt si-mi sade bine,
Si fac ce imi convine,
Eu doar eu hotarasc,
Ce urasc si ce iubesc.

Îmi cer scuze față de echipa TPU că postez acest răspuns care este înafara regurilor dar vreau să-i mai spun din nou fără supărare lui "catalinnu" să nu mai posteze poezii pentru că are peste 18 ani, și le postează degeaba! Știu că răspunsul va fi șters de admini, dar simțeam nevoia să repet regula cu "vârsta maximă este 18 ani". Îmi cer scuze din nou! Mulțumesc pentru înțelegere!

Poezia Nr. 8

Zile de vacanta

Oh! Zile dulci, zile de vacanta
Cand umbla piciorele goale pe recea faianta,
Cand visezi cu ochi deschisi
Spre munti intinsi,
Campii marunte,
Dar foarte multe,
Spre-albastra mare,
Intr-un lan de nepasare
Fata de orice lucru plictisitor,
Gandindu-ma doar la cuvantul incantator:
Vacanta.

Oh! Zile dulci, zile de vacanta,
In care faci o mica-alianta
Cu bucura si feeria,
Cele din academia
Sperantelor eterne,
A sentimentelor materne,
Iubirea si grija!

Oh! Zilele cele mai dragi,
Cand porti numai haine largi,
Stai toata ziua in nisip
Ai un zambet imens pe chip.

Oh, zile binecuvantate,
Zile prea incarcate,
Cu atata fericire presarate.
Simt ca pot sa fac orice,
Sa-mi intrec limitele,
Sa visez ziua si noaptea,
Sa simt dragostea
Clipelor de vacanta!

Unele vise mor
Dar tu tot nu vezi
Iubiri aprinse
In care nu crezi
Prietenii stricate
De oameni invidiosi
Sau ale nostre fapte
Cand suntem furiosi
Prietenia e un lucru sfant
Cand o ai repede-i dai vant
Si o lasi sa zboare fara s-o opresti
Te uiti cum pleaca, dar tu o iubesti


Sting lumini aprinse prea devreme
Poate cu anumite scheme
Dar nu vad adevaru din trecut
Viata e acum, a trecut, chiad daca tu n-ai vrut

Mii de secrete, mii de mistere
Toate sunt rupte de realitate vere
Sa nu mai speri ca maine este bine
Fiindca, e greu sa speri cand esti doar cu tine

Fara oameni aproape, doar cu lumini
Ce insa sunt prea departe pentru ochi nostri fini
Si daca ar fi sa ne intoarcem in trecut
Ce ar fi schimbat? ar fi mai urat


I-a zi tu ce s-ar intampla
Daca din greseala ne vom impaca
Cine stie, Lumea-i mare
Dar Egoismult tau nu moare

Si de asta cand plangi, plang dupa mine
Stai linistita, vad ca nu ti-e bine
Si sti ceva... Bine-mi pare
Absenta ta nu doare

Mai sti ce spuneam candva?
"V-om fi prieteni pana viata v-anceta"
Dar n-a fost asa pentru ca tu m-ai tradat
Cand am avut nevoie de tine n-ai luptat

Ci ai preferat sa stai deoparte
Sa vezi cum sora ta e aproape de moarte
Nu ti-a pasat, si durut
Ca eu plangeam din durere, nu pentru ca am vrut


Prietenu adevarat e ce-l ce te invata
Sa dai mana cu frati si sa mergi in fata
Sa speri pentrut maine, sa speri pentru ieri
Daca vrei ceva sa nu-ti fie frica sa ceri

Poezia 10
totu-n jur e-mpodobit
cu stelute de argint
fulgii moi cad pe pamant
tesandu-i un alb vesmant

pomii in podoabe albe
si stelute argintii
pare din povesti alese
dand emotii la copii

asteptandu-l toti pe mosul
si bradul impodobind
candand fiecare-ntruna
cate un fumos colind

Iubirea aduce fericirea.

Sunt intr-o bezna a fericirii
Multe, multe batai ale inimii mele am.
Cand imi spui "te iubesc ", imi dai fiori.
Ma afund in ochii tai albastrii.
Te rog, suflet sa pui.
Sa nu ma lasi, sa nu ma lasi a nimanu-i.


Mie teama de iubire,
Mie teama ca te vei ratacii.
Pe drumuri straine,
Dar retine bine :
"Niciodata sa nu spui nu!
Unei iubiri ce-ti face mereu cu ochiul!"




Traiesc un vis.
Din care niciodata na-s vrea sa ma trezesc.
Sau poate e realiatea.
Dreapta buna, pe care o merit.
Dupa atata furtuna.
Esti langa mine mereu si ma sprijini la greu.
Si cand iti spun : '' Te iubesc'' eu chiar o fac.
Imi place ca tu esti tu, si nu asculti de gura lumii!
Ca ma accepti asa. cum sunt.
Ca ma intelegi si ma ascultii.
Iubesc ca existi!
Te iubesc asa cum esti tu!
Si nu te-as schimba cu altcineva.
Numai tu vreau sa faci parte din viata mea.
Nu imi pasa! nu imi pasa! de nimeni altcineva.

Daca eu nu sunt critic, nici tu cu siguranta nu esti! Te rog sa-ti vezi lungul nasului si sa stai in banca ta! Din cati analfabeti sunt pe aici te-ai gasit tu sa comentezi! Termina-ti scoala si pe urma poate vom avea ce discuta.

fapta buna

o zi avenit in care ne-am inghesuit
in barca cea mica care ne poarta doar pica
am pornit si am pornit pana am ajuns la un cocostarc mai mic
era intr-un copacel care nu era stabil cu el
era lovita la aripioara si era pe cale sa moara
atunci eu l-am luat si pe data l-am infasurat
cu-n bandaj de pe masa care era sa cada-n plasa
am ajuns la mal si a venit un val
eu pe nisip am cazut deoarece valul acela nu l-am vazut
am intrat in casa mea cocostarcul l-am pus pe masa aceea
a trecut timpul rapid, primavara a venit
cocostarcul s-a vindecat si pe geam el a zburat
am facut o fapta buna spune mama care o suna
pe bunica mea sa-i spuna c-am facut o fapta buna

1 ) Maslinul

Pe craca unui maslin
Sta povestea unui copil
Ce statea si privea
Maslinul si lumina.

A murit pe acea craca
Sub soarele ce crapa
Doar maslina mai plangea
Si copilul murea.

Vin fluturi si pasarele
Copilul printre ele
Il prind de mana
Cu ochii deschisi
Ca apa se-nclina
Lasand copacul gol
Maslinul "Acum mor!"

2 ) Prietenia

Prietenia e ultima speranta
Cand ai prieteni poti trai
Ai incredere sa stii
Magia sta-n mister
Prieteni fel de fel
Dar una mai speciala
Mama, prietena rara
Vorbesti, povestesti
Prietena din lumi ceresti.

3 ) Ramas bun!

Ramas bun amintire
Icerc sa uit de tine
Cu lumina spre mine
Plang, de nefericire
Obrazul plin de lacrimi
Adio, ramas bun
Voi zambi, voi iubi
Eu de acum.

O lacrima de-as fi:
O lacrima de-as fi
Ti-as mangaia obrazul,
Ti-as picura in suflet
Iubire pic cu pic!

L-as strange mai apoi
Sa-i simt caldura-n plama,
L-as pune langa-al meu
Si-am arde amandoi!

Te-as lua apoi usor
Te-as strange langa mine
Si-am sta asa in noapte
Doar NOI ...doar NOI doi!

Când eram tânăr şi chior
Eram spaima caprelor
Le alergam pe păşune
Şi băgam iaurt cu prune
Mama mă striga din câmp
Treci aici bă copil tâmp
Tata la coasă, maestru
Spaima lu Diaconescu
Frate-miu cu pokemoane
Ne zăpăcea în dormitoare
Dacă bunica mai trăia
Vă spuneam ceva de ea
Bunicu e parkourist
Chiar nu sunt pupincurist
Verişoru meu e mut
Are o gutuie în gât
Şi aşa mă plictisesc
Poezia acum o inventez
Sper să nu mă înjuraţi
Că vă trimit neamu pe cap da da da da da mniezooo

Nu-s buna la poezii dar sunt provocata sa postez asta pe care am scris-o mai demult:

Viata mea e un calvar
Nu as da pe ea niciun dolar
Sufletul meu moare incet
In timp ce profu se crede destept
Sor-mea n-are de unde sa stie
Ca parintii ma-ngroapa de vie
Crede-ma ca de-acu
O sa dorm pe vecie.

M-am saturat zi de zi de acelasi lucru,
Totul e la fel, totul e prea sumbru;
Totul e prea greu uneori de priceput,
Mai ales cand nimic nu are-un inceput,
Iar uneori avem nevoie de-un impuls;
De ceva sau cineva sa ne indrume mult mai sus.
Iar uneori nu avem nevoie de nimeni sau nimic;
Oricum "the number of fucks given" e mult prea mic.

Nu vreau sa dorm
Chiar nu am somn
Vreau sa stau treaza
Pana dimineata

Daniel, eu chiar nu stiu ce ai cu mine. De ce tot ma aduci in discutie? Sunt un adversar dur sau ce? Am mai zis si repet: FIE CA CEL MAI BUN SA CASTIGE!

Meh, ia să postez și eu rahaturile mele, că de, mă mai apucă și pe mine "inspirația".

1. Fantomă
Draga mea altă ființă,
Îți scriu că e cu neputință
Să-ți dau carcasa altui trup,
Fără să-ți destram al tău suflet de lup.

Vrei alinare-n sânul unor necunoscuți,
Ești hăituită printre oameni chiori și muți
Vor să vorbească, dar sunt cenzurați de o idee fixă,
Puțin eronată, oarecum mâncată, iar logica-i lipsă.

Vrei să te camuflezi, tu hoțule de energie!
Pentru o guriță din altul, ai măcelari o mie!
Sugi lacomă tot ce-ți oferă; până și-o privire,
Când răsplată ți-e refuzată... mânie și mâhnire.

Nu mai fugi, nu mai gusta 'cea hrană
După abesnta ambroziei savurate, ai o rană.
Dezbracă-te de aparante, rămâi goală,
Arată-ți gândirea, lipsește-te de altă țoală!

Ieși din umbra creată de alții.
Fură-le lumina, imnul lor devii!
Controlează-i, nici n-or să te observe!
Sau ignoranța-i printre fobiile tale superbe?

Fii lașă, nu te arată!
Tu, lepră, nu ești demnă de așa ceva!
Hotărăște-te mai cu grabă, dar fii atentă ce alegi.
Te sfătuiesc totuși, a ta gândire să n-o negi.
( Știu că poezia asta a mai apărut o dată pe site postată de un cont-anexă pe care l-am folosit doar ca să cer părerea despre poezia asta. Shame on me, I know.)

2. Păpuși

Veniți la mine, mici păpuși,
Căci eu vă cos și eu vă rup.
Iar voi de teamă ați cerși,
Un adăpost doar pentru trup.

Eu vă sunt adevărata mumă.
Uitați de femeile cu ochi ascunși!
Mai bine deveniți a mării spumă,
Decât să fiți fii lor falși.

Iar voi fetițe firave, uitați de joacă,
Plângeți pe eroi, iubiți-i tot pe ei!
Când va ploua cu sânge, eu știu c-o să vă placă
Să mergeți văduve pe-ale soților alei.

Iar cei ce-mi aruncă-n ochi
Ideea unei libertăți falsificate,
Or să-mi cadă acum în genunchi
Sau vor avea capetele secerate.

3. Neimportant(morminte)

Prin cimitir, azi e pustiu.
Beton în plumbul mort,
Gratii triste, deja le știu.
Au făcut minții mele avort.

Mi-e silă să-mi târăsc corpul
Printre morminte destul de gri
Și am pierdut harta unde era locul,
Unor morminte mai verzi și mai vii.

Mă legăn pe-un picior, pe altul,
Ca ultima plută a unuia salvat,
Mă zgudui încet când văd vălul
Produs de-un stol negru, închis și mascat.

Prefer să mă închid în propria mea groapă
Decât să fiu închisă alături de alți necopți.
Pot să m-arunc, dar nu-s demnă de această faptă.
Doar luând-o prin noroi pot scăpa de morți.

Am o jigodie pe mine, mă mușcă mai tot timpul
Când vreau să fac ceva, își bagă colții-n mine.
Mă las, sunt sclavul ei, sunt leneșul!
Mi-e lene să-mi arunc lenea, în fine...

4. Cântecul lumânării

Încerc să-ngheţ pe duşumea,
Dar soba încă-nghite foc.
E cald spre disperarea mea.
O să mă topesc dacă stau pe loc.

Sunt doar o lumânare chioară,
Produsă din grăsime animală.
Marfă ieftină, părerea mea, o vechitură,
Produs de doi oameni, mare scofală.

Am prea multe fitile pentru o mână de ceară.
Le-aş smulge pe toate, le-aş arunca,
Dar ma tem ca-ş rămâne goală şi cheală,
Iar aşa o tragedie m-ar marca.

Mă plictisesc de moarte când luminez pereți,
Iar umbrele, hidoasele, dansează-n jurul meu.
D-aia tot mă întreb cum ar fi să îngheţi.
O, de-aş putea face asta, eu mă proclam un zeu.

Un zeu închis în sine şi rece ca o stâncă,
Un zeu aspru, un zeu tăcut.
Un zeu ce mintea altora mân'că,
Lăsându-le doar trupul, el e de temut.

"Iubesc să urăsc, urăsc să iubesc!"
Ăsta va fi strigătul meu,
Iar adepţii mei, îl vor face ceresc,
Dărmându-l din tron pe Dumnezeu.

Ceasul croncăne, e mult târziu în noapte,
Ar trebui să fiu stinsă de pe-acum,
Dar tânărul poet vorbeşte-n şoapte,
Are febră, iar mâine-l duc pe ultimul drum.

Se pare că sunt nevoită să mor alături de el,
Iar cu puţin noroc, voi îngheţa din nou,
Asta dacă-l îngroapă-n frigider.
Oricum e rece în cavou...

Restu', mai târziu, am un atac de lene care mă împiedică să continui vomele mele verbale...

Poezia 1: ''Imi pare rau''

''Lacrimile curg in continuare
Pe obrazul meu,
Cand ma gandesc la tine
Imi pare rau!

Imi pare rau
Pentru clipele traite amandoi
Si pentru ca
Nu mai e loc pentru noi! ''

Poezia 2 : ''Cand ai plecat...''

''Cand ai plecat
Ai lasat un gol amar
In sufletul meu,
Fara sa-ti pese
De mi-e bine sau greu!

Nu te-ai gandit
Cat de mult rau mi-ai facut.
Si ai plecat...
Ai disparut!''

Poezia 3: ''Viata''

''Nu te descuraja
Cand crezi ca iti merge rau
Nu baga in seama,
Persoanele care vor
Sa-ti faca rau!


Gandeste cu inima
Si apoi cu mintea,
Caci viata-i numai una
Tine minte asta!''

Poezia 4: ''Prietenia''


'' O prietenia adevarata
Se bazeaza pe incredere.
Ai grija la persoanele
Pe care crezi ca le cunosti,
Caci, de multe ori nu e asa
Ai grija cui ii daruiesti,
Prietenia ta!


Nu fi atat de-ncrezator
Cand abia cunsoti pe cineva,
Ai rabdare si singur vei afla!''