Tu scrii poezii? Vrem sa te publicam!

Poezia 5: Te-am cunoscut pe-o cararuie
Mergeai cu crucea grea in spate
Si Te uitai mereu la mine
Caci eu eram copilul mult iubit...


Si ma uitam...tot mai atent
Si Te priveam far' sa-nteleg
De ce atata suferinta
Pentru-un pacatos ca min'.


Dar eu, n-am inteles atunci
Abia sus pe Calvar
Vedeam cum din Iubirea-Ti mare
In noi ai revarsat Isus


Acum...Te preamaresc Isus
Caci Tu pe mine m-ai salvat
Iar de pacatul meu amar
Tu pe mine m-ai scapat!

Poezia 6: Cand in viata ta pribeaga
Parasit,de vei cadea rapus
Priveste-n sus, straine
La El vei gasi-un raspuns.

Tu, om pribeag, te-ai gandit vreodata
In lumea-ceasta ce rost ai
Care ti-e menirea ta
Locul unde ti-ai ales

O, straine priveste-n urma
Si nu uita nicicand
Caci tu iti lasi amprenta-n toate
Si viata ta se duce...si nu se mai intoarce.


Te vei gandi odata
Dar fi-va prea tarziu
Acum e timpul potrivit
De jos sa te ridici.

Aceasta poezie o dedic tuturor adolescentilor

Chinul dragostei

Lumea se invarte in jurul meu
Atunci cand imi amintesc chipul tau,
Privirea ta fermecatoare,
Vocea ta suprinzatoare

Inima incepe sa bata
Amintindu-si ce a fost odata.
Glasul tau il aud in noapte
Intre mii de soapte.

Si incep sa plang
Cu imaginea ta in gand.
Incerc sa uit ce a fost,
Dar stiu ca nu esti prost.

Sti ca inima iti apartine,
Si sti bine,
Ca astazi de al tau dor
Eu mor

1Chinul dragostei

Lumea se invarte in jurul meu
Atunci cand imi amintesc chipul tau,
Privirea ta fermecatoare,
Vocea ta suprinzatoare

Inima incepe sa bata
Amintindu-si ce a fost odata.
Glasul tau il aud in noapte
Intre mii de soapte.

Si incep sa plang
Cu imaginea ta in gand.
Incerc sa uit ce a fost,
Dar stiu ca nu esti prost.

Sti ca inima iti apartine,
Si sti bine,
Ca astazi de al tau dor
Eu mor
2

Ce este fericirea?

Ce este fericirea,
si ce dureri alina?
Este o bucurie,
O raza de lumina?
Si, cine a vazut-o
Ori cine poate sti
Daca la fiecare
Veni-va intr-o zi?

FRUMUSETEA
Moto:
-Ce este cel mai frumos?
-Lumina!
(Plutarh)

Ba, tu esti frumusetea
Lumina mea din zori
Si tu imi esti lumina
Ce-mi cinta uneori.

-Dar cum, lumina cinta?
-O, da, ba chiar mai mult
Vibreaza si incinta
Si-mi place s-o ascult...

Si-mi place cind apare
In zori de zi zimbind
Si-s trista cind dispare
Inspre amurg plutind.

Nu stiu de ce nu merge link-ul pentru confirmarea stergerii. Nu este prima data. Dar da, vreau sa sterg cele 2 mesaje.

Tu nici atat

Calculator drag calculator
tu esti totul pentru mine
dar de bunici ce sa zic
ei te ajuta sa fi vrednic si voinic
dar uite calculatorul s-a stricat
si eu intruna's suparat
dar ce sa fac?
caut reparatorul...
si il caut si il caut dar nu dau de el
di in cerc si incerc
bunicii si partintii nu ma lasa sa-l sun
ei spun ca o sati cumperi tu un calculator nou
si am dat de domnu reparator ii spun ce s-a intamplat
el vine grabit catre mine incercand si incercand
eu speriaat de moarte
credean ca n-o sa-l mai vad
si incele din urma reuseste
cand vad acest lucru sunt cel mai fericit om

MULTUMESC putina drama

NU ţi-am citit poeziile. NU vreau să-mi stric ziua cu stilul tău.
Nu ai citit tu împreună cu toată familia ta cât am citit eu toată viaţa. De altfel, sunt cunvins că nu ai tu ani de şcoală câtă vacanţă am avut eu până acum.
Acum câteva minute am fost tentat să-ţi caut poeziile, dar m-am gândit mai bine şi n-aş vrea să stric gustul cafelei pe care o savurez. În definitiv ce aş putea vedea acolo din moment ce tu folosesti in răspunsuri cuvinte ca "vizoalizezi" sau "blochiază"...
Data trecută vroiam să-ţi răspund aşa :
Sunt tare curios băiete
Să-l ştiu pe cel ce-mi tot "compune",
Oi fi un brav poet cu plete
Sau poate doar un firav june?

Dar nu mai are rost, eşti doar un firav june, cam încrezut, care încă nu s-a lovit cu capul de pragul de sus.
Auguri!

Anason

sunt însetat de roua buzelor tale suflet din sufletul meu
acum nu exişti
pleoapele tale ude fine şi înguste îmi trezesc dorul spre veşnicie
dar aş mai rămâne
pentru ochii chipul şi buzele tale care îmi trezesc amintiri
încep să cred
visurile au subînţelesurile adierilor de iulie trecut
care acum stă gata-gata să se împrăştie luând cu el
luna stele şi abisul colorat pe care l-am schiţat odată
împreună

mi-e dor
de tot şi toate
mi-e dor să-mi spui din nou adevărul pe care nu-l acceptam niciodată
dar îl regăseam în tine
în cuvintele tale moi şi glasul acela strivit de gânduri precoce
dorinţa de singurătate alături de mine şi poemele mele

când te plictiseai Bacovia era cel mai potrivit
scrumul acelui fum gros stins în iarba moale a răsăritului
te făcea să pluteşti deasupra a tot ce nu era în faţa ta
pădurea multicoloră şi acuarela din privirea mea

acum străbat singur drumuri cunoscute în acelaşi anotimp
mi-e dor de tine
tu nu mai eşti glasul tău sfâşiat de ambiţii s-a stins
odată cu aşteptarea toamnei


pe-o ultimă treaptă…

mai ai numai o treaptă
te ofileşti sec la poalele aceloraşi statui uzate de netimp
şi spaimă

mai ai o treaptă să te scufunzi
spânzurându-te liber în apusul fin căzut din
nimic
te roade amarul iar cuptorul brodat cu animale
contemporane îngropaţilor
se sting
uitând să se nască

mai ai o treaptă să te deghizezi în calendare
mutând timpul
limpezindu-i graiul uscat dar credincios
totuşi palid

atât de reci
mâinile nedezgropate

mai ai o treaptă doar
să urci în infinit binecuvântând
n-ai fost un nimic de unde vii
fire de iarbă ai numărat anevoios
în stingerea verii
ai avut timp
iar cuvintele de aur
s-au îngroapat singure

tu
ai uitat să mai mori


Împins către soare

lacrimi fumurii strivesc carapacea pierdută
oceanul proaspăt vopsit în carouri
cântă serenadă ploii
în versuri melancolice

parcă să dormi
să nu
să te rezemi de-un stâlp
având forma unui palmier
te vei gândi
la anul trecut
celălalt
şi tot aşa
te vei gândi
la ce vei face mâine
acum ori ieri

ai uitat
eşti prea buimac
ca să-ţi dai seama că trăieşti
iar lumea e prea beată ca să te mai asculte
uită Titanicul
fă-l doar o simplă jucărie
crează-ţi tu vapoarele
scufundă-le în cadă

visurile neîndrăzneţe nu par reale
oricum nu se împlinesc
măcar ai o şansă la reverie
ştii să mai loveşti masa spărgând pereţii
de furie
de teamă
de ură
pentru nimic

în timp vor veni toate la loc
ideea existenţei tale va pieri
odată cu toate experimentele nerealizate
căptuşite în tavanul mobilei tale de sticlă
uitate în vreun tomberon din faţa blocului
sau pur şi simplu

dăruite altcuiva


mai e timp de cunoaştere

şi oameni de hârtie stau stinşi în ploaia de cristale purpurii
norii îşi desferecă poarta infinită a gândurilor
doar pentru tine şi părerile de rău

afară ninge cu vânt
iar plopii de fum şi tăciune se închină firelor de apă
poeme târzii uitate în colţul minţii poleite cu amar şi teamă
teama de a nu fi prea târziu ori
mâine e ziua nesperanţei căci pe azi n-a trăit-o nimeni
încerci să pipăi răsăritul
care nu mai răsare doar apune şi doar se stinge
într-o lume prea idolatră şi nepăsătoare
dorinţa de a rupe fiarele cu ochii a pierit de mult
odată cu venirea culorilor

simte umbra serii cum ţine strâns în palme trecutul
îi şopteşte vieţii ceva la ureche dar e prea multă linişte
să auzi să aud să auzim cu toţi secretul tainelor fine
din care izvorăşte doar dragostea
chipul dat uitării se reîntoarce clipă de clipă doar durere
când visele vor zâmbi
atunci ne vom preface în libelule
şi ochii noştri vor fi cenuşii

afară ninge cu vânt
iar plopii de fum şi tăciune se închină firelor de apă


iubirea face parte din infinit atunci razele poartă în ele speranţă

m-am născut în gândul şi-n ochii unei lăcuste
atârnam de timp şi linişte îmbiat doar de roua amiezii
fugitivă şi ea în sanctuarul 4×4 al ziarelor monotone

toate erau brodate cu rouă
până şi blocul de vis-a-vis purta emblema apei târzii
fără numere şi obloane
roşul era roşu deschis iar albastrul îşi căuta cu repeziciune
moartea cea nedezgropată cu mâinile pe dinafară

îmi spumega trupul la un moment dat
neştiind dacă sufletul face parte din aciditatea plantelor
beau aer şi fumez văzduh împreună cu soarele
stins şi el de lacrimile prefăcute în sloi de atlantic ale mamei
pulbere de stele
şi amăgitul trubadur şi-a încasat pomana aleatoriu strigând
"iubirea face parte din infinit atunci razele poartă în ele speranţă"

plângea
dar în surâsul lui de odinioară nu-l uita nimeni
nici crinii oamenii mării ori aripile sângerânde ale lunii
toate îl purtau în suflet pentru adâncimea gândurilor
pentru lumea "face-to-face" care o schiţa zi de zi
luându-ne de mână


9 secunde

şi când soarele îmi arde din nou tălpile ude
simt cum lumea îşi întoarce cursul pentru cele 9 secunde
doar pentru mine şi noi
să fim cu 9 secunde în plus comercializându-le să fim totdeauna împreună
9 secunde ori alte 9 secunde ale altor oameni care cred în 9 secunde
şi tot aşa până vom pipăi infinitul privindu-l de pe norii acoperişului tău
drumul pe care încercăm să-l despărţim se va uni
iar noi drumeţi ambulanţi prin vieţi necunoscute ne vom rătăci
doar pentru 9 secunde căci chipul de piatră al nesuflării ne însoţeşte
nu vorbeşte dar ne ţine strâns în palmele-i fără suprafaţă ori greutate
ne vom rătăci timp de 9 secunde prin oceane şi munţi
vom naviga prin largul cel necuprins al îngustului şi vom trăi
apoi ne vom gândi că nu a fost destul iar ceea ce am schimbat
nu a fost destul
şi ne vom întoarce neplictisindu-ne să tot dăm lumea şi timpul înapoi
cu 9 secunde

doar 9 secunde vor fi destule în acea zi
vor fi neutre şi fără sens pentru că în acea zi nu a contat vremea ori secundele
atunci când te-am sărutat pentru prima dată


Îmi place când nu plouă

coboară-mi lună
în suflet
dezgheţând căldura inimii ascunse
de patimi
şi privelişti

umplemă cu plinătatea liniştii tare
suind pe tăciunele alb
ca spicul
al celor noi
dar trişti

coboară lună
din culcuşul tău amar
însiropat cu dorinţele fictive
ale unui cuvânt
care plânge

du-mă tu lună
peste tot dar nicăieri
să gust să văd să simt
să rabd când nu e nevoie
îmbătând văzduhul
lacrimi de oţel
şi fiere

îmi place când nu plouă
o şansă la aşteptare


Când dobândim aripi

şi nu mai ştim să zburăm
soarele-şi suflecă cămaşa arsă
e putred
atâtea stele fără nume
le simt cu telescopul
nimic nu mai are viaţă până ce
nu moare

în fiecare zi plânge
că se duce şi nu mai pleacă
îi vine să se uite înapoi dar nu mai poate
ritmuri palide de foi multicolore
anunţă că vara e încă departe

nu mai ştim să zburăm
cu aripile în braţe dar nu e asta
pune-le pe inimă şi zbori


Ţie, prieten drag

pe diafanul gând al minţii tale
scriu aceste palide şoapte ale tinereţii

ce frumos
ce frumos e să te deosebeşti de toţi ceilalţi
prin simpla plăcere de a trăi
apoi de a muri
dar nu înainte să-mi descrii viaţa
s-o arzi prin inima ta cea răbdătoare
să vesteşti lumii că ai existat

nu poţi muri de nu trăieşti

dar şoapte vrăjmaşe te înconjoară
îşi încolăcesc braţele sumbre şi umede
peste grumajii tăi cei altcum
astfel te dobândeşti pe tine
pe mine
pe toţi

astfel
ce frumos e să vezi lumea cu ochii minţii
un cuget curat omoară orice făptură
aflată în neascultare
tu eşti descendentul la tăcere
dă leilor mâncare destulă
iar mie să-mi dai linişte

un dor de veşnicie ne apasă
iar linul glas curgător al amurgului
ne cântă din nemurire

nu poţi muri de nu trăieşti
nu poţi singur


Zece

zece oameni tot zece vieţi
zece inimi zece
toate şi toţi zece duhuri
în zece părţi clipe de zece
şi zece note pentru zece minţi
zece

sunt fricoşi cu limba scoasă
în centrul universului
în gândurile mele
zece

Pohtaci

eşti pana mea din călcâie
mă doare existenţa ta străină
eşti praf la orele de logică
mintea şubredă mă ţine
în priza unui nimic inocent

de câte ori îţi spuneam ceva
şi îl uitai la fel de repede
mă priveai şiret prin dedesubturi
nu pentru adidaşi şi coif
ci pentru că îţi şopteam zâmbind

la mine în viitor eşti altfel
simţi o aceeaşi admiraţie
ca oarecare fiinţă netextilă
doar îmbibată în acest
vânt al bâjbâiturii
printr-un întuneric reciproc
mi-e sete de roua ochilor tăi

într-o noapte cu soare
tu fumai fum
eu te ţineam de mână

Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul mi-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau, fara sa stiu.

Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa zare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trai si-am avut.

Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de-ar fi sa nu mai bata,
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu... Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!

Uitinduma la stele vad ochii tai stralucitori
Uitinduma la luna vad fata ta curata
Vazind pe drum doi oameni iubitori
Imi imaginezi cum ar fi sa te vad de prima data

Lacrimile imi apar in ochii tulburati
Si inima mi se preste intr-un tact de disperare
De parca suntem doi actori indragostiti din film uitati
Dar totusi careia sclipire niciodata nu dispare

Vorbim ca doi prieteni simpli, chiar obisnuiti
Si uneori adaugam cuvinte mai duioase
Stiind ca pe ascuns suntem indragostiti
Dar totusi taina o pastram, ca si acele amintiri prea luminoase

Stiu sigur ca rabdarea noastra va disparea in focul arzator
Ce s-a pastrat atita timp in inimile noastre rapitoare
Dintr-o privire, va aparea un gind cuceritor
Atunci pe veci vom sti, iubirea noastra niciodata nu mai moare.

Buna. Am 15 ani si am inceput sa scriu poezii inca de la 12 ani. De curand ma axez pe diferite specii literare precum cea de mai jos care este intitulata "10 lucruri pe care le iubesc". Sper ca le veti lua in considerare pentru ca inseamna foarte mult pentru mine. Cititul si scrisul ma relaxeaza asa incat imi formez propria-mi lume. Ii admir pe scriitorii clasici romani precum Caragiale, Eminescu, Cosbuc, Mircea Eliade, Ionel Teodoreanu, Garabet Ibraileanu, Mihail Sadoveanu si multi altii. Niciodata nu scriu ceva fara sa am inspiratie. Ma inspira orice lucru. De la cel mai mic la cel mai mare. Chiar daca nu voi castiga, eu sunt si voi ramane mandra pentru totdeauna.



POVESTEA LUCEAFARULUI

E noapte, intuneric si gol,
Pamantul in somn cufundat,
Copacii pe pamant urme dau,
Iar Soarele de mult a plecat.

A rasarit Luna, regina serii,
Prin plasa noptii amara,
A rasarit cautand ceva,
Cautand cu privirea si inima goala.

Zarii o copila, acolo, jos,
Suspinand, cu picioarele goale,
Pe pamantul rece si-uscat,
Scurgandu-se din ochi lacrimile sale.

Prin bezna intunecata si grea,
Luna atunci s-a-ntristat,
Cazand in infinitul negru,
O lacrima de cristal a varsat.

Si aceea, a cazut pe pamant,
In ochii blandei copile,
Ce statea, privind la cer,
Cu ochii dusi spre zari senine.

Si mainile ridica spre vazduh,
Ca-ntr-un zbor magic ea pornise,
Ridicandu-se tot mai sus,
Cu mainile ce le intinse.

Luna, de departe-o zari,
Caci ochii speriati isi deschise,
Vroia sa se sfarseasca-n zare,
Dar Luna de mana-o cuprinse.

Surori devenit-au pe veci,
Iar fata n-a mai vrut sa plece,
S-a prefacut intr-o stea,
Asemanandu-se c-un diamant rece.

De atunci, in istorie a ramas,
Numindu-se luceafarul cel tainic,
Cu luna pe cer stralucind,
Ca un nemuritor si vesnic crainic.

ZBOR LIBER

As vrea sa zbor,acum,departe.
Sa plec si sa uit de toate
Pe cerul rosiatic,gol
"Ah, eu de ce nu pot sa zbor? "
Sa dau al Universului ocol.
Sa fiu libera si fericita
Si sa ma simt din nou iubita.
Sa nu gresesc,sa fiu perfecta.

Sa scap de lumea asta, infecta.
Sa ma trezesc pe culmi inalte
Sa uit de ale mele fapte.
si sa visez iarasi departe.
Nu vreau nimic, vreau doar atat
..nu vreau sa fiu un suflet frant.
Vreau sa visez, vreau sa traiesc
Vreau sa simt si sa iubesc.
Nu vreau nimic-Un singur dor,
As vrea candva sa pot sa zbor.


TOAMNA

1.Bate vantul, copacii sunt goi...
Se vede pe cer un stol de cocori.
Cenusa infinitului peste omenire s-a prins
Si picurii ploii peste natura s-au prelins,

2.E liniste. Doar niste caini se aud,
Si zgomotul inimii involburate...
Lumina pe cer as vrea sa aduc
Si-un cantec sublim, in brate sa strang.

3.Dar nu se poate...
Toamna a venit!
Si a disparut, chiar cerul iubit.
Acum e negru, sters si trist,
Iar ramurile copacilor se inalta-n abis.

4.Ma plimb pe un camp singur si intunecat
Si peste iarba arsa, privirea mi-am aruncat.
Caci totul e gol, totul s-a dus,
In inimile noastre a devenit apus.


USOR...
Lumina soarelui se rasfrangea,
Stingandu-se in zare.
Pe orisicine incanta,
Facand totul "uitare".
Cum Ea statea si astepta,
Privind la cerul gol.
In inima-i mocnit ardea :
Puternicul, aprinsul dor.

Il astepta din culmi inalte,
Sa vina-ncetisor.
Il astepta de sus, departe.
Sa vina, s-o cuprind-usor.
Si, iata! Soarele apunea,
Si intunericul trist,
In fata ei, acum, vedea
Cum totul se du spre-abis.

Visa ca se cobora acum,
Luminand in juru-i.
Si mana-i apuca firav,
Incet, incet spunandu-i :
" De acum esti teafara si bine,
Nu-ti fie teama, esti cu mine! "

Apropiindu-se bland,
De mijloc o cuprinse.
Si in seninul, acest gand
I-a dat tot ce-si dorise.
I-a dat un sarut sters,
Cu note subtile.
Era unul copilaresc,
Era plin de iubire.

S-acum ii spuse : " ma intorc!"
Si ea ochii-si deschise,
Privind atunci, tot se du.
Caci El o parasise.
Privind mai bine, cat mai bine!
Vazu ..ca. se-nselase...
Ca aceasta viziune,
Nici nu se intamplase.

Atunci iesii in lume, afara,
Cu glorie, marire.
Insa. sufletu-i, inima-amara :
Tanjea dupa iubire!


COPII SI VARA

1. Vine vara cu mii si mii de flori,
Pe cer vrabiute si veseli cocori.
Se-aduna-n caldura, roiuri de mici tantari,
Pe pajisti si campuri, voiosi armasari.

2. Dimineata, in zori,
Natura se trezeste,
Cu lumina ei,
Pe toti inveseleste.

3. Copii pe strada striga neincetat :
" A venit vara! Haideti la scaldat!"
Toata ziua se joaca, alearga si sar,
Se-ascund si se striga, apar si dispar.

4. In caldura de vara,
La umbra se-odihnesc
Si povesti cu zane
Ei istoriesesc.

5. Prin plasa de stele,
Cand noaptea e dulce,
Parfum de trandafiri, vantul aduce,
Copii cei mici la culcare s-au dus,
Si toate par ca-ntr-un vechi apus.

TRANDAFIRUL

Ti-am dat un trandafir vioi,
Din sufletul meu desprins,
E unul plin de culori
Pentru dragostea ce s-a aprins.

Ti-am dat un trandafir gingas,
Cu mii si mii de petale,
Pe el, un micut fluturas,
Istorisind tainele tale...

Ti-am dat un trandafir frumos,
Din inima mea, mare,
Pe care scria, spinos :
"Ma iubesti sau nu oare?"

Mi-ai dat un trandafir uscat,
Din sufletul tau, in dar,
Si care-n urma a lasat
Un cantec trist si amar.


REGRET

1.Îti pare rau,
te uiti înapoi.
Îti dai seama iar, c-ai gresit
Caci vezi acum ca cineva,
În taina mult te-a iubit.

2. Spui ca nimeni nu te iubeste,
Astepti!
Dar inima-ti orbeste.
Plângi nopti întregi,
...fiindca nu te priveste
Însa în ascuns cineva,
la fel pateste.

3.Si nu ti-ai dat seama! Ai fost orbit!
Te rugai sa te mai priveasca o data...
Iar cel ce te iubea în tacere, tot mai mult,
Cu indiferenta, inima i-ai frânt!

4. Persoana pe care o iubeai, cu atâta ardoare,
Se purta cu tine, cu sentimente goale,
Se purta cum te purtai si tu,
Cu acel suflet ce te iubea,
Dar n-ai avut timp, pentru a-l observa...

5. Totul s-a dus,
iar tu ai ramas NIMIC!
Doar un simplu om,
Gol si mic.
Ai vrea sa repari,
dar e prea târziu,
Totul a devenit urât si pustiu.



10 LUCRURI PE CARE LE IUBESC...
1. SOARELE
Dimineata, cand afara este racoare si cand roua pura cade usor pe verdeata imaculata, apare Soarele. Primele raze incalzesc pamantul ca razele sperantei ce lumineaza inima oricarui om. In cursul zilei, acesta incanta campia rumena, florile pline de candoare si toate vietuitoarele pamantului. El trimite sageti de foc care strapung cerul plin de o vanitate rar intalnita si ajung sa incalzeasca si cel mai pietrificat om. Seara, in timp ce se pregateste de culcare, formeaza un fel de curcubeu nocturn care margineste zona intreaga. Culoarea-i rosie se aseamana cu sufletul unui tanar ce tocmai apune stins de dragostea ce i s-a oferit. In curand cerul se intuneca, iar Soarele va aparea din nou dimineata.Nu as putea trai fara caldura lui, fara ca luminile jucause sa nu-mi incante privirea...
Nu as putea sa traiesc fara printul meu, speranta mea, bucuria ce mi-o revarsa in fiecare zi. Te iubesc, Soarele meu drag, te iubesc!

2. FLORILE
Florile sunt pline de incandescenta. Culorile vii si parfumul uluitor te poarta prin intreaga lor lume. Trandafirii cu petalele sangerii sunt simbolul romantismului si al dragostei efemere. Stanjeneii cei albi sau violeti iti inspira un aer plin de demnitate si pace. Crinul se aseamana cu un tanar print ce se afla in cautarea alesei mirese. Pline de savoare, Muscatele, sunt care mai de care mai colorate, simple si falnice in acelasi timp. Ar mai fi multe de spus despre flori... Dar, cert e ca fiecare te inspira in mod unic.

3.MUNTII
Muntii plini de maiestrie marginesc hotarele pamantului.Inaltandu-se ca niste ostasi, acestia dau un aer plin de solemnitate. Acoperiti de foioase si conifere ce se aseamana cu o mantie, Muntii sunt o adevarata capodopera. Daca cineva ar intelege cat de importanti, sublimi si tainici sunt acestia, nu s-ar mai desparti de ei. Pajistile alpine, versanti abrupti, prapastiile intunecate si flora cea mai bogata din lume nu te pot lasa rece. Aerul curat si tare este de nedescris facandu-ti drumetia a fi asemanatoare cu un vis.

4.MAREA
Iubesc marea! In lumina soarelui este cristalina si limpede. Valurile se inalta tot mai sus, iar plaja este coplesita de caldura.
Dimineata poti observa scoicile si urmele nisipului din apa.In departare se zaresc vapoare ce traverseaza infinitul marii. Cand razele lunii strabat prin ea, atunci devine ca o oglinda. Vietuitoarele mici sunt prezente in aceasta mare plina de o salinitate ridicata. Ca-ntr-un gol sufletesc, marea capteaza sentimentele tuturor turistilor. In apus, aceasta are aspectul unei balti sangerande, iar minunatiile acesteia sunt enigmatice si rare.

5.DEALURILE
Nu te poti opri sa vezi dealurile.Seara sunt pline de luminite provenite de la orasele din departare, iar dimineata se aseamana cu un pastel plin de voiosie si curatenie. Proeminenta acestora pare ca dureaza la nesfarsit. Inconjurate de livezi si pajisti, dealurile au un aspect de bogatie si lirism. Patrunzand prin panzele lor, vei observa cum in amurg parca canta un cantec de jale, o doina ce spune cat de mult isi doresc lumina soarelui ca sa poata stralucii pentru privirile oricarui om. Plini de curbe cat mai robuste, te fac sa cazi intr-un iluzionism optic, iar parfumul aparte nu poate fi observat decat de cei care iubesc natura.

6. RAURILE
Raurile involburate sau cele limpezi si linistite raspandesc o atractie nemaipomenita. Plantele din jur sunt adapate de apa cea imaculata, iar mirosul proaspat te face sa cazi intr-o stare de melancolie. Soarele isi inchide bijuteriile si nestematele comori pe fundul raurilor care sclipesc orbindu-ti privirile. Incet, susurul se aude melodios si apa suna precum niste clopotele afundate si stinse in noapte.

7. COPILARIA
Copilaria e un dar sublim. Inocenta si veselia copilariei este ca o lume pe care daca ai explorat-o o data, nu vei mai avea a doua ocazie. In copilarie toate anotimpurile iti bucura viata, nefiindu-ti nici cald, nici frig, nici sete, nici foame, atunci cand te joci. Zambetul nu inceteaza a exista pe fetele copiilor zburdalnici. Copilaria este ca o amintire din trecut pe care ti-o amintesti si reamintesti cu o oarecare nostalgie si bucurie in acelasi timp. Copilaria inseamna viata, iar viata inseamna copilarie. Ce n-as da acum sa fiu din nou copil...

8.COPACII
Trecand prin toate anotimpurile, copacii capata diferite culori, dimensiuni si aspecte. Pentru ei viata incepe primavara atunci cand mugurii se nasc din nou, frunzele capata culoarea ierbii, cerul este senin si mii de flori zambesc alaturi. Vara, in caldura coplesitoare asteapta sosirea ploii reci pentru a-i racori. Se distreaza si ei vazand copii ce alearga in jurul lor. Toamna, cand lumina soarelui este palida si rece, acestia formeaza o lume cu totul destinata acestui anotimp. Cu trunchiurile lor batrane si frunzele ce mor si cad rand pe rand alcatuiesc un fel de iluzie in care totul arata a fi ceva viu si in acelasi timp mort. De jos ei privesc pasarile calatoare ce se indreapta spre alte taramuri necunoscute. Vine iarna si acoperiti de zapada cea sidefata au un aspect de inghet al intregii omeniri si de cristale stralucind voios asemanandu-se cu zambetele tinerilor indragostiti, zambete ce poate nu vor pieri niciodata. Astfel isi reiau ei viata cu fiecare anotimp.

9. NORII
Cerul e atat de senin incat norii ce-l marginesc fac sa para ca te uiti la o prajitura cu multa frisca, dulce si spumoasa. Cat as vrea atunci sa ma prefac intr-o pasare si sa zbor printre ei, inhaland aerul curat, rece si pur. Cand e innorat, acestia sunt ca un scut de aparare pentru cerul cenusiu. Deodata, razele soarelul strapung orizontul si, ca niste focuri aprinse in inima, formeaza coloritul inseratului. Prin plasa de stele, ca niste margele mici si uniforme, se strang in jurul lunii care tocmai isi incepe straja ei de noapte.

10. IUBIREA
Iubirea e cel mai strasnic sentiment. A iubi inseamna suferinta si cum multi fug de suferinta prea putini stiu a iubi. Se spune ca fiecare trandafir are spinul sau, la fel cum si cel de langa tine, la randul sau, are defectele lui. Daca vei cauta defectele nu vei mai avea timp de calitati, asa cum in cautarea lunii nu vei mai observa stelele de pe cer. Pentru mine a iubi inseamna ceva extraordinar dar si ceva foarte greu. Te iubesc, poate chiar prea mult. Tu... nu stiu, dar, poate ca nu o iei chiar atat de serios. De ce te iubesc? Iti apreciez calitatile, fie fizice dar mai ales cele morale, iti apreciez zambetul, ochii, gesturile, talentele, modul cum ma faci sa ma simt bine. insa nu acestea sunt motivele pentru care te iubesc. Nu ma intelege gresit; aceste lucruri imi plac si le ador la tine, insa eu te iubesc din toata inima si nu am un motiv special sa fac asta. Am retinut odata un pasaj : "O iubire acordata pentru premiile morale, intelectuale sau fizice, o iubire pe care o POTI justifica, NU este iubire." Astfel, nici eu nu pot justifica iubirea ce ti-o port. Stiu doar ca te iubesc. Te iubesc si nu mai au rost alte cuvinte!

Poezia 7: De cand sunt cu Tine
Pace eu gasesc
Si prin lumea pustie
Eu nu ma ratacesc!

De cand Te-am cunoscut Isus
In Tine am gasit Iubire
Si vreau sa zbor cu Tin" mai sus
Mai sus de stele!

Eu vreau sa Te iubesc mai mult
Cu fiecare clipa!
Caci Tu esti Cel mai Minunat
Tu esti Marele-mparat!

Nu mulţumesc, ţi-am spus că nu citesc orice plagiat sau versuri puierile, nervii mei au totuşi o limită.
Dacă nu ştiai, tableta nu e direct proporţională cu gramatica, aşa că...la şcoală băiete! Am scris şi eu pe laptop,prin diferite locuri şi poziţii,dar gramatica rămâne totuşi gramatică. Pentru informaţia ta,să ştii că experienţa de viaţă,bunul simţ şi cultura generală nu mi le poate lua nimeni,sunt imun la puşti agramaţi care ştiu să scrie doar pe messenger.
Eşti curios cât am citit? Încă nu ai învăţat tu la şcoală să numeri atât de mult ca să afli câte cărţi mi-au trecut prin mână.
Îţi dau totuşi un sfat : nu pune pariu pentru că nu "şti" cu cine te pui.
În orice caz,dacă ai rămas la nivelul lui "Căţeluş cu părul creţ", îmi dau seama cam ce poezii ai scris...
Nu ai fost extrem de virulent în exprimare şi,în definitiv,dacă presupunem (prin reducere la absurd) că scrii versuri, ai totuşi oarecare indulgenţă din partea mea şi deocamdată te iert de expresii prea dure (nu se merită să striveşti un purice cu barosul). Aşadar îţi acord circumstanţe atenuante şi consideră că ţi-am vorbit frumos.
Oricum, persistenţa cu care îmi tot răspunzi denotă tupeu şi ceva obrăznicie, o persoană cu bun simţ ar fi înţeles aluziile de până acum şi ar fi rămas în banca sa.
Iar dacă vei caştiga vreodată ceva, vei mai creşte puţin în ochii mei de la 0, 5 la 1 punct.
Salve!

Iubeste cat esti tanar
In vremea tineretii
Caci timpul trece iute
Si scurt e firul vietii
De as fii ca Eminescu
Un poet cutezator
AS compune numai versuri
De tristete si amor
De tu te casatoresti
Eu te rog sa-mi amintesti
Ca sa viu la nunta ta
Sa despartim dragostea

Foaie verde,
Acra brad
Am vazut un leopard
Si pe coada lui scria:
Ceva ce nu se intelegea.

Nici nu vei crește. Ești genul de persoană care își găsește sfârșitul alături de alți teribiliști de teapa ta într-un accident stupid de mașină, sau drogat pe undeva pe la Vama Veche.
Consider că discuția noastră se încheie în acest punct, nu te mai chinui să-mi răspunzi de pe tabletă pentru că oricum nu mai intru.
Doar în cazul extrem în care voi auzi despre tine că ai caștigat vreodată ceva, altfel exclus.
Ciao!

Mama:
Mama,tu m-ai invatat ce-i bun, ce-i rau.
Tu m-ai invatat sa merg si sa vorbesc,
Acum vreau sa te rasplatesc.
DOAR UN LUCRU VREAU SA-TI SPUN:
TU, ESTI CEA MAI IUBITOARE FIINTA DIN JUR.

Ce zi e azi, sincer nu mai stiu,
Sunt singur, e intuneric si pustiu
Am mii de idei, de insirat pe foaie,
Dar toate dispar, ca soarele-n ploaie.
E toamna, mereu port pe chip,
Acelasi zambet, auriu, dar vestejit
Frunzele cad, imi acopera sufletul,
Vantul adie, imi ingroapa trecutul.
Mii de emotii ma cuprind,
Cand ploaia-mi picura chipul,
Stropii trupul imi aprind
Caci se intampla sa fiu singur.
Versurile acestea, nu sunt pentru tine,
Desi esti implicata, sunt pentru mine,
Pentru eliberarea sufletului, pentru mai bine,
Pentru primii pasi, in noua viata, alaturi de nimeni.
Se spune ca toate trec, greu de crezut,
Ranile dor, cand esti in lume pierdut
Am pierdut tot, desi n-am avut nimic,
Fara strop de viata, nu pot spune c-am trait.
Totul parea un vis prea frumos,
Interzis, incantator, dar friguros
De neatins, de necrezut, un alt inceput,
Un cosmar insorit, in care am cazut...
Nu cersesc mila, ma ridic mereu,
Doare, caci esti ignoranta, ingamfata,
Te-ai indepartat de mine, ucigand sufletul meu,
Zambesc ironic, caci nu te voi ierta niciodata!
Voiam sa trecem impreuna prin viata,
Te-ai speriat de intuneric, te-ai ascuns in ceata
Ai renuntat la povestea noastra,
Asta e cumplit, in viata nu jucam canasta.
Nu a iesit, asa cum speram
Nu soarele il voiam, iubire asteptam
Sunt un nemernic, dar nu regret,
Mai dezamagit mereu, de aceea plec.
Emotiile imi cuprind gandul,
Vreau sa te ating, am pierdut randul
Vreau asta prea des, e de neinteles,
Desi mai indepartat, nu am de ales.
In ultimele randuri, imi pierd glasul,
Catre tine, din nou, vreau sa fac pasul
Sunt un om nou, intr-o lume de gheata,
Oricat ar fi de rece, nu te las, in asta viata!
Se termina foile, randurile-s mici,
Ganduri tot mai multe, iar tu, nu esti aici
Cred ca nu vei fii langa mine nicicand,
Cred ca voi muri, cu tine-n gand... [copyright]

Si ma sting ca o lumanare
Cand o zi nu te vad
Si ma doare tare
Ca nu mai esti al meu.
Sunt ca o petala uitata de vant
Si astept cu ardoare sa te revad razand
Dar totul este scum
Iubirea sa scurs
Timpul s-a dus
Totul s-a dus
Privesc in zare in departare
Sa te mai revad candva
Dar esti departe
Si ma doare amintirea ta.

Liniste!

Am pus mana pe pix, noaptea tarziu
Linistea ma sperie, parca e un sicriu
Totul in jur e pustiu, nu am aer,
Iar cu viata simt ca ma incaier!

Ma simt ca un copil, in linistea sublima
Vreau un zambet sincer, dar rasaritul ma deprima
Nici focul din inima nu ma mai anima
Pe aceste foi curge viata, nu doar rima dupa rima...

Sincer, as vrea sa dispar din peisaj
Sa nu fiu decat un alt simplu miraj
Nu doar sa ma ascund in mintea mea
Sa visez ca, catre stele si luna voi zbura!

Nu mai caut dragostea, m-am resemnat
Sunt la fel de imatur, desi viata m-a schimbat
Privesc in jur, totul e la fel de ciudat
Ingeri vin si pleaca, coplesiti de pacat.

Mi-e frica sa inchid ochii, vad negru
Totul in jur piere, nu mai sunt integru
O mana ma atinge, o privire ma incinge
Ma topesc, iar un strop de ploaie, incet ma impinge...

A trecut ceva timp, de cand nu am mai atins foaia
De cand in suflet, nu a mai ars vapaia
Ploaia spalandu-mi ochii mari si goi
Curatand din sufletul meu, amintiri facute sloi...

Si in continuare ma deprima linistea
Trecand prin noaptea rece, impiedicandu-ma de ea
Sunt pe marginea prapastiei, privesc in gol
Din Cer cade o lacrima, ce nu ma lasa sa mor!

Gandul imi zboara departe, intreaga noapte
Lasand in spate, mii de pagini curate
De zambete furate, in ocean aruncate
Lacrimi imi cad pe obraz, avand linistea in spate...

Imi intinzi in fata nenumarate capcane lirice
Esti un coate goale, nu-ti place lumea sa te critice
SI stii ce? Pun pariu ca te pun jos in stil KO
Si te trimit acasa impachetat precum un Kung-Pao
Ma ameninti cu pistol? Eu am tun si trag fara mila
Te-ai albit asa de tare incat ai ajuns sa-mi provoci sila
Te prind ca un vietnamez incatusat de americani
Nu o sa ma faci in rime nici peste 1000 ani.
Cand apar eu, ar fi bine sa te ascunzi, si fa-o bine
Ca si in gaura de maus langa jerry, si pe Luna dau de tine.
Dau in tine cu vorbe mai grele ca Greul Greilor
SI te dau jos cu usurinta din randul zeilor
Unde ai patruns prin efractie, dat fiind nu meriti
Sa ai un loc sus, de aceea oponentii tari ii eviti.
Dar eu te rad de pe fata pamantului ca Gillette
Ca si comparatie, u esti Dacie, eu sunt Corvette
Si-mi inchei pledoaria in sunet de trambite
Si las din tine doar un amalgam de schitze.

Acum te-a zguduit in sfarsit impactul cu relitatea
Si ai inceput sa citesti si singur din cartea
Ce ne educa pe toti, sa fim mai buni,
Fara stapani, legi, catushe si minciuni.
Ai deschis ochii sa vezi ceea ce altii nu pot sa vada
Si ai reusit sa crezi ceea ce altii nu vor sa creada.
In sfarsit intelegi de ce sistemul ne leaga
Precum victime tinute in fata leilor ca prada.
Si prada inima din tine sa afli mai multe
SI sufletul tinde ritmul sa-l asculte.
Ai aflat secretul, si ceea ce ne tine incatusati...

Am invatat sa traiesc clipa
Cu zambetu-mi aproape,
Doar sa nu-mi stiu prietenii, departe

Am ajuns cu ei acolo unde-am vrut
Chiar daca lumea toata n-a stiut...
Si-am invatat...ca langa ei imi e mai bine
Findca ei cu adevarat tin si la mine

Lacrimile tale

1.Tu seara-ntunecata
Cat eu te iubesc
Imi limpezesti mintea
Doar tu, ma linistesti.

2.Cu luna ta senina
Si ale tale basme
Incet, imi chemi inima
Prin astre imi vorbesti.

3.Siruri de lacrimi calde
Pe obraji mi se ivesc
Cad, amutit de durere
In gol, vrand sa privesc.

Incerc sa realizez
De ce oare ma doare.
Brusc, imi amintesc
Sunt lacrimile tale.



PS: Am doar 16 ani, nu luat in ras daca nu va place va rog. Nu am talent extraordinar dar sper sa intelegeti ceva din ea.

1.o lebada as fi

Daca as fi o pasare
as vrea sa fiu o lebada
lebada cunoaste deopotriva plutirea si zborul
desi, cu glas fara de cantec,
ea spune celor ce o privesc
despre blandete, despre frumusete
dar mai ales despre plutire
Cand privesti o lebada
iti tace inima
iar ochii-ti stralucesc de atata alb si aripi
acolo, sus, e ca o cruce
ce-si zbate bratele
sa scuture din ele cuiul
In cerul Tau eu, Doamne
as putea sa fiu o lebada?


2.prietenia.
Prietenia este...
Un fel de poveste,
O poveste cu doi protagonisti
Ce nu trebuie sa fie asa realisti
Un om este foarte bogat
Atunci cand are un prieten adevarat
Dar atunci cand n-ai prieteni adevarati
Poti sa ai vagoane de aur si mii de argati
Pentru ca tot nu va fi la fel de bogat
Ca un om cu un prieten adevarat.

3.Reintalnire
Te voi astepta dincolo de timp
Unde viata abia se infiripa
Ne vom intalni, doi atomi primordiali
Jumatate tu, jumatate eu
Nu vom pune la definirea intregului
Nimic din ce a fost
Nimic din ce nu ne-am dorit
Vom fi o singura clepsidra
Prin care va curge mereu
Nisipul aceleasi nestinse iubiri.

4.Imposibil
E imposibil sa ating cerul
Ca sa linisteasca dorul
E imposibil sa-l imbratisez
E doar o iluzie.VISEZ

E imposibil sa ajung o stea
E prea departe lumea sa
E imposibil sa o tin in mana
Doar raza calda ma alina

E imposibil sa gasesc
Pietre care infloresc
E imposibil sa rasara din ele
Roadele viselor mele

E imposibil asta sti
Doar visul ramane tot viu
Nimeni n-o poate distruge
Asa va fi de acum-ncolo.

5.Aud
Aud cuvintele tale
Aud cum imi soptesti
Aud cum se risipesc
Aud cum pleaca visul pe scari
E dimineata
Si aud cum ma trezesc...

6.Ratoiul bucatar
La vagonul restaurant
E ratoiul elegant
Cu un sort legat la gusa
Scoate capul grav pe usa
Pentru pranz am sa va fac
Cozonac cu mac, mac-mac

8.Zambetul
zambetul rasare
ca o raza de soare
mereu stralucitoare
ce se pierde usor, in zare
culegand mult dor patrunzator

9.Lipsa ta
Ma intreb de ce doare atat, atat de tare
ma intreb cand voi avea, din nou aproape iubirea ta
Caci imi este dor de noi,
Dor de tine,
Dor de zilele senine
Petrecute impreuna
Plimbandu-ne in parc de mana

Te astept si n-ai sa v...
Imi este dor si tu nu sti.
Dar sigur sti ca acolo undeva
Te iubeste cineva, si simte lipsa ta.

10. Timpul trece
Trec ore-n sir,
Nu se schimba nimic!
Insa, timpul trece, cu stropi in ochi
Cu o cugetare mai mare decat un imens
Iar gandurile zboara ca frunzele,
Care cad pe pamant.
Imbatranind si putrezind,
Odata cu timpul...

POEZIA 1: Iubirea este-o arma impotriva prieteniei,
Cand ea apare intre doua maini unite,
Cand inima se-mparte-n doua si promite
Ca nu se lasa prada despartirii...

Iubirea, bat-o vina, iti face multe probleme,
Cand inima sufera, iar mintea regreta,
Cand trupul suporta o anumita reteta,
Ca nu se lasa prada despartirii...

Iubirea este viata, propria ta viata,
Cand soarta-ti aminteste ca esti pe Pamant.
Cand iubitul nu iti adreseaza niciun cuvant,
Ca nu se lasa prada despartirii...

Iar tu! Tu te certi cu tine insati...
Promiti sa uiti trecutul, dar te gandesti la el.
Priveste in fata, e cea mai frumoasa viata!
Nu te lasa prada despartirii...

POEZIA 2:
O zi in mare...

La rasarit de soare, sub aerul cel cald,
Sunt raze care curg, care in mare cad;
Se scalda impreuna, se uda, se dezmiarda,
Iubesc si sunt iubite, nu au ce sa mai piarda.

Cerul ametit, clipeste-n nouri clari,
Albiti de tinerete, in timpurile mari.
Nisipul fierbinte, ma gadila-n calcai,
Iar vantul ce adie, ma saruta-ntai.

Inchid ochii si privesc cu sufletul,
Simt lumina si vad cu zambetul,
Ating cu inima, ating timpul ce trece,
E ilegal, involuntar se duce…

Iar seara-ncet se-apropie in gand,
E-ntuneric acum, iar stelele-mi surad.
Luna rade, o vad ca pe o boala-
Nu va pleca, e-a cerului asupreala.

Si zbiara in mare valurile agitate,
E galagie mare, e lume in cetate…
Privesc toti cum se inunda tarmul,
Cum se scufunda-averea, cum se scufunda totul…

POAZIA 3:
Pe tine te vreau!

Se crapa cerul, se scufunda norii,
Se deschide o gaura, dispar incet zorii.
Stele se-neaca, se pierd in neant,
Soarele-al verii nu mai e amant.

Luna moare, se sparge, dispare,
Vantul se simte.Nu, mi se pare!
Lacrimi curg in vartej de amor
Mi-e dor de tine, de tine mi-e dor.

Vis de prelingeri, ma cufund in vis,
Alerg fara noima, ma-ndrept spre abis.
Zbier si ma-ntreb, cum te-am pierdut?
Cum te-am pierdut, ce am facut?!

In tihna astept un viitor parasit,
In pasi de dans in minte ma mint
Aleg sa pierd tot, mai putin pe tine,
Aleg sa te am, sa fii tu cu mine!

POEZIA 4:
Un nou inceput?

Spre asfintit ma-ndrept cu raze care curg
E soarele ce moare, suspin fara-ncetare,
E timpul meu sa plang...in ceata din amurg,
Sa zbier in vis, s-arunc amintiri amare.

E-o atmosfera rece, de o culoare calda
E-un aer trist ce simte a mea imbratisare,
Ce-ncepe sa creada ca are sa piarda
Acea lumina tandra si calda rasuflare.

E sadica uitarea...si novice timpul,
Caci azi e maine, poate, sau ieri a fost viitor.
Si vine momentul, cand imi ating scopul
Si-mi vad implinirea - devin scriitor.

Dar oare, pan` la urma, ce se va-ntampla?
Este maine soare? E mandra culoare?
Scriu, ma gandesc - lumea va contempla?
Ce se va-ntampla? Cine-mi spune, oare?

POEZIA 5:E o placere sa scriu,sa spun ce simt,ce cred,
Sa ma revolt pe ganduri, pe destinul neted,
Sa plang,sa curga lacrimi pe foaia-albastra
Sa comentez, sa scriu o poveste vasta,
Sa uit de malitie,cruzime si venin,
Sa pun putin suflet, intr-un rau senin,
Sa va oblig, cuvinte, sa aveti inteles,
Dar sa nu va-nteleaga decat omul ales.
E o placere sa pierd timpul scriind,
Intr-un viitor prea putin definit...
E o placere sa-mi amintesc ca sa rad am uitat,
Caci rasul meu e versul ce rimeaza ne-ncetat.
Doar cui ii place sa scrie, intelege
Ca doar ei intelesul cuvintelor pot sa-l lege,
Doar ei inteleg de ce scriu ce scriu
Pe-o foaie goala, c-un stilou aramiu.

POEZIA 6:
Se pierd in timp...

Ma pierd in lanul de-amintiri,
Ma pierd si nu ma regasesc.
Caci am avut mii de trairi,
Dar niciuna sa iubesc.

Acum usor eu realizez
Ca timpul a trecut rapid
Si-ncep sa ma maturizez
Si uit de-amorul insipid.

Si-n anotimpul ce se duce,
Vad frunze care cad si pier
La fel ca visul cel mai dulce
Care se pierde in mister.

Iar vantul rece ca-ntr-o taina,
Se-mbraca cu al sau regret
E ca o friguroasa haina.
Ce ascunde un secret.

Astept in fiecare zi-ntamplari
Care sa trezeasca-n mine
Sentimente in cantari
Si-n poezii, iubire.

POEZIA 7:
Vis...

Ce imi doresc,iubito,de la tine-ntr-o noapte?
Sa ma ineci in suflet cu infinite soapte,
Sa ma joc continuu in parul tau balai,
In vremi cumplite-n care,tu ai sa rasai.

Sa-ti simt rasuflarea pe fata mea,mereu
Si inima cum bate asupra corpului meu,
Sa te privesc in ochi,sa te sarut din priviri,
Sa iti vorbesc de iubire,numai prin clipiri.

Sa straluceasca cerul prin mii si mii de stele,
Iar tu si cu mine sa vorbim cu ele,
Sa ne sarutam o noapte,sub ploaia de lumini,
Pana cand, pe veci, am sa uitam de suspini.

Si-apoi cu intristare, am sa ma trezesc
Si-am sa realizez ca un vis iubesc,
Ma voi uita in pat, in partea mea stanga,
Stiind c-o sa urmeze inca o noapte lunga.

POEZIA 8:
Vis...

Ce imi doresc,iubito,de la tine-ntr-o noapte?
Sa ma ineci in suflet cu infinite soapte,
Sa ma joc continuu in parul tau balai,
In vremi cumplite-n care,tu ai sa rasai.

Sa-ti simt rasuflarea pe fata mea,mereu
Si inima cum bate asupra corpului meu,
Sa te privesc in ochi,sa te sarut din priviri,
Sa iti vorbesc de iubire,numai prin clipiri.

Sa straluceasca cerul prin mii si mii de stele,
Iar tu si cu mine sa vorbim cu ele,
Sa ne sarutam o noapte,sub ploaia de lumini,
Pana cand, pe veci, am sa uitam de suspini.

Si-apoi cu intristare, am sa ma trezesc
Si-am sa realizez ca un vis iubesc,
Ma voi uita in pat, in partea mea stanga,
Stiind c-o sa urmeze inca o noapte lunga.

POEZIA 9:
Antidotul-vara

Razele soarelui stralucesc duios,
In sfarsit a sosit anotimpul frumos,
In sfarsit poti zambi fara teama
Caci marea voios la ea te cheama.

Prin nisipul fierbinte poti umbla fara rost,
Sa te gandesti in continuu la tot ce a fost,
Sa-ti dai seama ca nu mai conteaza
Daca si ultimul vers...inca rimeaza.

Ai suferit destul,acum poti uita,
Poti iubi un vis,poti crea altceva,
Alt sentiment, alta poveste de-amor
Sa uiti pentru totdeaunua de ganduri ce dor.

Intrand in marea apriga, ce te ineaca
In lumea ce-ntotdeauna te seaca,
Observi cat de rece poate fi sarutul
Si astepti sa te consoleze altul.

E vara acum, poti uita de tot
Pentru tine este un fel de antidot
Un drog pana acum luai-era suferinta
Acum ti-ai dat seama care-i diferenta.

"Fara" e mai bine, decat "cu" mereu
Anotimpul poate fi crezut un zeu
Caci te-a facut sa treci peste zambete false
Si acum te ineaca doar in priviri alese.

POEZIA 10:
Esti inger fara aripi,caci ai fost in razboi,
Ai pierdut iubirea,care era pentru doi.
Ti-a spulberat visul,de-a avea pe veci
Iubirea eterna,fara amintiri reci.

Ai uitat de tine,te-ai gandit doar la voi,
Caci stiai ce-i iubirea,cand sarutai umeri goi.
Ai pretuit clipa,ai avansat in dorinte,
Ai crezut ca-i reciproc, cand ai cladit sperante.

Acum, ca te-a lasat, ai lasat si tu
Fiecare amintire intr-o cutie cu"NU!"
Ai aruncat-o-apoi intr-a eternitatii pierzanie
Esti ranit, simti in suflet o-adevarata agonie.

COMPLETEZ CU INCA O POEZIE, PENTRU CA AM COPIAT UNA DE DOUA ORI :

Speranta
Si zbor spre cai nebanuite
Si zbor si nu ma mai intorc,
In minte am mii de cuvinte
Dar niciunul cu noroc.
Am pornit spre a-mi gasi o soarta,
Spre a-mi gasi o jumatate doar a mea,
Insa cararea pe care calc e moarta
Nu calca pe ea nimenea.
Si singura ma lupt cu gandurile mele
Care ma-neaca si m-afund spre esec
Si singura ma-ncurajez cu ele
Printr-o lumina, printr-un farmec.
Acum zaresc in departare,
Cand privesc c-uimire-apasatoare
Doi ochi si un zambet rare
Cine sa fie? Oare...
M-apropi-ncet si tremurand
Din nou in ganduri ma cufund
Ametesc cand ma uit in spate,
Am lasat peste tot noapte.
Privesc spre lumina si intind o mana
Dar dintr-o data ochii-i se transforma-n spuma
Iar zambetul intr-o cascada
Nu era nimeni ca sa ma vada
Continui drumul cu capul sus
"Speranta moare ultima" multi au spus
Privesc `nainte cu-ncredere
Pana raman fara putere...

Marea
Mare din Romania
Vino in casa mea
Vorbeste-mi despre tine
Ca valurlie tale
Vor fi suficient
Asa ca eu la toamna
Iti voi spune,, Bun Ramas!"
Toamna cea cruda si nemiloasa
Vine in tara mea
Si vara iti spun PA