Mila va fi în pribegie,
Dacă nici unul n-ar şti de Sărăcie:
Şi Îndurarea s-ar rătăci,
Dacă ne-am întregi în bucurii:
Şi reciproca frică pacea o ţine:
Până ce creşte iubirea de sine.
Atunci Cruzimea îşi ţese nada,
Viclenindu-şi cu grijă prada.
Cu fricile sfinte tronând
Plânge cu apă pe pământ:
Să crească Firul Umilitor
Sub greul său picior.
Încet se-ntinde o sumbră umbră
A Misterului care-l căruntă:
Şi o Omidă şi-o Muscă
Din Mister degustă.
Rabdă ale Amăgirii fructe,
Dulci şi coapte să se-nfrupte:
Iar Corbul naşte un pui
În groasa umbră-a lui.
Cred zeii peste pământ şi mare
Că pe-acest Arbor Natura-l are
Dar căutarea-i doar în van;
Se extinde doar în Creierul Uman.
Traducerea e care ti-am dat-o eu cum iti place cel mai mult daca nu sti traducerea ei?