La exterior trebuie sa fie ca un tablou in maxim 3 culori, in cazul meu albastru intunecat, negru si argintiu. Interiorul e deja suficient de stilat, e o masina din anii '70 si respecta regula celor 3 culori: alb, negru si argintiu. Trebuie doar s-o tin curata, deja e ceva neobisnuit, o tapiterie full vinil, in epoca plusului si al huselor de supermarket.
La mecanica momentan e originala cu mici modificari: cutie in 4 trepte, roti putin mai late decat cele originale si suspensia usor modificata pentru a micsora garda la sol.
Luminile la exterior raman clasice, au farmecul lor si isi fac treaba.
Ca performante m-am tot gandit sa ii pun alt motor, ceva de generatie mai noua cat mai puternic, insa varsta caroseriei (implicit siguranta oferita) si farmecul tehnologiei din anii '70 m-au facut sa ma limitez la modificari subtile: aprindere electronica, evacuare 60-70% inox si un carburator mai mare.
Asta e masina visurilor mele, ceva diferit, la origine foarte simplu, insa care acum intoarce priviri, intr-un trafic mult mai modern.
De masini 'mai noi' nu sunt la fel de indragostit, sunt doar mijloace de transport, pentru mine n-au nimic special.
Problema este ca tehnologia avanseaza atat de repede, si cu timpul o sa ne omoare pe toti. Cat de funny ti-ai crea masina, tot o sa existe alta care o sa fie mai buna decat a ta. Mai bine imagineaza-ti o bicicleta, nu polueaza si copii o sa aiba un viitor mai curat.
Super
de asa ceva sa aiba parte copii tai! :*