Avem pe aici întârziați?

Cum faceți față vieții?

Cum faceți față termenelor limită și programelor?

Ați reușit vreodată să vă depășiți condiția asta de melci, de întârziați?

Dacă nu, cum ați reușit să supraviețuiți cu tot ce vine asupra voastră (eticheta că nu sunteți serioși, lume care vă sare în cap, oameni care vă iau chiar peste picior, lume care nu vă acceptă din cauza condiției)?

Mereu îmi zic acel cui ii pasă. asta sunt și aia e

Decat obsedații care ajung cu 15 minute mai devreme. Si toată ziua n-au alt subiect de discutat decăt despre cat de important e să fi punctual. Prefer un întărziat relaxat.

Nu stiu daca in peste 30 de ani am ajuns undeva la timp. Poate doar in ultimul timp, datorita sotului meu, care este extrem de punctual, am reusit sa fiu si eu punctuala, dar de mult prea putine ori pentru a conta cu adevarat.

Problema mea nu este ca sunt lenta.Din contra, sunt o persoana foarte activa si ma misc repede in orice situatie.Problema este ca fac prea multe lucruri in acelasi timp si ma complic.In plus, programele fixe mi-au dat mereu o senzatie neplacuta, la limita anxietatii si depresiei.Cumva, mintea mea nu le accepta si face orice pentru a le evita.
Prefer sa alerg undeva pentru ca am plecat mult prea tarziu de acasa, decat sa plec de acasa din timp si sa merg lejer.

Ajung si am ajuns mereu tarziu la programari, la serviciu, la scoala, la cursuri, la intalniri, la aeroport, la gara (si nu, nu am pierdut niciodata avionul sau trenul), la posta, la banca, oriunde.
Imi amintesc de o intalnire amoroasa (prima cu acea persoana), in cazul careia am ajuns aproape 2 ore mai tarziu. Ulterior am avut o relatie de mai bine de 3 ani cu acea persoana...

In scoala, preferam uneori sa nu merg la prima ora doar pentru a avea timp sa ajung la a doua, dar culmea, la a doua ora ajungeam intotdeauna tarziu.

Stiu si inteleg atunci cand oamenii ma privesc chioras si considera asta lipsa de respect, dar nu cred ca as putea functiona la capacitate maxima daca mi-as impune sa respect cu strictete orarele. Ceva ma face sa ma simt bine in haosul meu personal si sa il consider cel mai bun mediu in care as putea sa ma dezvolt ca om.

Fa testul asta https://www.clinical-partners.co.uk/for-adults/adult-adhd-add/test-for-adhd

La ce te referi cand vorbesti de intarziati?

P.S. Daca tu nu faci fata vietii, asta nu inseamna ca toti suntem la fel.

Unii sunt întârziați, alții sunt prea devreme, timpurii.

Toata lumea intarzie cateodata, nimeni nu este perfect, dar trebuie sa revii cu picioarele pe pamant si sa realizezi ca trebuie sa ii respecti pe ceilalti daca vrei si tu sa fii respectat.

Daca chiar iti pasa de ceea ce faci, fie ca e vorba de munca sau activitati din viata personala, te vei stradui sa faci lucrurile la timp si sa ii respecti pe ceilalti din jurul tau. Nimeni nu va vrea sa munceasca sau sa petreaca timp cu cineva care nu ia lucrurile in serios si care nu ii respecta pe ceilalti si timpul lor.

Cred că ai realizat că am întrebat strict despre oamenii care sunt la fel ca mine, întârziați, tergiversați, lenți, care detestă termenele limită și care sunt degajați, ba chiar oamenii care detestă planurile, adică sunt ceva de genul (își zic că azi se duc la piață că trebuie să cumpere legume de ciorbă și ajung până la urmă să cumpere shaorma de la Fast-Food și să o mănânce în parc sau în pădure)
Și tocmai pentru că și noi și voi, cei rapizi, la muncă sau în situații oficiale trebuie să fim punctuali, voiam să știu alții cum fac să ajungă la timp sau dacă nu o fac cum se raportează ei la situație).

Iar dacă te măgulește cu ceva, și ești din categoria opusă mie, fii fără griji că ne ești superior din toate punctele de vedere, tu faci mereu totul mai repede, tu teini repede și mai ai și energie, tu vei fi mereu văzut bine la muncă, în cercul de cunoscuți, voi mereu veți fi superiori, așa că nu înțeleg niciodată de ce oamenii ăștia pricepuți la toate și superiori simt nevoia să se ia de cei mai slabi?

Acum nu zic că ceea ce ai zis tu, a fost musai o ocară sau o critică, crede-mă, am auzit și văzut multe la viața mea, încât ce ai zis tu mi se pare perfect normal și doar o remarcă, dar am ținut totuși să-mi expun acest punct de vedere. Și nu îmi voi schimba niciodată această părere și această întrebare.

Why, de ce oamenii superiori tind să se lege de cei slabi, de ce îi deranjază că există și ei pe fața pământului?!

Ti-e frica sa spui lucurilor pe nume?
Ce-i aia "intarziazi" sau "melci"?
Cand in realitate termenul este PUTUROS si LENES!

Bineintels ca exista puturosi, lenesi si lepre ale societatii la toate nivelele.
La scoala este cel mai mic nivel si se datoreaza lipsei de atentie si educatie a parintilor, care nu supravegheaza cocpilul si nu-l educa, de aceea junge putoare, fara sa-si faca lectiile si fara sa invete.
Aceste conditii de puturosenie si lene ies cu educatie serioasa!

Ok, despre oamenii la fel ca tine. Dar ai incercat vreodata sa lupti pentru a fi altfel sau doar te-ai plafonat la acest nivel? Si sa stii ca nu ma simt superior altora, nu stiu ce varsta ai.
In mod sigur, experienta mea de viata, este net superioara ție, prin varsta pe care o am. Si am muncit mult ca sa ajung la acest nivel.
Am un salariu multumitor, familie etc.
Sper sa nu intelegi din nou gresit la ce am scris acum.

La nivelul ei dar si al tau este exact raspunsul potrivit.

Știi că există o diferență între leneși și oamenii melci, nu?! Adică leneșii sunt oamenii care nici nu au perspective, nici nu visează, sunt oamenii care de multe ori ba chiar fac ceva dar o fac doar de dragul de a o face.

Și de ce mi-aș numi specia mea de melc, leneș?
Voi cei șefi și autoritari v-ați numi Ceaușești? V-ar conveni? Adică dacă e să punem etichete și noi putem să le punem, dar faza e că noi ăștia leneși chiar nu avem timp de pus etichete și cât timp voi ăștia rapizi terminați treaba repede și mai aveți timp și de pus etichete, noi ăștia leneși ne ocupăm tot timpul doar pentru a ne ocupa de noi și de a termina și noi treaba.
Și da poți spune și așa, că specia melcilor, lenților sunt și leneși. Știți că totul vine la pachet cu ceva și altceva. Oamenii lenți pot fi numiți și leneși pentru că așa le este specia, lor totul li se pare greu, dar sunt și oamenii care par mereu fără griji și fără probleme, pentru ei problemele sunt rezolvări sau pur și simplu nu există probleme, pentru ei nu există de exemplu termenul "Mereu trebuie să fac!" Pot să trăiască la fel de bine și cu minimul existențial și cu strictul necesar și în locul lui "Trebuie să..." ei știu să se bucure de ploaie, de stele, de lună, de soare, la modul cel mai real.

Și crezi că specia mea nu muncește? În afară de anii care am stat pe tușă, crede-mă că nu am avut un prieten vreodată sau vreun om de la care să cer ceva, am avut ce-i drept familie și m-a ajutat mereu, dar chiar și așa niciodată nu am luat ceva pe nedrept și pe nemuncă. Adevărul este că specia mea muncește triplu ca să ajungă la un minim de nivel ca cel al oamenilor punctuali, al oamenilor conștiincioși, al oamenilor serioși. Pentru că noi be batem o dată cu viața în sine așa cum o faceți voi, dar noi ne mai batem și cu propria persoană, cu propriul ritm. Când voi v-ați ridicat din pat și a-ți spus "Azi fac!", azi ați înfăptuit, și da, de la mine una aveți jos pălăria și invidia sănătoasă că sunteți performanți, că sunteți bine, că reușiți. Dar la noi e diferit, noi ne trezim din pat, știm și noi că vrem aia, cam vedem și drumul pe care trebuie să mergem ca să realizăm aia, dar pe drumul ăsta mai ne luptăm și cu propriul nostru ritm și cu propriul nostru fel, cu propria noastră energie.
Dar da, am înțeles și mesajul tău și mă voi opri aici cu contraargumentatul, nu vreau să intru în polemici și mai deep pe care nu le pot susține.
Cât de plafonare, cred că am ajuns în punctul în care chiar nu-mi mai pasă dacă oamenii mă cred serioasă sau nu, dacă oamenii se supără că întârzii sau nu, dacă oamenii mă implică în ceva sau nu sau și dacă-mi mai pasă este strict la nivel profesional, pentru că știu că munca începe la o oră și se termină la o oră, că cei de mai sus pun niște termene limită și la termenul limită trebuie adus document cu document, temă cu temă, de aici și întrebarea, voiam să știu dacă sunt unica în Univers care ajung peste 8 la muncă, atunci când munca mea începe la 8 fix. Și voiam să știu cum fac ei față programelor dacă luptă cu ei ca să ajungă la timp sau dacă s-au resemnat cu tot. În rest cred că am fost atât de alone în Univers încât chiar nu-mi pasă dacă oamenii stau sau pleacă și dacă au nevoie de mine sau nu, chiar și așa degajată, întârziată, neserioasă. Deci da, aici o poți numi o plafonare sau o resemnare.

Eu mereu intarzii, dar oamenii ma iau in serios pentru ca, chiar si la munca, au acceptat ca asa sunt si pentru ca sunt foarte buna in ceea ce fac nu-i mai deranjeaza.
Prietenii mei se mai supara, dar au inceput sa intarzie si ei 10-15 min, stiind ca oricum o sa ma astepte.

Nu te mai lua dupa Violetta, nu inseamna ca esti "lenes si puturos" (sinonime, ca e inteligenta rau) daca intarzii. Iar se baga sa jigneasca si judece. Inseamna doar ca nu stii sa-ti manageriezi timpul. Ayaye.

De ce am mai primit răspunsuri de la tine, dar eu tot timpul am avut impresia că ești un băiat, nu o fată?! Ciuuuuudat Și da, cu cunoștințele și eu aplic strategii pentru a nu-i mai dezamăgi, le spun cam două ore, una teoretică la care să ne vedem și alta practică la care ne vedem, de fapt și unii chiar au înțeles și au acceptat așa și nu li se mai pare ceva ciudat. Ba unii chiar se amuză pe seama orarului ăsta.