Buna as vrea niste poezii despre ziua pamantului va rog da funda

ZIUA PĂMÂNTULUI

E ziua Ta şi focul în magma-ţi încă arde,
la sânu-ţi vom rămâne întotdeauna teferi,
te calcă în picioare, de veacuri, miliarde,
dar ne suporţi povara, ne duci printre luceferi.

Chiar lăcomia noastră te-a înhămat la jug
şi tragi precum o vită pân’ ce-ai să te sleieşti,
ne rotunjeşti sub boltă o oază de belşug,
eşti mult prea obosită şi totuşi te-nvârteşti.

Dar omul alergând în pofte şi plăceri,
ţi-a smuls ecosisteme şi le-a modificat,
iar noi vom duce dorul acelor primăveri,
care prin tine, Mamă, în veşnicii străbat.

E dezechilibrată balanţa planetară,
care ne-a dat viaţă şi ne-a hrănit mereu,
se-ndepărtează Luna, mareea-o să dispară,
în punctu-n care-atingem nefastul apogeu.

Tu eşti izvorul vieţii, superbul adevăr,
halucinante zaruri ţi-au dat ecosisteme,
din tine-au ţâşnit seve în acel biblic măr,
prin care omenirea pluteşte în dileme.

Ai început de mult să oboseşti, oricum
orbita-ţi se-alungeşte, iar axa ţi se-nclină
şi mergi de milioane de ani pe-acelaşi drum,
în jurul unei stele care ne dă lumină.

Ceva chiar se întâmplă acum cu-al tău destin,
se schimbă iarăşi Polii, mişcând meridiane,
dar cât va fi o Lună pe-un cer de stele plin,
vor curge încă râuri, vărsându-se-n oceane.

Şi când va veni clipa să te scufunzi în Soare,
o-ntreagă omenire se mistuie şi moare.