Bună! Nu știu ce să fac cu viața mea! Toată viața am ascultat de părinți, deși eu as fi vrut să fac ceea ce vreau eu, nu am putut fiindcă părinții sunt niște persoane foarte vulcanice și nu au acceptat niciodată să i contrazic, devenind foarte nervoși. Am ascultat de ei și am făcut facultatea de drept, deși a fost o facultate care nu mi-a plăcut deloc, iar sistemul de justiție î mi provoacă scârbă. Nu am avut deloc parte de viață socială, nu am ieșit mai deloc cu prietenii, și de puținele ori când am încercat, ai mei erau cu telefoanele pe mine să vin acasă odată, și mi ziceau că nu i bine să umbli cu străini și lumea i rea. Nici la zile de naștere sau onomastice nu m au lăsat să merg că cică poate î mi pune cineva droguri în băutură etc. Acuma am 27 ani și muncesc ca grefier, tot salariul îl cheltuiesc pe chirie, transport, mâncare iar jumătate din el îl trimit părinților acasă, iar la sfârșitul lunii rămân cu nimic. Până la vârsta asta nu am avut niciodată o prietenă, nu am fost plecat și eu că omul într o vacanță. Nu mi pot permite nici telefonul să mi l schimb. Sincer, sunt un ratat total, nu pot să pricep de ce am avut parte de așa ceva, singurele răspunsuri de le am găsit au fost de tip spiritual, poate am făcut rău în viața anterioară, nu pot să înțeleg.

În primul rând, la 27 de ani părinții nu ar mai trebui să aibă un cuvânt prea mare de spus în viața ta, mai ales dacă trăiești pe cont propriu și nu depinzi de ei. Nu spune nimeni să rupi legăturile cu ei, dar nici nu trebuie să le permiți să-ți controleze viața.

În al doilea rând, de ce trebuie să le trimiți părinților jumătate din salariu? Au probleme financiare? Rezultă că ai un venit foarte bun dacă din jumătate de salariu reușești să-ți plătești chiria, mâncarea, transportul, utilitățile, etc.

Dacă nu-ți place munca de grefier, caută altceva care-ți oferă satisfacții mai mari. Nu ai nicio obligație față de părinți să-ți petreci toată viața la un job pe care-l urăști.

Părinții mei sunt niște persoane foarte vulcanice, fac niște crize de nervi foarte urâte, nu ai vrea să fii în preajma lor când sunt nervoși și vorbesc cât se poate de serios, iar în ceea ce privește banii, părinții mei le place să arunce banii pe o sumă de lucruri, ba gard nou la gradină, ba rate la mașina cea nouă, petreceri de ziua lor, foișoare în curte, ba renovări în casă,. și când rămân fără bani, tăbară pe mine, iar dacă îi refuz, fac crize de nervi,,, am avut o adolescență și viața plină cu foarte multe restricții.

Tu ai 27 de ani și ești grefier și ți-e frică de părinți?

Da.

Învață sa le pui limite. Daca nu trăiești cu ei în casa nu te pot constrânge fizic sa faci ceea ce nu vrei.

Mă telefonează în fiecare zi, trebuie să vorbesc cu ei în fiecare zi, vor să știe ce am făcut în ziua respectivă, mă întreabă unde sunt, dacă sunt undeva, trebuie să dau notă explicativă, iar dacă nu le răspund la telefon, î mi dau 29 sau 30 de apeluri, fac crize de nervi, urlă cât pot de tare.

Ai 27 de ani și te întreții singur. Cu alte cuvinte, ai tot ce-ți trebuie ca să stabilești niște limite foarte clare pentru părinții tăi, și să nu le mai tolerezi abuzurile.

Dacă tu le dai jumătate din salariu ca să-i arunce pe petreceri și mașini noi în timp ce tu nu te ajungi cu banii, atunci iartă-mă că-ți spun, dar problema este la tine.

Fac crize de nervi? Le spui că stați de vorbă după ce se calmează.
Îți cer bani? Le spui că nu le mai poți da pentru că ai și tu viața ta și nevoile tale.
Te sună de 30 de ori pe zi să le dai raportul? Nu le răspunzi.

Oamenii abuzivi se hrănesc din oamenii slabi care tolerează abuzurile. Încetează să mai fii preșul lor.

În teorie pare simplu, dar în cazul meu nu ți poți da cât de greu, părinții mei sunt niște persoane extrem de vulcanice, când se enervează, sparg lucuri, dau cu scaunele sau cu mesele de pământ, sparg lucruri, sparg geamuri și nu se calmează, amenință cu sinuciderea și nu se calmează până când nu î ți ceri scuze.