Bună seara! Sunt într-o dilema, sunt indecisa în alegerea carierei pe care sa o urmez. De mica mi-am dorit sa fiu învățătoare, îmi plac mult copiii, ma vad sa lucrez în acest domeniu, sunt o persoana calmă și răbdătoare. În copilărie ma jucam cu sora și verișoara mea, eu eram "doamna învățătoare " care le dădea teste și punea note, a fost momentul în care am simțit un impuls ca asta îmi doresc să fac în viata. Asta a fost pana în clasa a 7-a când am cunoscut anatomia. M-a fascinat și m-am îndrăgostit iremediabil de biologie, fiind materia mea preferata, participand la olimpiade de biologie, bac-ul cu 9.25. Ma atrage foarte tare și domeniul medical, mai exact profesia de asistent medical. Deși sunt 2 domenii diferite, în ambele ma vad să profesez. Care vedeți, după părerea voastră, mai de viitor in România? E greu de spus "alege asta sau asta", căci ambele ma atrag.

Despre ce cariera vorbesti?

Vad ca tu lucrezi DEJA in strainatate, deci profesezi ceva... crezi ca te-ai putea intoarce in tara sa dai examen de admitere la facultate, sa faci 4 ani si apoi sa profesezi ca invatatoare?



"în 28 Noiembrie 2022 | Mihaelaaaa a întrebat:
Din experiențele voastre, ce bancă este mai bună, mai sigură pentru a păstra banii? CEC sau Raiffeisen? Lucrez în străinătate și vreau să fac lunar depuneri."

Tu cum te ai vedea pe viitor? unde este salariul mai mare? unde trebuie sa lucrezi mai mul? în ce domeniu ai avea timp și pentru tine? fa o lista pro sau contra și iti va fi mai ușor.
succes!

Da, lucrez în străinătate și nu ma vad toata viata aici.

Pai intoarce-te, inscrie-te la examen la facultate si fa o facultate ca totul depinde 100% de tine.

Ma asteptam ca la varsta pe care o ai sa fii suficient de matura ca sa stii sigur ce vrei sa faci in viata, nu sa vii pe forumuri si sa intrebi necunsocutii, ce sa faci tu cu viata ta si ce decizii sa iei.

Parcă mă văd pe mine oscilând între psihologie și drept. Îmi place și povestea ta și te înțeleg perfect, în exact această situație mă scufund și eu și de la 18 la 27 de ani m-am gândit ce să fac, evident nefăcând nimic și în final de nevoie alegând chiar munca de învățător. Așa că dragă soră, sunt cea mai în măsură să-ți dau un sfat, sper să reușesc, să te fac să alegi ce e mai bun, deși eu încă mă mai întreb în cazul meu ce ar fi mai bun.

Îți povestesc mai întâi din munca de învățător, totul fără perdea, apoi îți povestesc din exterior și despre domeniul medical, deci voi scrie romane, așa că așează-te confortabil ia-ți ceaiul, floricelele și citește.

Munca de învățător ține 4 ore la școală, ai zice yeyyy, dar apoi sunt ore multe de lucru acasă, pe banii tăi, pe curentul, gazul și imprimanta ta. Nimeni nu-ți dă nimic acolo. Doar salariul de bază și mna, la clase mai bogate, cadourile babane ale părinților, dar nu te încurajez să le accepți, tot la clase mai bogate, mai vin părinții cu bani de una alta, dar pentru banul ăla să te ferești că trebuie să fii fără de cusur și mereu la dispoziția lor și cu cunoștințe de Harvard.
La clasele mai sărace, se schimbă polii, părinții nu au pretenții, evident, nici nu ar avea cum să le aibă, dar să fii pregătită să nu-i mai iei în viitor lu fi-tu, nici măcar o acadea, că toți banii, acadelelor copiilor tăi, se vor duce pe tot ce necesită clasa aia și elevii tăi, poate o să fii mai zgârcenie și o să mai lași, nu o să dai chiar tot (de la șervețele, pahare, caiete, vocabulare, să te pregătești în schimb, pixurile vor fi la ordinea zilei ) dar jobul în sine o să te oblige să o faci, dacă nu de toate, măcar câte nițel din toate, o să oferi, o să dai, că elevii trebuie să facă și tu să-ți dovedești că ți-ai făcut ora. Deci ține cont cam cu ce mai rămâi tu în buzunar.

Depinde și de conducere și șefi, dar de obicei, hârtiile sunt multe și vrei să le faci, nu vrei să le faci, tu trebuie să le faci. Se mai iartă începătorii, dar termenele sunt termene. Se mai lasă o marjă și la cei cu experiență, dar și cei cu experiență au de făcut și mai multe și atunci tot contra-cronometru vor lucra.

Deși pare că tu predai și atât, tu la clasă, în alea 3, 4 ore, ești și avocat, judecător, actor, medic/asistent, comandant, psiholog, polițist, preot, mamă, bonă chiar uneori ești multitasking și mai spun unii că un învățător stă doar 4 ore. ) Nu le-am mai dezvoltat pe fiecare, că bănuiesc că ai idee cu ce se mănâncă fiecare domeniu și da, amuzant e că în meseria de învățător, tu ești toate astea. Să vezi când te apuci să tai din oră că trebuie să faci anchetă, cine a început, de ce, cu ce scop, cine ce are de spus, cine a greșit ca să-și ceară scuze, repeți placa apoi pentru cel bătut/lovit "Stai departe de probleme și de el, dacă vezi că e așa. Nu-i da atenție!" Apoi dacă nu se pun de acord cine a început, iei martorii, colegii care au văzut incidentul și-i pui să dea declarații, în final dezbați ce e de dezbătut "urechezi" ce e de urecheat, fără să bați evident că vine media peste tine. Și apoi mai faci dacă vrei și pe speaker-ul motivațional sau pe preotul care predică iubirea și respectul.

Și uite așa se repetă ciclul unui invățător și ajungi la pensie exersând toate meseriile. ))

Ai două cereri de căsătorie. Doi băieți, ambii sunt frumușei și amăndoi se comportă impecabil cu tine. Pe care il alegi? Sau cum procedezi să iei decizia potrivită?

Revin!
Munca de învățător trebuie să împace toate lumile (șefii, elevii, părinții iar în final dacă mai reușește să-și facă și lui pe plac cu ceva în munca lui, e perfect, dacă nu, tu vei trăi frustrat că a trebuit să fii mereu la mijloc, să-i mulțumești pe toți, dar pe tine nimeni.) Dintre toate taberele, clar cea mai plină de grenade e cea a părinților, acolo trebuie să fii mereu cu ochii în 4 să nu care cumva să calci pe vreo grenadă, să le accesezi vreo grenadă lor și terenul vostru să ia foc. Dacă a luat foc, pe nimeni nu a interesat că a luat foc, tu plină de scrum, funingine și plămâni carbonizați trebuie să te stingi singură și să i vindeci pe părinți, mai pe scurt să aplanezi conflictul iscat.

În învățământul actual pe nimeni nu interesează decât ca părintele să plece fericit de la tine și mereu dacă se poate cu un zâmbet tâmp pe față, în timp ce tu dai bani la psiholog, asta doar ca să nu înebunești, dacă ești ceva mai puternică, merge cu un sport mai dur sa altceva ) evident că e ca în vânzări. "Clientul/părintele are întotdeauna dreptate."

Deci ia uite cum în învățământ mai jucăm încă un rol cel al stimabilului Napoleon, mereu cu strategia în sân, în așa fel încât să ne fie și nouă ceva binișor, cât să nu înebunim, dar clar lor trebuie să le oferi triumfurile cele mai mari.

De obicei oricât de bună sau de rea ar fi o clasă, am văzut că se fac clasele din ce în ce mai prost, adică se aduc elevii prea buni cu elevii care nici măcar nu sunt de nivelul clasei, la care se pp că ar trebui să fie conform vârstei lor, aici eu una personal, nu mai comentez, că aș scrie poliloghii întregi, spun doar atât, este aproape imposibil să lucrezi cu conținuturi atât de variate într-o oră de curs. Conținuturile sunt informațiile pe care trebuie să și le însușească într-un an, un elev, deci cu ăla bun lucrezi conținuturile pe care le predai în mod normal la clasa la care activezi, dar cu ăia sub nivelul clasei, trebuie să reiei conținuturi de la clasele mai mici, cu unii o să constați că o să reiei și chestii de grădi. Deci o struțo-cămilă de lecție ar fi, predai într-o oră nu doar a 2 a sau a 4 a, tu într-o oră de curs, mai ales în sistemul actual de la stat, cam așa predai, toate clasele într-una singură.
Deci spor și cu asta în cazul în care decizi să mergi pe drumul ăsta.
De asemenea cu răbdarea iar, ai spus că ești răbdătoare, e un atu pentru tine că nu ți vei ieși din sărite la clasă, dar la ce generații observ acum că ies, de tu le spui pe toate părțile să facă ceva și ei stau și-ți râd în nas, nu te ajută prea mult nici răbdarea asta, la un moment dat va trebui să scoți colții și să-i iei de mânecă frumos și să-i pui să facă alea și alea, că le place că nu le place, deoarece și ei trebuie să facă alea și tu trebuie să-ți faci materia, că vei avea și inspecții, că toți vor vrea să vadă în final niște rezultate și așa și este normal, așa că trebuie să-i iei pe sus și să-i pui cu lăbuțele pe pix și să facă. Deci asta cu răbdarea e discutabilă, la generațiile astea. Evident că acum nu spun că toate clasele sunt așa, sunt clase și clase cu copii și copii.

Iubirea în schimb e bună. Observ la copiii de azi, cu părinți tot mai absenți din viața lor, ori că-s peste hotare ori mulți divorțați că copiii aceștia au niște mici sălbăticii, exact cum învățasem noi la psiho cu oamenii care erau crescuți de lupi, aceștia care nu au trăit cu părinții în copilărie și mai ales zi de zi, au mici comportamente de animal sălbatic, nu în cantități mari, dar le simți acolo, iar iubirea în cazul de față ar fi un mic ajutor în cizelarea lor. Nu prea mare, deoarece sunt ceva formați, dar poate mai salvezi ceva cu iubirea.

Acun voi spune tot ce știu și cum văd eu domeniul medical.

Domeniul medical este unul al vieții și al morții. Aici salvezi vieți, dar vei afla că așa cu toate cunoștințele actuale și toată priceperea voastră a cadrelor medicale, destinul există, God există și moartea există, acolo vei salva și vei ucide vieți. Prin ucis nu mă refer la ceva musai rău ci doar că vei vedea în toată cariera ta, măcar unul sau două decese, dacă nu vei lucra pe operații și deci nu vei vedea fix cum un trup își dă duhul, tot te vei învârti pe lângă salonul unuia căruia aseară i-ai administrat ceva și azi îl plimbi pe la morgă.

Domeniul medical este un domeniu al vieții și deci al morții.

Acum dacă e să descriem jobul asistenților medicali, ar fi unul plin de empatie și promptitudine, sincer, văd un asistent că ar trebui să fie mai empatic decât un profesor, un profesor, așa cum am spus mai sus, trebuie să mai aibă și rol de comandant, deci prea cocoloșitor strică, dar ca asistent trebuie să fie al dracului de empatic cu omul ăla, omul ăla suferă, iar de obicei, majoritatea care ajung la spital sunt pentru că suferă fizic, iar când fizic te doare, la modul ăla huge, nu mai vrei să auzi și să vezi nimic în jurul tău, deci un om care e blajin, grijuliu și-i simte parcă durerea omului de pe pat, e un mare atu pentru omul cu uniforma de asistent.
Prompt deoarece acolo nu te moșcăi când vine vorba de chestii care trebuiesc efectuate rapid și cu precizie, siguranță, injecții, bandajări, lucrări chiar în operații și tot așa.

Ca și salariu nu aș ști să-ți spun cât câștigă asistenții, presupun doar că pe la 30 de milioane, pe acolo.
Iar învățătorii, titularii undeva pe la 30 de milioane ca mai la început, iar suplinitorii, undeva pe la 24 de milioane, tot cei începători.
În învățământ din ce am auzit îți dă cu vreo 50 de lei mai mult după examenul de def, iar după vreo 10 ani de muncă, dacă dai și gradele îți mai pune vreo 10 mil în plus la salariu.
Succes în luarea celei mai bune decizii.

Iti recomand sa alegi cariera de învățătoare. E mai dragut sa te ocupi de copii decat sa stai intre oameni bolnavi.

Daca apuci sa "stai" ca in general toate asistenteke pe care le vad eu alearga undeva.

Lucrez cu multe asistente medicale minunate, dar din pacate e lipsa acuta de personal si o asistenta ajunge sa faca treaba pentru 3-4 asistente. In ritmul asts e clar ca se ajunge la burn-out si la greseli - greseli care pot sa aiba consecinte foarte grave.

Pai eu vad asa: poti fii asistent medical la pediatrie si atunci ai parte si de copii.
Pana la urma ambele meserii sunt frumoase si ofera satisfactii personale.
Pe de alta parte, cand erai mica poate ai fost atrasa mai mult de faptul ca aveai "puterea" de a da teste si note. Nu ai spus ca ai fost atrasa sa predai o lectie sau o tema.
Pentru mine asta imi arata clar o diferenta de abordare a lucrurilor.

Una este "puterea" de a da teste si note si alta este "M-a fascinat și m-am îndrăgostit iremediabil de"

Raspunsul se afla chiar la tine. trebuie doar sa il analizezi mai in amanunt.

Orice cariera iti alegi, eu iti tin pumnii si iti doresc succes.

Asistenta mediala acolo in straintate unde esti