Ok sa o luam pe rand.
Pentru facultatea de psihologie:
-Trebuie sa te hotarasti in ce oras. Apoi, cauta pe siteul facultati metodologia de admitere, acolo vei gasi conditiile de admitere, ce testari au, cum se calculeaza media etc.
-Daca vrei sa faci terapie cu copii/adolescenti vei avea nevoie ca dupa facultate sau chiar din anul 2 sa te apuci de o formare intr-un tip de psihoterapie (psihanaliza care o vezi in filme e un exmemplu doar ca dureaza foarte multi ani, cam 7 parca) apoi te vei inscrie in colegiul psihologilor pentru a iti lua dreptul de libera practica treaba care te va alsa sa iti deschizi si cabinet.
Acum, aici ai cateva chestii de retinut, in mare parte ne natura financiara. In primul rand vei avea costurile cu facultatea (in jur de 3000 RON pe an daca nu intri la buget + cazare/masa/carti) apoi vei ave costurile cu formarea (modure mono sai bi-lunare ~100E pe modul deci cam 1200 E pe an pentru cam 3 ani deci spre 4000E) si nu in ultimul rand dupa ce iti iei dreptul de libera practic vei avea nevoie de supervizare (ca nu o sa fii in stare sa consiliezi nimic la inceput) care desi nu e foarte scumpa dar mai adauga cateva sute de lei pe luna pentru 1-2 ani (depinde de tine cat de repede devi autonoma).
-Ca si probleme..sunt multe. Investitia intiala e mare, apoi dupa ce termini trebuie sa iti deschizi un cabinet, treaba care implica alte costuri. Sa nu iti imaginezi ca vei prinde un post intr-o scoala pentru ca legea acum impune un psiholog la 700 de elevi parca iar asta inseamna ca doar liceele foarte mari au asa ceva si posturile sunt blocate sau rezervate.
Risti si sa dai toti banii sa deschizi cabineti si sa nu iti gasesti clienti. Daca vrei sa reusesti cu planul tau, ai nevoie de multi bani pentru inceput si rabdare.+ ca trebuie sa inveti bine si sa te asiguri ca ai o chemare pentru terapie, ca esti carismatica, rabdatoare si poti sa inspiri respect si incredere.
Cat despre partea didactica:
-Universitatile cam au departamente de pregatirea personalului didactic, acolo te poti inscrie la modulul padagogic (care parca e gratis daca esti la buget). Modulul in sine nu este dificil, doar ca ai multe hartogaraie de facut. In anul 2 sau 3 o sa ai practica la ceva scoala din oras unde o sa predai nu stiu cate ore. O sa te cam prinzi atunci daca iti place sau nu pentru ca elevii de liceu sunt niste demoni cu profii tineri din cate am inteles.
Ca sa ajungi profesor dupa ce ai modulul pedagogic o sa te duci la titularizare (exament pe care il dai si in functie de nota esti alocata la o scoala). Acum, problema majora aici e ca daca nu iei o nota super mare (gen 10 probabil) o sa ajungi la sate..treaba care e nasoala ca salariule mic si o sa dai mare parte din el pe abonamente la tren/autobuz. A doua problema e ca e posibil sa nu poti sa-ti faci normal intr-un loc deci pe alnga ca te plimbi de nebuna la o scoala e posibil sa trebuiasca sa te muti la mai multe. Si in ultimul rand.da salariul e mic.
Nu prea ai nevoie de pregatire extra, daca inveti bine cartea de psihologie de a 12-a o sa ai jumatate din primul semai in detaliu.
Daca mai ai nevoie de detalii scrie-mi in privat, dar cam asta ar fi.
Facultatea de psihologie. Si bineinteles in cadrul ei urmezi modulul pedagogic.
Facultate la Cluj, masterat la Oradea, apoi cabinet privat.
Până le termini pe acestea, se schimbă un pic, dar nu mult mentalitățile, teoriile psihologice și necesitățile sociale în favoarea ta.
Să predai la elevi și să faci psihologie la cabinet sunt oarecum speciializări diferite, și va trebui să te decizi să alegi. Nu le vei putea face pe amândouă fără mari sacrificii legate de viața ta privată.
Din cate văd, aceasta opțiune necesită mult efort și risc să îl depun degeaba. O sa mă gândesc înainte de a lua o decizie finală, dar oricum, aș vrea sa lucrez la stat, nu mi-as deschide un cabinet privat. Mulțumesc mult!
sorinaa0 întreabă: