De ce nu angajează mulți oameni pe noi cei cu 8 clase?
Eu nu am putut să fac mai mult de 8 clase din mai multe motive:
1 am ADHD, deci nu aș avea cum să iau note mari dacă nu pot fi atentă la ore sau să continui acasă să învăț după școală
Doctorul psiholog a spus că am capacitate mare dar am deficit de atenție, după ce am dat test de iQ

2. Sunt introvertită, iar asta face să mă simt foarte rău în preajma mai multor persoane. Parcă simțeam că mă încarc cu toată energia negativă a colegilor. Când veneam acasă în venea să leșin la cum mă simțeam după școală

3. Nu văd ce legătură are ce se predă la școală cu viața reală în primul rând, dar mai cu munca. Nu am văzut să fie ceva folositor și util din ce ne învață. ȘI chiar dacă se învață ceva, tot se uită.

Am 20 de ani iar la 14 ani am terminat școala. În acești ani am învățat 2 limbi de la 0, am învățat multe despre medicină, sănătate, nutriție, psihologie etc
La școală doar la română luam note mari, fiincă îmi plăcea româna și e ușoară.

Nu este vina de la 8 clase, este mai degraba ca ai atentia scurta, daca vrei sa ai un job care se potriveste pentru introverti, atunci cauta la Glovo sau Bolt.
Spun din experienta ca si eu sunt introvert.
Am incercat sa ma angajez la Carrefour dar mi-au spus nu am experienta, dar eu stiu ca de fapt nu angajau dar ca sunt obligati prin lege ca sa angajeze oameni.
Dar daca au mai putini oameni atunci pot pastra si salariul mic, cel putin asa stiu ca se intampla in America.

Tu privești lucrurile din punctul tău de vedere.

Privește-le și din punctul de vedere al unui angajator. Ce valoare ar aduce companiei un angajat cu 8 clase care are deficit de atenție, nu se poate concentra la nimic, nu poate lucra în echipă și nu poate funcționa în preajma altor persoane? Ce sarcini i-ar putea fi încredințate?

Poate că există și anumite joburi în care aspectele astea nu contează, dar în 99% dintre joburi contează. Prin urmare, opțiunile tale sunt extrem de limitate și din acest motiv îți este foarte greu să găsești ceva de făcut.

Trebuie sa ai 10 clase obligatoriu mai peste tot acum. In ceva fabrica nu ai incercat sa intrebi daca nu angajeaza? Cred ca seral mai poti face inca 2 ani, eu asa am facut si am mers rar la scoala. La seral nu emit pretentii de la tine, am avut 8 clase si eu dar m-am reintors la scoala dupa mai multi ani de pauza. In 2009-2010 am reluat studiile, a 35 ani in prezent. Stiu ca e pe langa subiect ce am spus, dar m-am gandit ca iti poate fii de folos sfatul meu.

1. Asta nu e un impediment. Sunt multe persoane cu ADHD care au terminat totusi scoala.
2. Ai o sensibilitate din moment ce simti energia altor oameni.
3. La scoala inveti mai mult decat cunostinte. Scoala te formeaza: disciplina (nu e usor sa te trezesti in fiecare zi la 6:30 ),
perseverenta (sa-ti faci temele zilnic si sa inveti),
respect pentru profesori si pentru ceilalti,
respect pentru tine insati (de la igiena la felul in care te comporti)
Un om trecut prin scoala are o baza solida.
Angajatorii nu au timp sa invete pe fiecare in parte chestiuni care se invata in scoala: disciplina, perseverenta, respect etc. De asta e regula cu minim 8 clase, preferabil si cu BAC.

''Nu văd ce legătură are ce se predă la școală cu viața reală în primul rând, dar mai cu munca. Nu am văzut să fie ceva folositor și util din ce ne învață. ȘI chiar dacă se învață ceva, tot se uită.''
Scopul scolii este sa te invete sa gandesti nu sa te invete ceva ce iti va fi folositor in x situatie.

Si eu am adhd dar mam descurcat cum am putut, am terminat 8 clase apoi 12 clase apoi facultatea de automatica si calculatoare si doua limbi straine, de un an iau concerta si se vede efectul, noi nu avem depresie ca am fost pe un tratament de depresie vreun un an, noi avem lipsa de motivatie, am mers la pshiolog clinician pentrul testul diva, millon=50 de euro, apoi am mers la medanima acolo am parte de pshiatru -el da doar retete si pshiolog cu care fac teste, vorbesc, conversam despre stiinta, am si un jurnal personal, vezi de concerta ti se va schimba viata

Creierul nostru e diferit, nu putem fii atenti pentru o perioada de mic, nu putem sa terminam sarcini, nu rezistam plictiseli, suntem compulsivi, uitam lucruri peste tot, plus ca varsta mintala este cu 30% mai mica decat corporala, de exemplu eu am 35 dar mintea mea este la 24

Noaptea nu putem dormi, dimineata ne trezim greu, plus ca avem nacroplexie =suntem zombi toata ziua, daca este pe concerta, cam 70% trateaza pentru 12 ore

Ea spune: " nu aș avea cum să iau note mari "
Ok, nu ia note mari, dar poate termina scoala. Nu toti suntem genii.

Si eu am terminat pentru ca imi place stiinta, iar pentru electronica am o obsesie compulsiva de mic

Poți încerca să dai de permis daca nu îl ai! Dai pentru toate categoriile și poate poți sa te faci șofer! Ce-i drept va fi mai greu probabil pentru ca ai ADHD dar cred ca vei lua

Dacă ai ADHD asta înseamnă că de obicei te plictisești la slujbele unde trebuie sa stai jos și unde trebuie sa mergi în același loc! Pentru tine ți s-ar potrivi o slujba de ghid turistic sau șofer! Îți place să călătorești?

Te aprob și dezaprob în același timp.
Te aprob, deoarece din proprie experiență îți spun că ce spui tu aici e oarecum adevărat. Eu după ce am terminat 12 clase și un liceu pedagogic și am intrat imediat în același sistem care chipurile mă scotea "profă" a trebuit de fapt să-mi dau demisia an de an și să învăț singură totul de la 0. E fix ce spui tu. Eu spre exemplu mai știam doar lucrurile de la liceu, iar ceea ce trebuia să predau eu la clasele primare nici măcar nu mai știam, deci an de an, de la 20 până azi, am stat pe tușă sau an de an îmi dădeam demisia și în fiecare an mai învățam lucruri elementare, pe care sincer le uitasem (ca spre exemplu, știam să calculez cât de cât ecuații și să fac matrici și să calculez un sinus și cosinus, pentru că asta studiat la liceu, dar nu mai știam să fac o simplă rotunjire a numerelor sau nu mai știam să transform dintr-o unitate de măsură într-o altă unitate și tot așa, știam la română să scriu comentarii literare, dar nu mai știam ce e ăla un fragment și alineat și iar am stat pe tușă și am luat-o de la 0, citind, studiind și lucrând pur și simplu exerciții simple din manualele de a IV - a, căci acolo aveam mai multe lipsuri) apoi, am luat-o de la 0 și cu limbile străine, deoarece la unele limbi străine profii nici nu mai dădeau pe la ore și a trebuit ca la 20 de ani să învăț o limbă străină de la 0, cum ar fi engleza și care astăzi ar fi și cea mai importantă de pe mapamond și deși am peste 10 caiete scrise și peste n cărți de engleză în casă, nici azi, la 28 de ani, după 8 ani aproape, nu pot spune că o știu bine engleza și deci încă o mai studiez. Așa că, da, aici aprob că uneori școala e doar pierdere de timp sau alteori, asta pentru profii mai zeloși, școala devine doar un ritual, venim la școală, facem ce zice proful, scriem, citim, facem ce e în programă și cam atât, dar fără a motiva elevul intrinsec, fără a-l ajuta mai mult pe ceea ce nu știe și mai puțin a-i îngurgita niște info și tot așa. Alteori, profii sunt ca și când nu ar fi. Deci aprob pe partea asta. Iar sistemul este de asemenea făcut prost, dar apoi se spune că profesorii nu sunt în stare, dar din sistem îți spun că nici profesorii nu sunt susținuți cu nimic, mă refer la cei care cât de cât își dau tot sufletul pentru ca elevii să facă ceva și reușească cât de cât.
Deci aici aprob.

Acum ca să-ți răspund la problema ta, întrebarea ta, cea care te macină... Adevărul e că, degeaba ne-am emancipat, realitatea e că, noi ca societate și nu doar aici, să nu credeți prostia că "România", nope, asta e încă peste tot prin lume, avem prejudecăți, ca nație, ca nații, ca oameni, ca și clase sociale și categorii sociale. Așa că argumentele ar fi următoarele la întrebarea ta :

- o dată, școala finalizată cu diploma mai ales de bac, înseamnă cam educația minimă la nivel mondial, așa că, mereu, oricât de descurcăreața vei fi tu, va veni unul poate mai praf ca tine cu diploma de bac și va avea un + la un interviu de angajare. Diploma de bac, cred că în mintea colectivă reprezintă "efortul minim depus de cineva în ăștia 12 ani" de școală, denotă o oarecare răspundere pe care ți-ai asumat-o în ăștia 12 ani, că poate deși nu ai avut cele mai bune note sau cea mai fericită familie și viață ai răzbit să vii la școală, să te ții de ceva și să chiar îți asumi nota și cunoștințele dobândite. Repet! Nu spun eu asta, asta se crede la nivel mondial legat de oamenii cu studii.

-apoi evident este și legislația actuală, un patron corect, care angajează totul pe corecte, are și el niște legi de respectat, adică nu te va putea angaja pe tine ca asistent medical, clar, fără studii în domeniu, poate așa tot pe joburi necalificate, dar clar nu pe un post calificat, la care ți se cere diplomă (patiser, cofetar, contabil, secretar, gestionar, croitor, asistent medical, nu mai spun de joburile la care clar se cer studii superioare). Aici nu ar fi nimic grav, ai spune că faci un curs de formare și aia e. Întradevăr la joburile de mai jos merge așa. Dar chiar și la unele ditre acestea, precum bine cunoscuta meserie de asistent medical și la cea care se face postliceala, de obicei te poți înscrie chiar și cu studii minime de 8 clase, dar ei nu-țivor da diploma, chiar dacă faci toți ăia 4 ani, dacă tu în ăia 4 ani nu le dai și diploma de bac. Deci legal vorbind, contează foarte mult cele 12 clase și diploma de bac. De altfel nici cele 12 clase terminate nu s-ar pune dacă nu ai de fapt diploma de bac. E dacă vrei această diplomă, precum e un joc pe calculator, nu poți ajunge master în joc, dacă nu treci de nivelul x și y și de acele n obstacole puse în joc, cam așa e considerat și Bacalaureatul și mai ales diploma de bac în lumea și societatea actuală.
Apoi mai ales dacă-ți și dorești un job mai bine plătit sau chiar mai bun, clar nu-l prea vei putea obține fără diploma de facultate și de profilul pe care ai dori să mergi. De exemplu sunt mulți oameni, mai ales de vârsta părinților noștri, care au trăit pe vremea comunismului și pe atunci clar nu existau atât de multe resurse și facultăți, dar mai ales private ca azi, și mulți în trecut fâceau doar licee de profil sau postliceale și intrau direct pe piața muncii apoi.

Bună! În primul rând îi dau dreptate lui johnnny123, deci nu mai repet ce a scris el.
Din păcate, școala se ocupă prea puțin de dezvoltarea personală a copilului, dar aici cred eu că e mai mult treaba familiei.
Ai spus că la școală nu se învață ce trebuie. Din contră. Școala îi aduce în față elevului toate domeniile în care poate profesa. Nu este nevoie ca un copil să ia 10 la toate materiile. A lua un 5 de trecere, eu zic ca poate oricine cu minim de efort. Un copil se poate axa doar pe materiile care îi plac și asta îl poate duce mai târziu spre un job. Tu te puteai axa pe limba și literatura română și puteai face facultatea de litere. Ai renuntat prea ușor la un viitor strălucit. Poate nici familia nu te-a împins de la spate să nu renunti, poate nu ai avut parte nici de profesori care sa te ajute (să lucreze cu tine separat).
Si eu sunt introvertită și asta nu m-a împiedicat să termin un master, din contră, consider că am avut un avantaj din faptul că am fost introverită în școală. Introvertiții analizeaza lucrurile cu atentie, prefera sa evite conflictele, sunt creativi, sunt capabili sa asculte, sunt de incredere si isi tin promisiunile, au mai multă răbdare. Tu în loc să profiți de faptul asta, ai considerat-o un dezavantaj.
Eu te sfătuiesc să reiei școala. Nu știu exact cum se face, dar îmi amintesc că atunci când am dat BAC-ul aveam în sala de examen și adulti de peste 30 de ani. Deci cumva și-au terminat studiile mai târziu.

Îmi poți răspunde sau poți sa îmi dai mesaj pe privat

Si eu cred ca am ADHD pentru ca imi e foarte greu sa invat,mai ales daca e o lectie plictisitoare. Nu ma pot concentra cand invat,simt ca nu "intru" in lectie si nu retin bine. Intr-adevar, multe din materiile pe care le avem nu ne ajuta la nimic, de exemplu educatia tehnologica, muzica, desenul si prea multe informatii la istorie.

Te poți angaja ca femeie de serviciu.

Sau strângi puțin din buci și din dinți, faci școala de șoferi și gata. Ești singură în cabină.

Tu nu privesti deloc din perspectiva angajatorului.
Daca angajatorul vede o persoana care nu a putut termina 12 clase cum poate avea incredere ca poate fi productiv si dispus sa invete ceva la locul de munca?

La fel, pe vremea aia reușind mulți să se angajeze doar cu liceu de profil sau postliceală, dar azi mulți s-au reprofilat sau au făcut facultăți chiar pe profilul pe care au muncit o viață întreagă, doar pentru că conform noilor legi nu mai puteau să-și exercite meseria/profesia fără diploma de facultate. Aici e iar o sabie cu 2 tăișuri. 1 e clar ideea că se dorește educarea omului pe tot parcursul vieții, deci studiile superioare și formări continue ar fi calea. 2 e clar și că azi, nu se mai știe cum să se facă bani sau să se ia bani de la populație și așa că s-au găsit legi precum, plătești o sumă exorbitantă la orice facultate, doar, doar să ai chipurile facultate și să se dea mai mult la salariu. Deci e cu dus și întors.
Dar clar îți pot da exemplu pe domeniul meu. Deja vor să se cam scoată liceele pedagogice și oricum și dacă-l termini, tot nu o să te mai poți angaja pe viitor ca învățător-educator, dacă nu ai și studii superioare. La fel și in domeniul învățământului, profesorii de gimnaziu sau liceu, deși automat au mai făcut o facultate, nu pot intra în sistem, adică să devină profesori calificați dacă nu mai fac peste ăia 3 ani de facultate și încă jum de an sau chiar un an, modului psihopedagogic ca să poți preda în învățământ. La fel cum un profesor de gimnaziu poate preda doar cu licența, pe când la liceu nu poate preda, dacă nu are apoi și un masterat. Adică încă 2 ani de studii, pe lângă ăia 3 de licență.
Și exemple de genul, cred că există prin orice domeniu. Deci ia uite, cum, azi fiecare ciclu și fiecare diplomă în plus contează, atât la remunerația ta, cât și la statutul tău, dar cât și la jobul tău.
Deci ce vreau să spun aici, e că, sistemul da, e făcut sub așa formă încât să se ia càt mai mulți bani și pe spinarea noastră și chiar tocirea materiei noastre cenușii, ei să facă bani, dar clar trebuie să fii conștientă și că orice job ai avea cu 8 clase, clar dacă tu-ți dorești să evoluezi în viață și nu ți dorești să rămâi doar pe joburi de necalificați, Bacul și apoi aprofundarea profilului plăcut ție (sănătate, educație, turism, contabilitate/gestiune, arte, comerț, gastronomie și tot așa) toate se vor finaliza cu studii superioare. Ca să-ți arăt totuși partea bună a acestui aspect, e că, investești tot în tine. Studiind, învățând și plătind o facultate sau niște formări și scoțând niște bani pentru acestea o faci ca pe viitor tu să ai mai mulți bani și să ai un venit mai bunicel decât minim pe economie. Practic îți cumperi viața mai bună de mâine.
Apoi evident că și efortul depus, indiferent că sunt lucruri de care ai nevoie sau nu, chiar pe profilul tău, dar efortul depus de tine acolo, te va cizela, te va forma și maturiza. Deci nu e chiar așa de rău să investești totuși în tine. Plus că azi ai încă un + pe care generația părinților noștri nu o aveau chiar și de ar fi fost mai înstăriți. Nu aveau resursele de azi, resurse aproape gratis la informație, cum ar fi internetul, timpul liber (deaorece aparatura și tot confortul de azi, ne-a mai ușurat multe din muncile dificile cândva, deci am avea mai mult timp și intr-un timp mult mai scurt să studiem și învățăm) la fel cum un alt + ar fi că, azi avem acces la un sistem de educație superior mult mai alternativ decât ieri. Azi avem peste n facultăți și oriunde putem studia liniștiți sau măcar să obținem acea diplomă și chiar să învățăm cum spui tu pe cont propriu ce e important pentru noi. Ba chiar și liceul se face mai ușor azi, decât în secolul trecut. Sunt tot felul de forme de seral și weekend la care să te înscrii și să termini. Doar de tine ține ce-ți dorești cu adevărat de la viață.
Important ar fi să faci ceea ce-ți place și să te axezi pe ceea ce-ți place și să lupți să devii pe zi ce trece mai bună în domeniul tău, oricare ar fi, de la bucătăreasă, vânzătoare, până la profesor și inginer sau artist. Orice, orice-ți dorești, luptă tu cu tine, zi de zi, să devii versiunea ta cea mai bună, să te cizelezi și să prosperi și nu te ancora în ură și negativitate. Aia e, înțelege că orice-ar fi și cu studii superioare de ai fi, cine va fi să nu te placă, nu te va plăcea și. Și nu e vina ta, nici a lor, dar aia e. Fiecare are dreptul să placă pe cine vrea la fel cum și tu ai acest drept.
Ca și sfat, ți-aș da, fără a lăsa impresia că te sfâtuiesc să stai pe spinarea cuiva, însă dacă nu găsești imediat și cineva la un interviu de angajare se poartă așa cum spui tu aici, cu tine, cel mai bine ar fi nici să nu mai încerci acolo. Te ridici frumos, elegant și decent, lași loc de bună ziua și mergi pe drumul tău în căutarea altui și altui loc de muncă până găsești. Chiar și de ar fi să faci oleacă foamea sau să stai inchisă doar în casă că nu ai cu ce bani să ieși din casă, mai bine stai așa, te cizelezi tu pe tine, lucrezi cu tine și cauți iar și iar job până simți că pașii te-au dus la locul potrivit. Cred3-mă, cel mai nociv lucru în viața asta, este să stai lângă oamenii care nu te suportă chiar deloc și unde nu simți că e mediul tău deloc. La job, nu trebuie să-ți faci clar nici prieteni, asta abia azi, la 28 de ani am învățat și eu, m-a cam lovit în moalele capului când a trebuit să accept această realitate, dar da, asta e realitatea, la muncă nu faci ceva ca să intri în grațiile șefului/șefei, colegilor sau nu începi să te sacrifici pe tine pentru x sau y crezând că cineva îți va fi prieten la nevoie, cum clar e mai ok să-ți păstrezi viața privată doar pentru tine la locul de muncă. E mai safe așa, oricât de binevoitori și dulci ți se par colegii la prima vedere. La muncă sincer, e mai bine să taci și să faci. Vii, îți știi sarcinile, te lupți cu tine să ți le îndeplinești la cele mai bune standarde, șlefuiești pe unde știi că ai defecte (întârziere, delăsare, individualism, orgoliu, mânie, superioritate) lucri cu toate, te cizelezi și devii versiunea ta cea mai bună, pentru jobul x sau y. Apoi îți lași loc de bună ziua, că da, dacă o faci, binele oferit cu limită se va întoarce totuși în viața ta, când te aștepți mai puțin și chiar ai nevoie de un ajutor, apoi pleci acasă și uiți tot ce ai făcut, auzit, văzut și întâmplat acolo, asta pentru a te putea detașa și trăi o viață lungă și fericită în viața ta personală, deaprte de problemele și dramele de la locul de muncă.
Cam asta te-aș sfătui eu pe tine să faci.

P.S. am spus că nici în extrema cealaltă a răutății să nu treci la locul de muncă, chiar dacă ai aflat că prietenia nu prea există la locul de muncă, deoarece tot răul făcut acolo, toată ura acumulată se întoarce ca un bumerang în viața ta. Răul se întoarce cu dublu/triplu de rău, iar ura îți înveninează sufletul și te face să devii acritură, apoi din acritură, dezvolți boli (cancere, tumori și n boli psihice) deci clar nu. Aici e cheia să păstrezi echilibrul în viața ta. Pentru a nu suferi, te aștepți mereu la ce se poate mai rău la locuo de muncă, dar tu luptă-te să trăiești zilnic ca și când ai primit zilnic o binecuvântare ca să nu ajungi să-ți înveninezi sufletul apoi îmbolnăvești trupul. Și încă ceva, neuronii oglindă, dacă tu încerci să minți colectivul că e totul ok, dar pe interior uri pe x sau y de la locul de muncă, aceste lucruri se simt, oricât ai încerca să maschezi printr-un zâmbet sau oferitul unei prăjituri în pauza de masă. Și de obicei asta ne înebunește și mai mult, decât atunci când ai fi spus totul pe șleau. Deoarece atât pe tine, cât și pe colegii tăi, vă fac să o luați razna, să deveniți paranoici unii cu alții, să vș întrebați obsesiv dar de ce nu vă suportă x sau y, dar oare cu ce i-ați greșit și tot așa și chiar vă oferă în timp un sentiment de inferioritate. Deci mai bine nu. Spune dacă poți pe nume ceea ce te deranjază, iar dacă nu poți, măcar nu urî și axează-te pe tine și pe evoluția ta de acolo și mai puțin pe greșelile și nebuniile celorlați. Nu te lăsa nici călcat în picioare, clar, dar nu uita că orice critică, dacă ții cont de ea, tu cu tine constructiv, chiar și dacă celălat a fost bădăran și nu a spus-o cu tact, dar dacă tu iei partea constructivă chiar și din cea mai de rahat critică, tu dacă chiar vrei să te cizelezi pe tine și veșnic să devii versiunea ta și mai bună și mai bună, cea mai bună a ta armă, va fi clar să ții cont de orice critică și să încerci să corectezi pe alături ce poți și ai să vezi că pe zi ce trece o să devii cea mai bună a ta armă. Chiar m-aș bucura să poți face acest lucru. Eu una abia pe la 26, 27 de ani m-am convins de lucrul acesta, cum îți spuneam că și eu la începutul carierei eram cea mai arogantă persoană, mai ales cu părinții elevilor mei, până azi, am priceput că orice mi se spune, e de datoria mea, mai ales ca profă să mă cizelez, să muncesc, să cercetez și documentez și devin versiunea mea cea mai bună și să știi cnu dă greș. Cum spuneam, la 20 de ani nu știam nimic după 12 ani de școală, azi am învățat o groază de lucruri, cultură generală și mă lupt zilnic să fiu un burete ce absoarbe zilnic informații, cunoștințe și chiar să fiu curioasă și drept dovadă că acest lucru mă ajută foarte mult cu depresia. Ieri când cădeam în depresie, vedeam doar cum dă o boală peste mine ca să scap de lumea asta infectă. Așa o vedeam ieri și sincer și azi mai am momente când o văd așa, dar azi, când pic în depresie, caut orice informație nouă pe care să o citesc, aflu, asimilez și mă întreb "dar eu azi, în ce carte mai îmi bag nasul?"

Contrar a ceea ce se zvoneste, scoala chiar pregateste persoana pentru a fi apta de munca. Intr-adevar ca nu folosesti la mcdonald's ecuatii matematice sau geometria in spatiu, insa astea iti pregatesc modul cum va functiona gandirea ta la maturitate. Daca tu in adolescenta ti-ai batut capul cu matematica, vei avea pe viitor o gandire logica si calculata ceea ce este necesar intr-un loc de munca care cere asa ceva.
Insa daca ai preferat sa-ti petreci timpul la bere in loc sa inveti, nu o sa ai aceasta gandire si nu o sa poti fi angajat in locurile unde te platesc astia bine.