De unde sa incep...M-am mutat in Germania la finalul lunii iulie, dupa ce mi-am dat licenta, si acum ma intreb daca nu cumva m-am grabit. Sora mea deja locuieste aici. Ideea este ca am plecat din Timisoara, unde chiriile sunt scumpe, unde eu ca absolventa a unei facultati nu aveam destula experienta, dar obtinusem un internship neplatit in resurse umane, domeniul in care as vrea deocamdata sa lucrez, insa nu mi-as fi putut permite sa ma intretin singura oricum. Nu vreau sa depind de parintii mei. Am lasat de asemenea in urma si un om de care ma indragostisem si nu mi-am imaginat niciodata ca va fi asa greu sa vin aici, sa o iau de la 0, sa lucrez o munca necalificata pentru ca nu stiu germana. Urmeaza sa incep un curs de limba, insa ma gandesc din ce in ce mai des la a ma intoarce in tara, sa continui sa imi caut un job in domeniul meu, pentru ca nici macar nu am apucat sa stau sa caut. M-am grabit prea mult. Am venit aici cu gandul de a incerca mai tarziu sa lucrez in domeniul asta, cand voi cunoaste germana. Dar acum pare asa de indeprtat visul asta si asa de greu de realizat, ca nu stiu daca sa ma dau batuta deja sau nu. Nu as vrea nici sa pierd timp cand stiu ce potential am. Nu mi-as fi imaginat vreodata ca ar fi asa de greu.

Germanii trateaza imigrantii ca niste sclavi, nu au uitat deloc 2º razboi mondial unde fortau migrantii cu munca peste limita efortului. Daca erai in alta tara nu strica sa ramai, Deutschland sa ramana primitoare de musulmani si pakistanezi doritori de razbunare

Gasesti o gramada de locuri de munca in Romania (cel putin in Ardeal). Ba chiar avem mare nevoie de muncitori. Deja nu mai este justificat sa pleci din tara, doar daca esti lacom de bani. Inainte intelegeam, ca nu aveam locuri de munca. Dar acum avem o gramada de investitii straine ce asteapta muncitori, avem penurie uriasa pe piata meseriilor si aducem muncitori din Asia (cel putin asta se intampla prin Sibiu, Cluj si Brasov).

Intr-o tara straina, fara cunoasterea limbii la nivel mediu, este greu (abia te poti angaja la "munca de jos".
Daca vrei sa te muti in Germania, intai intoarce-te in tara, inscrie-te la un curs intensivde limba germana si obtine examen de nivel B2 (asta dureaza cca 2 ani).
La acel nivel (mediu-superior) deja poti vorbi la nivelul "limbii strazii" si poti sa te angajezi deja in domeniul tau de calificare. Evident, vei mai avea nevoie de minim 2-3 ani pana ce te vei putea asimila la nivelul mediu fata de colegii germani.

Trebuie sa pui in balanta ce-ti doresti. Sa fii langa persoana pe care o iubesti si sa prestezi o munca pe masura studiilor tale sau sa te duci intr-o tara straina unde nu cunosti nici limba si trebuie sa o iei de jos sa muncesti. Viata nu e roz in Germania, iar nemtii sunt persoane reci, este greu sa-ti faci prieteni.
Eu zic sa te gandesti bine, chiar daca sora ta locuieste acolo daca nu te acomodezi intoarce-te acasa, nu are rost sa te sacrifici.

Ramai in Germania si faci ce face restul turmei, nu esti tu mai speciala, urmeaza turma, stai acolo si pleaca de la nivelul -1, ca e la moda, in loc sa pleci de la 1, logic?

Timisoara se dezvolta extraordinar, tot vestul tarii o face, se descurca ei fara tine, numai sa n-ai pretentii ca tu esti diaspora si ramai acolo pana se schimba lucrurile in tara si cand e mai bine o sa te intorci, sunt destui care sustin asta, sa munceasca, sa plateasca impozite si sa traga greul fraierii ramasi in tara, sa schimbe totul, astfel printii si printesele sa vina la gata, bine?

daca ai aceste indoieli e clar ca nu e ceea ce iti doresti cu adevarat, nu e in regula acest sacrificiu.

Eu voi incepe cursul de germana aici, in Germania, luna viitoare. O alta idee de a mea ar fi sa raman pana reusesc sa asimilez o germana de nivel mediu, sora mea a reusit in aproximativ un an, si sa ma intorc pentu ca multe joburi, chiar si in resurse umane, cer cunoasterea unei limbi straine precum germana.

Cam asta e problema, ma simt super singura, desi o am pe sora mea aici, habar nu am cum a rezistat ea, are alta personalitate. Ea poate sta singura, mie nu imi place. Faptul ca acum castig niste bani nu ma satisface asa mult, desi in Romania aveam mereu probleme cu banii si din cauza asta nu puteam face ce imi doream.

Sunt de acord cu ce zici. Stiu ca Timisoara se dezvolta frumos. E orasul meu de suflet. Dar o chirie de 200 de euro pe persoana e mult pentru mine cu un salariu mic. Am indoieli, intr-adevar, dar uneori ma gandesc ca e normal sa fie asa la inceput cand nu-s nici de jumatate de an. Dar apoi tot ma gandesc la prieteni sau persoane dragi, la locuri faine de acasa si ma innebuneste treaba asta, desi mereu am avut probleme cu banii in Ro. Aici totusi sunt mai singura ca niciodata. Nici nu stiu care e salariul mediu pe un post in resurse umane in Ro (specialist, recruiter, asisstant ).

Eu am venit in primavara 2013, si intr-un an am invatat lejer pentru B2.
Am facut 6 luni cursul de integrare (am sarit peste prima carte fiindca avem niste cunostinte minime), apoi dupa ce am dat examenul si am luat B2, am mai facut o luna intensiv la Goete Institut, pentru C1, fara a da insa examenul (probabil nu as fi luat C1 din cauza gramaticii, asa mi-a spus profesoara).

In 2014 m-am angajat si am inceput studiile si am invatat in 2 luni cat in intregul an anterior.

Gramatica nu stiu nici acum prea bine (ma refer exclusiv la articole pentru toate substantivele pe care le folosesc zilnic,
si la declinarea adjectivelor, pronumelor...) insa colegii si cei cu care sunt obligat sa interactionez ma inteleg perfect.
Am luat-o si eu de la zero aici, am facut o specializare, si apoi mi-am schimbat putin domeniul (cel actual are totusi o oarecare tangenta atat cu ce am studiat in Romania, cat si cu ce am aprofundat in Germania).

E adevarat ca aici iti faci foarte greu prieteni, insa nu e chiar exclus.
Cunosc romani care au prieteni nemti aici.
Eu nu am pentru ca sunt mai introvertit, si nici in Romania n-am prea avut.

Insa in Germania, am parte de respect si recunoasterea meritelor, cel putin eu, nu pot vorbi in numele altora.
Mai cunosc cateva persoane, tot tineri, -de prin zona mea-, care nu s-ar mai intoarce in Romania prea curand.

In Ro, ieseai cu prietenii in oras, o masa si o zaboveala la terasa costa destul de mult, niste haine, mai o fita, mai una alta, si se strang niste cheltuieli, in schimb cand ajungi in strainatate, adio iesiri la terase si zabovit la un suc, adio cheltuieli cu fitele, e o chestiune de prioritati si gestiune de fonduri, chibzuinta in ro nu e valabila, dar afara ca prin minune devii chibzuit, asta e ca minunea cealalta, specific strainatatii, cand pasesti peste linia granitei automat pui centura ca e amenda mare, dar acasa esti smecher fara centura si cu mana stanga pe varful volanului si telefonul la ureche, ca deh, esti smecher (nu stiu daca e si cazul tau, dar enuntam minunea)

nu contest ca sunt venituri mari in strainatate, IT-isti, medici, ingineri, sunt cateva profesii si meserii care sunt de cateva ori mai bine platite decat salariul mediu in respectiva tara dar nivelul de trai e tot nivel de trai, daca ai avea aceleasi cheltuieli si acolo ca in ro nu cred ca ar mai fi aceeasi iluzie.

multi care merg in marea britanie, stau cate 5-6 perechi intr-o casa ca sa imparta chiria, fac economii radicale, nu ies din casa pentru nicio intalnire sociala si castiga 1000 de lire pe luna si spun ca e lapte si miere, muncesc ore suplimentare, etc etc

daca vrei sa fie corecta comparatia, traieste acolo exact cum traiesti aici si mai vedem.

ultimul exemplu pe care l-am vazut a fost un antreprenor care desi a castigat sa-si faca 2 case in ro, a plecat in strainatate pentru ca la noi e rau si acum ingrijeste batrani.

Nu traiesc in Germania ca in Ro din anumite privinte. In Ro mai ieșeam, beam o bere prin vreun pub, cand aveam bani. Nu îmi permiteam nu stiu ce viata sociala. Aici imi permit sa ies, dar nu am cu cine. Imi permit sa ma întrețin singura, sa investesc intr-un curs de germana, sa imi cumpăr lucruri pe care le vreau, dar îmi lipsesc probabil prietenii, ma enerveaza ca nu pot incerca o relatie cu un om care a rămas în Ro. Asta e diferenta.

Si eu sunt mai introvertita de fel, dar îmi place sa ies la un ceai, o cafea, o bere
Sper din suflet sa reusesc să învăț germana repede, urasc faptul ca nu imi pot valorifica potentialul, nu ma satisface jobul de acum în niciun fel, desi nu pot zice ca e cumplit de greu. Dar poate stii cum e...

Dupa ce obtii peste A2, deja poti incerca la relatii umane cu persoanele care vin din Romania.
Cu B1-2 deja vei avea sanse tot mai mari.

Am lucrat 5 luni si in productie cand am venit (la 6 ore), practic nu era ceva chiar atat de greu, insa pentru mine era oarecum rusinos, pentru ca stiam de la inceput pentru ce am venit aici.
Si in acelasi timp era plictisitor, voiam mai mult decat sa verific sticle si sa car carucioare.

Termina cursul acela si in functie de rezultat o sa se cristalizeze mai bine in sufletul tau daca esti atrasa de casa sau poti ramane acolo.
Adevarul e ca daca stii germana, o duci bine in ambele tari.
In alta ordine de idei, nu exista sansa ca cel pe care il iubesti sa vina si el aici?

Exact asa ma simt si eu. Avand in vedere ca am luat in calcul varianta de a invata germana aici ca sa o folosesc in Romania, o sa vad asta apoi.

Nu, nu prea exista sansa, el a locuit aici 6 luni, nu i-a placut, si-a luat apartament in Romania si e cumva stabilit deja acolo. Si fiindca parintii lui muncesc din greu in afara, nu ii place ideea de a pleca. Se descurca foarte bine in Ro, de aia ma gandesc ca poate si eu as putea trai la fel de ok.

Salut sunt stabilit in Germania de 7 ani. Adevaru este ca aici in Germania este foarte greu din punct de vedere social. O gramada de Ausländeri au aceeasi problema. Si eu ma gandesc tot mai tare la o relocare in tara. Intr-adevar salarile sunt mai mari decat la noi dar dupa cum spunea cineva mai sus daca vrei si aici sa traiesti "nemteste"este scump si nu iti prea ajunge salarul. cateodata am si eu impresia ca banii nu sunt totul si deseori ma gandesc tot mai des la o reintoarcere in Romania unde ai familia prietenii si o duci mult mai bine din punct de vedere social, decat tot asa singuratic.