Heei! De când mă uit la anatomia lui Grey îmi doresc din ce in ce mai mult sa fiu medic, dar mi-e frica că odată ce ajung, nu o sa fie la fel. Pur și simplu ador haosul acela, agitația și în același timp calmul, faptul că mereu ai ceva de făcut și că nu te poți plictisi la muncă, asta mi se pare fantastic și mi-as dori enorm o astfel de meserie "solicitanta", sau cel puțin în care să mă simt utila, sa simt că merg la munca cu un scop. Mi-e frica și că 6 ani de facultate super grea îmi vor tăia toată pofta pe care o simt acum de a fi în priză și nu știu sincer cat de mult as face fata (sau daca se poate lucra și în timpul facultății?). Alta varianta ar fi sa intru in învățământ, ceea ce și asta îmi place, însă nu mi se pare la fel de provocator, însă este mai realizabil pentru mine și totodată, este ceva la care se aștepta toți cei din jur. Nu știu ce să fac, a mai fost cineva în situația asta? Sau alte variante de astfel de meserii in care e nu ai timp sa te plictisești și ești tot timpul solicitat?

Bună! Pur și simplu pofta ta de a face ceva ce îți place ma lăsat fără cuvinte cat am citit ce ai scris. Felicitări! Putini sunt tinerii în ziua de azi care vor sa urmeze o facultate sau își doresc sa facă ceva în viata! Dar trebuie sa fi 100% sigura ca medicina e ceea ce îți dorești cu adevărat. Dacă e ceea ce vrei cu adevărat atunci vei reuși și nu îți va tăia nimeni și nimic pofta de a-ți vedea visul devenit realitate. Sa nu fie doar iluzia aceea și fluturașii din stomac din cauza serialului pentru ca din păcate, viața bate filmul. Dacă cauți doar o meserie în care sa nu te plictisești și cauți mai multe variante, clar nu te indrepta spre medicina. Atât timp cât ști ce vrei e totul mai simplu dar afla ce vrei cu adevărat. Mult succes în viata

Cel mai bine stomatolog say chirurg dar chiar vei fi sub presiune și va trebui sa inveti mereu fără gluma

La medicina dai doar daca te pasioneaza cu adevarat domeniu... nu ca ai vazut un film.

Ia niste carti de anatomie, cerceteaza la ele 2-3 luni, vezi daca te prinde.

Pe de o parte vrei o meserie solicitantă în care ești tot timpul în priză, dar pe de altă parte te temi că va trebui să faci o facultate solicitantă care te ține tot timpul în priză... Nu se cam bat cap în cap aceste două lucruri?

Și nu, în spitalele din România nu este deloc ca în spitalul din Grey's Anatomy. De fapt nici în 95% dintre spitalele din SUA nu este ca în spitalul din Grey's Anatomy. Dacă pe asta îți bazezi așteptările, vei avea o dezamăgire.

Din propozitia asta mi-am dat seama ce fel de persoana esti: "Pur și simplu ador haosul acela, agitația și în același timp calmul, faptul că mereu ai ceva de făcut și că nu te poți plictisi la muncă"

Asta e mentalitatea pe care am avut-o si eu in liceu. Toti imi ziceau ca o sa imi dispara cand dau de "lumea reala" si cand va trebui sa fac "munca adevarata". Vrajeli! Asa te nasti, si fara un job cu adevarat solicitant, o iei razna.

Eu am mers in invatamant, sunt profesor de engleza. Constant am facut voluntariat, am avut un al doilea job, am participat la evenimente sportive etc. Invatamantul e prea usor pentru cinvea cu genul asta de mentalitate. Eu zic ca poti sa te bagi in medicina fara probleme!

Mă bucur maxim că nu sunt singura și sincer mă bucur sa aud că pofta asta de activitate și de a face continuu ceva nu e doar o stare trecătoare... Singurul lucru care mă face să mă gândesc mai bine daca ar fi ok medicina este volumul mare de informații pe care nu știu cât de mult l-aș putea gestiona, de asemenea chimia pe care o urăsc (fiindcă eu mă entuziasmez când mă găndesc la operații, la partea practica, dar știu că e multa teorie în spate și asta mă sperie). Alta alternativa ar fi sa merg la limbi străine, fiindcă mi se pare că oferă multe,, portițe", de la lucru în corporații, proiecte Erasmus, cariera in învățământ, poate pregătiri suplimentare cu copiii, traduceri de cărți și filme...Mi se pare drumul mai scurt și mai realizabil, nu știu dacă si neapărat mai bun, dar cred că și asta mi-ar plăcea, cel puțin la început. Merita lucrul cu copiii, este ceea ce menține bucuria de a merge la serviciu in fiecare zi? Sau a apărut vreodată rutina sau dorința de a schimba locul de munca?

Limbile straine nu-ti ofera nici o portita, renunta la ideea asta

Am facut limbi straine, am muncit de 10 ori cat ceilalti, am avut noroc de oportunitati in cariera cat pentru 10 vieti, duc un trai absolut mediu, in clasa de mijloc. Fostii mei colegi sunt la limita subzistentei. Stiu ca banii nu sunt totul, dar cariera in filologie te trage masiv in jos. Nu sunt nici eu materialist, dar sa vezi oameni de o varsta cu tine pe care nu prea ii duce capul si nici nu-si prea dau silinta, dar tot castiga la fel, asta e destul de descurajant. In medicina nu ai probleme de genul.

Si legat de ultima parte: eu constant am incercat sa-mi schimb locul de munca si activitatile la acesta. Chiar si acum, sunt intr-un proces de tranzitie catre o cariera noua pe care o voi incepe la anul.

Predatul de limbi straine nu e o meserie pentru cineva cu mintea agitata si care doreste mereu sa progreseze. Iti ia un an sa inveti sa explici, simplu, toate regulile gramaticale, apoi inca vreun an pana devi 100% confortabil cu situatile care apar la clasa, iar dupa e munca repetitiva, ca si cum ai lucra la supermarket ca si casier.

La "lucrul cu copiii" nu ma prea pot pronunta, eu am predat predominant adultilor. Doar in primul an dupa ce am terminat facultatea am avut cateva grupe de copii la un centru privat, iar apoi inca vreo doi ani am mai tinut meditatii, dar doar la cunoscuti. Nu e neaparat mediul in care ma simt eu personal cel mai bine.

Ah, si mai mentionez ceva, legat de oportunitatile in cariera pentru cei ce fac limbi straine.

Varianta in care devi profesor este CEA MAI BUNA, nu cea mai tipica. Din vreo 40 de oameni care au terminat in serie cu mine, maxim 10 am ajuns profesori si cred ca doar eu am reusit sa predau in invatamantul superior, si asta doar pentru ca am avut noroc sa se deschida un post in orasul in care locuiam dupa 12 ani in care nu mai aparuse nici unul.

Ce fac restul? Call center foarte multi din ei. Intr-adevar, limbile foarte exotice de genul chineza sau araba pot fi platite decent, dar e o meserie nasoala, din punctul meu de vedere, sa stai sa raspunzi la telefon toata ziua. Unii lucreaza prin librari, care e un mediu ok, dar ai zero oportunitati de progres, si acolo te poti angaja si fara studii in domeniu. Unii au joburi din astea foarte ambigue prin corporatii, pe posturi unde nu conteaza ce ai studiat, dar e nevoie de orice fel de diploma de facultate sa te angajeze. Sunt multe posturi de genul, dar, din nou, implica munca de doi lei: trimis emailuri, prezentari powerpoint, mutat numere dintr-un tabel in altul, facut inventar etc.

Si apoi mai e si varianta la care sa gandesc toti cand aud de limbi straine: translator. Aici e putin diferit fata de restul. Aproape in toate cazurile, translatorii isi fac PFA si sunt platiti pe numarul de pagini traduse, nu pe salariu. Unul are o combinatie de limbi exotice si e workaholic poate sa faca bani cum rar mai vezi. Pentru chineza cred ca poti primi pana la 100 de lei pagina. Daca lucrezi o luna intreaga si traduci zilnic 70-80 de pagini, dupa aia restul anului poti sa il petreci pe plaja in Bali Nici cu limbi mai tipice precum engleza sau franceza nu mori de foame, sunt platite in jur de 35 pagina.

Problema aici care e? Ei bine, nu stiu de altii, dar mie genul asta de munca mi se pare efectiv dezgustator. Nu suport sa traduc, e printre cele mai neplacute forme de munca posibile. Daca tu iti imaginezi ca vei traduce carti politiste si SF si vei scrie subtitrari pentru seriale pe Netflix la care te uiti oricum, imi pare rau sa te dezamagesc, dar nici macar 1% din munca unui translator nu implica asta.

Am lucrat si la un birou de traduceri o perioada scurta. VASTA majoritate a documentelor erau ori manuale de instructiuni folosite de tot felul de corporatii, ori documente legale.

Biroul acela avea o colaborare cu Velux, o firma care produce geamuri si jaluzele. Ia, imagineaza-ti, cat crezi ca ai rezista sa traduci tabele cu specificatii pentru muncitori ca sa stie cum se monteaza jaluzelele pe geamurile din mansarda casei, in functie de unghiul la care este pus si materialul din care e facuta tigla. Sau materiale promotionale pentru geamuri care costa de 10 ori cat unul normal, dar izoleaza cu 15% mai bine fonic si cu 20% mai bine dpdv al temperaturii.

Alea legale erau si mai si. Acum cativa ani a fost un incident in care a fost impicat si Interpol (politia internationala), o frauda masiva, cu multe victime in Romania. Nu dau multe detalii, ideea e ca trebuia tradus un document de 1600 de pagini in care explica cum Procurorul XYZ a descoperit fiecare ilegalitate si paguba a romanilor implicati. 1600 de pagini de genul acesta:

"In data de 23 martie, in urma unor cercetari efectuate la sediul ING Bank de pe Strada M. Eminescu nr 55, procurorul Procurescu a descoperit ca victima cu numele Dragos Draguseanu a retras in data de 2 Ianuarie suma de 5000 de lei in zece transe de cate 500 de lei, pe care i-a transferat ulterior catre contul bancar al inculpatului Mario Luciano Emilano, aflat in Napoli, Italia, pe contul apartinand Banco d'Italia cu numarul cont AB44CD44EF44."

Nu stiu cum nu o iau razna unii sa faca asta. Si sa vezi chestie, dupa ce termini de tradus, TU, translatorul, trebuie sa mergi sa depui la judecatorie sau parchet aceste documente, si daca o eroare facuta de tine in traducere are urmari negative pentru cineva, poti fi dat in judecata.

Deci alege medicina

Of, dureros răspuns, adica chiar îmi pusesem baza in asta, în caz de orice. M-am gândit la recomandarea profesorilor, care zic mereu ca ăsta e viitorul, cu locuri de munca pentru fiecare personalitate si tot așa, dar niciunul precizând concret ce faci după facultate, cât de mult iți poate lua să găsești un post titluarizabil (+ examenele pentru toate gradele), despre salariu sau despre tot felul de situații ce apar la clasa si ca oricât de mult ar munci profesorul, nu este apreciat suficient niciodată. Mersi mult de ajutor, sunt in continuare confuza si cu medicina ( ma gandesc si sa nu nimeresc prin vreun spital mic, cu diagnostice repetitive si pauze luungi, unde iarasi probabil nu mi-ar plăcea sau sa nu ma descurc cu toata teroia stufoasa din facultate sau sa descopar ca imi place doar serialul, fiindca practic de la el am început si sa ma gandesc la a fi medic). O sa-mi cumpar totusi carti de anatomie, sa vad daca ma pasioneaza si daca as putea sa învăț, pentru ca simt ca am stat deja prea mult doar sa ma gandesc si simt ca intru in criza de timp (trec deja a 12-a)... Succes pe viitor si mersi pentru raspunsuri! )

Mutumeeesc mult!

Nu știu dacă mai ești pe aici sau cum sa te întreb, asta daca e o întrebare macar. Ce ai alege daca ai mai putea face asta încă odată? A trecut deja foarte mult timp și mă simt în continuare mai nehotărâtă decât am fost vreodată. Nu am ales medicina și nu cred că am sa o fac, oricât de mult m-aș vedea doctor, nu cred că as face fata a 6 ani de studiu, atât din punct de vedere financiar, cât și din cauza faptului că nu sunt vreo priceputa la bio și chimie aparent, precum nici la tocit masiv. Și acum vin restul variantelor, dar parca niciuna care să mă încânte suficient. Profa de romana mă îndruma spre jurnalism (deși mi se pare că ai nevoie de tupeu cu carul pentru așa ceva, ceea ce îmi lipsește) sau limbi străine (și tare cred că asta voi alege, deși tot nu mă încântă), familia pune accent pe o cariera in învățământ, in sufletul meu cumva mă gândesc și la armata, poliție, ceva in zona asta in care pot ajuta oamenii ( dar dacă ne raportăm la lumea reală, aceasta arie nu e tocmai ceea ce visez eu), psihologia mi se pare ceva nepalpabil, in timp ce foștii mei colegi îmi spun că sunt fraiera sa rămân pe o cariera in filologie, după ei eu având minte de ceva inginerie sau programare (dar acum fiind pe profil pedagogic). Simt pur și simplu că înnebunesc și subiectul devine unul deja sensibil, pentru care simt că o să dau cu banul într-un final. Mi e frica sa nu cumva sa fie nevoie sa fac ceva ce nu-mi place pentru a mi da seama ce îmi place cu adevărat (asta fiind totuși scenariul bun) sau sa fac ceva ce nu-mi place și să continui, crezând că așa e normal sau neștiind de fapt ce mi-ar placea, precum și din atitudinea mea proasta de a termina orice incep, indiferent de satisfacție sau nu. Nu as vrea sa mi găsesc pasiunea la 60 de ani, chiar as vrea sa valorific viața asta și să dau tot ce am mai bun intr-un domeniu făcut pentru mine... Mi-e frica de viitor și consecințele pe care le ar putea avea o decizie proasta luată într-un moment nepotrivit. Am incercat sa mai vorbesc cu diferiți oameni, dar toți spun că sunt prea mofturoasa și că cer mult prea mult... Cumva știu că așa e, dar parca nu mi-ar placea sa rămân nici învățătoare (parca mereu m as gândi ce as fi putut face mai mult, mai ales că mereu am tras tare sa fiu prima, sa intru prima la liceu, să mă țin de carte și să țintesc sus). Nici woraholica nu vreau sa fiu, dar chiar îmi doresc să fiu dedicata și să fac cu pasiune, însă nu știu unde, parca m-aș vedea în toate și totuși în nicăieri. Cum sa aleg eu cat mai obiectiv, astfel încât peste câțiva ani sa zic că am făcut alegerea ideala?

Ce as face eu diferit? Asta nu stiu. Nu prea pot stii ce ar fi fost daca mergeam pe alt profil, si eu personal am facut si filologia sa functioneze pentru mine, dar asta doar cu foarte mult NOROC.

Pai, daca 6 ani de medicina sunt prea multi, dar domeniul in sine te atrage si crezi ca ai putea lucra cu pasiune in el, ai luat in considerare celelalte variante in afara de medicina generala?

In intrebare ziceai ca iti place agitatia dintr-un spital si faptul ca poti ajuta oameni reali. Mie asta imi suna a treaba de asistent, si pentru asta facultatea are doar 4 ani.

Oamenii iti spun ca ai minte pentru inginerie? Exista varianta cu inginerie medicala de care nu multi stiu. Dar profilul cu numele asta chiar exista la mai multe universitati. Uite aici doua:
https://upb.ro/facultati/facultatea-de-inginerie-medicala/
https://dpm.unitbv.ro/ro/programe-de-studii/licen%C8%9B%C4%83.html

Stiu ca ai spus ca chimia si biologia nu sunt tocmai specialitatile tale, dar ia in considerare ca exista si un profil care se numeste "laborator clinic" care implica cercetare in laborator medical si are doar 3 ani de studiu.

Iar daca sustinerea financiara e o problema asa de mare, ia in considerare si medicina militara.

Saaaaaau, mai sunt si medicina veterinara, medicina sportiva, stomatologia si farmacia. Ideea e ca optiuni exista si in afara de medicina generala.

Celelalte variante mentionate de tine simt ca functioneaza doar pentru oamenii care au o obsesie efectiva cu acele domenii. La jurnalism, de exemplu, ai dreptate perfecta cand spui ca trebuie sa ai tupeu mult.

Psihologie recomand si mai putin decat litere, pentru ca dureaza extraordinar de mult pana te formezi in domeniul asta si poti sa traiesti efectiv din el. Am o prietena care are propriul cabinet si abia la 37 de ani a putut sa renunte la celelalt loc de munca si sa faca asta full time. Si nu te gandi ca e o persoana lenesa si iresponsabila, ba din contra. Il mai stiu pe altul care a terminat acum 7 ani facultatea si non stop vorbeste despre cat de revolutionare vor fi teoriile sale despre subconstient odata ce gaseste unde sa le publice... asta in timp ce alterneaza intre ospatar si operator call center. E un domeniu foarte dificil pentru cei care nu sunt in top 1% ca competenta.

Si o ultima chestie: nu pune totusi chiar asa multa presiune pe tine sa faci "alegerea ideala". Nu exista, vor fi momente cand vei regreta decizia indiferent ce alegi, din simplul fapt ca n-ai cum sa vezi ce s-ar fi intamplat daca mergeai in alta directie. La un moment dat toti oamenii din toate domeniile se confrunta cu munca monotona, sefi sau colegi nasoi, impresia ca merita platiti mai bine, birocratie excesiva, competitivitate, lucru peste program, ghinion efectiv etc. Da, exista domenii care sunt APROAPE mereu o decizie proasta (litere, psihologie, sociologie, asistenta sociala, turism, management, comunicare), dar cred ca daca pe astea le eviti o sa-ti mearga bine, indiferent unde alegi sa mergi mai departe.