Mai are rost să te apuci de actorie/teatru la 30 de ani sau după 30 de ani?

Și dacă ești anxios, poți trece peste asta ca să poți să-ți exerciți profesia?

Și la actorie/teatru, poți alege ce roluri vrei tu?

Și unde pot găsi scripturi sau povești pe care să le lucru și repet?
Recomandați și ceva de pe YTB sau podcasturi pe această temă?

Și întrebarea care mă macină cel mai mult. Pot lucra în domeniul ăsta dacă aș fi eu? O persoană supraponderală și care chiar poate nu doresc să slăbesc vreodată?

Și ce recomandați mai mult, teatrul sau actoria?

Nu cred ca e niciodata prea tarziu sa te apuci serios de actorie cu o singura conditie: sa fi serios/serioasa si sa te tii cu dintii de actorie.Perseverenta face deosebirea! In afara de asta daca ai si un drob de talent si muuulte pile....chiar merita! Salve!

"Și ce recomandați mai mult, teatrul sau actoria?"
Pai teatrul, cu actori se face, nu cu soferi sau paznici.
Daca esti al naibii de bun ca actor, iti poti permite luxul sa-ti alegi rolurile.
Insa cea mai mare problema a ta este anxietatea. Cum vei juca in fata a sute de spectatori?

"Mai are rost să te apuci de actorie/teatru la 30 de ani sau după 30 de ani?"

Daca ești extraordinar de talentata, da.

"Și dacă ești anxios, poți trece peste asta ca să poți să-ți exerciți profesia?"
Asta tine doar de cat de puternica îți e voința.

"Și la actorie/teatru, poți alege ce roluri vrei tu?"
La început accepți orice primești. Actorii cu vechime isi permit sa refuze bani practic.

Da, poti. Important e sa vrei. Tine 99% de mindset si 1% de varsta, ca ai fi slaba sau grasa, si alte de-astea.

1. Da. Da. 3. Nu. O să primești roluri de grasină.

Daca ai talent cu putin noroc o sa reusesti. Daca nu ai talent cauta altceva mai bun de facut.

Păi wait!
Chiar dacă să zicem fac asta doar pentru pasiune și jobul meu e altul de fapt?
Adică eu vreau să o fac doar pentru alte motive. Nu pentru bani. Și aș avea jobul meu în paralel?
Așa nu se poate?
Așa pot să aleg ce vreau eu?
Adică, aș putea juca non-stop roluri de psicho girl și tocmai și de aceea vreau, doar ca să nu înebunesc și să nu ajung profa psicho. ) Însă nu aș putea juca vreodată roluri în care să plâng la comandă sau roluri în care chiar va trebui să mă sărut cu alții sau chiar alte roluri mai cringe. )

Păi ) eu la actorie nu m-am gândit chiar așa. )
Ci doar la o activitate făcută în paralel cu jobul meu de învățătoare, care de fapt e tot actorie. Tre să le zâmbesc și să mă maimuțăresc zilnic copiilor. Deci mă bate gândul, după ce abia termin studiile cu pedagogia să mă apuc de actorie. Doar pentru a mi exterioriza acolo tot ce nu pot exterioriza în învățământ, furie, multă furie și evident pentru o doză de vedetism. ) Evident făcându-mi datoria cu brio în roluri. Nu o fac doar pentru vedetism. Însă mor dacă voi muri anonimă și știind că am făcut înconjurul pământului degeaba. Vreau să știu că la finalul vieții, am lăsat ceva în urmă. Ce poate fi mai frumos decât asta. Plus că aș fi pe domeniul meu și cu scrisul de scenarii. Însă nu știu dacă am eu curaj să fac asta.
Am jucat un rol în liceu și nu mi s-a părut ceva așa de simplu, cum părea la TV Că zâmbești, scuipi niște vorbe și pleci. ) De acolo chiar am fugit. Deci mi-ar fi frică să nu dau banii degeaba pe un astfel de curs sau pe facultate și să nu cumva să fug și de acolo.
De aceea am întrebat să văd ce și cum.
Cred că de fapt o să încep cu doar un curs basic. Că oricum îmi trebuie pentru învățământ, ca să devin mai dezinvoltă în fața elevilor mei și văd dacă e ok, dacă îmi place și dacă nu, voi renunța probabil și la asta.

Păi asta chiar nu știu. De asta am și întrebat.
Însă în psihologie se spune că tot doar expunerea te ajută să scapi de anxietate.
Oricum eu rămân în învățământ, așa că, oricum tot nu am scăpat de public. )
Dar nu știu. Tot de public mă îngrozesc și eu.
Gen, teatru fără public nu se poate, nu?
La fel cum fac eu totul alone în casă? Să zicem că aș juca roluri în propria casă și apoi le-aș pune în online? )
Nu, nu cred că e posibil așa ceva. Pfff. Anxietatea asta mi-a nenorocit toată viața.

Cum ziceam, dacă ești extraordinar de talentata, da. Pentru actori versatilitatea e importanta, un regizor trebuie să știe că te poate folosi la tot felul de roluri ca să fie mai dispus să lucreze cu tine. Nu prea cred că sunt mulți actori part time. Eventual din aia amatori, care nu apar in nimic ce ajunge la publicul larg. Iar să plângi și să te săruți sunt chestii de baza in actorie, as zice.

Diferenta e ca la "publicul" din clasa mai poti corecta o greseala, o balbaiala. Dar pe scena, daca ai stalcit-o, ai si plecat din teatru. Acel public nu te va ierta niciodata.
Ce zici tu, fara public, nu mai este expunere. Nu faci nimic.
Dar ai putea incerca la un mic teatru de amatori. Care dau spectacole pentru un public restrans si fara mari pretentii. Daca faci fata, faci si pasul urmator la un teatru mai mare. Adevarul este ca pentru nimeni nu e usor sa intre dintr-o data la National. Nici absolventilor de la Teatru.

Primesc funda pentru raspunsul meu la intrebarea ta?

Tu ești deja actriță! Actrița site-ului!

Contul Tobias78 e tot contul tău? Unul din ele?
Mulțumesc pentru voturi!