Salutare TPU, tocmai ce am venit dintr-un internship din Spania, Valencia. Pur si simplu m-am indragostit de acel oras, de stilul de viata, de educatia si respectul cetatenilor, de arhitectura si de limba spaniola, a mai e si o fata, un grup de prieteni cu care m-am inteles foarte bine si am avut o relatie speciala, ceva ce nu am trait aici in Romania. Cand am ajuns in tara, saptamana trecuta, am avut un soc, aceeasi oameni plictisiti, prost crescuti si diferenta culturala, cat de conservatori sunt romanii in general, ma gandeam serios sa ma mut acolo, sa fac clasa a 12 a in Valencia, eventual sa imi caut si un job ca sa mai acopar din cheltuieli, ce parere aveti? Ceva idei sau cum as putea sa realizez acest lucru? Pur si simplu am simtit ca traiesc, ca sunt acasa, aici in tara in ciuda faptului ca am un grup de prieteni benefic este plin de oameni toxici si mediul in care locuiesc mi se pare toxic, acelasi peisaj, aceeasi oameni everyday, chiar as vrea sa iau o curba in viata mea, sa fiu fericit, si sa traiesc, poate parea copilaresc dar nu ma pot impaca cu ideea ca am sa raman in mediul asta toxic. Limba Engleza o vorbesc foarte bine, spaniola la nivel de incepator, dar pot invata rapid. Astept opinii si sfaturi serioase, daca nu va rog sa nu va deranjati multumesc!
Fa ceea ce te face fericit! Daca ai posibilitatea sa lucrezi si sa te intretii, go for it! Altfel o sa traiesti cu regretul "cum ar fi fost data".
Nu stiu ce sa te sfatuiesc sa faci, poate cu timpul o sa te plictisesti acolo si o sa te intorci acasa.
Totusi ca sa fiu si serioasa, eu zic sa termini aici clasa a 12 si sa pleci dupa ce dai bacul, cine stie cum o sa fie scoala acolo si nu mai bine o termini aici daca mai ai doar un an? Dar daca vrei asa mult poti sa o faci. Gandeste-te bine (preferabil 2-3 zile, intens) si urmeaza-ti inima.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Ai mai pus întrebarea asta de 3 ori. Vezi că îți iei suspendare fiindcă se aplică și pentru întrebări repetate
Răspunde
Daca poti, go for it. Daca nu poti, fa astfel incit sa poti. Un singur sfat/atentionare care s-ar putea sa nu iti placa am pentru tine: orice ai spune, nu te minti ca nu te duci de fapt pentru fata aia. Daca te duci pentru fata aia, fii pregatit sa ramii fara ea. Nu zic nu, poate o sa fiti impreuna pana la adinci batrineti, dar sa nu cumva sa te duci dupa fusta ei acolo si sa ramii cu ochii in soare, apoi sa percepi cu totul intregul mediu si sa vrei sa pleci de acolo.
Nu e cel mai simplu sa termini scoala, dai bacul si pe urma pleci unde vrei tu?
ca asa pare ca te duci doar dupa fata aia... lucru complet eronat la varsta ta
Eu zic să dai bacu prima dată. Mai înveți spaniolă până atunci și mergi la o facultate din Valencia, sau îți cauți ceva de lucru.
Moartea pasiunii esti :/. Lasati baiatul in pace, daca iubeste si vrea sa simta ca ii curge sangele prin vene, macar o incercare tot trebuie sa faca.
Hahaha, pai sa se bucure de pasiune si ce o mai fi pe acolo, dar sa fie si pregatit ca sa nu isi rupa gitul "in caz de" ceva, nu? Asa mi se pare cel mai safe. Ca o centura de siguranta. 
Cand mai traim daca nu ne aruncam cu capul inainte?
Am gandit ca tine la un moment dat,dar gata, in viata trebuie sa iti asumi riscuri, daca o sa fii dezamagit, o sa suferi, dar iti revii. Dar e trist sa fii mereu precaut.
Ne aruncam cu capul inainte dar ne punem casca, ce ***! P.S. Iti asumi riscuri, te arzi - sau nu, dar ideea e ca nu pui toate oole in acelasi cos. Nu, nu ma refer ca ar trebui sa ai si o relatie sau mai multe in afara celei principale, ci sa fii pregatit ca la un moment dat s-ar putea ca factorul aleator sa iti dea una peste bot - fuge cu altul/alta, te inseala, moare/mori, sau pur si simplu ce era intre voi se stinge fara un motiv anume.
Sper ca te referi sa avem asta in vedere, intr-un coltisor micut al mintii, dar sa nu ne gandim obsesiv la asta ca asa sigur ajungem la destramarea unei relatii. De fapt, nu ma lua in seama, m-am gandit la ceva din trecut si am luat personal raspunsul tau
.
Bineinteles, ca doar mai avem si alta ocupatie decat sa ne roadem unghiile "daca ma lasa x". Adica ***, love and all, dar daca vine la tine cu faze de genul "bai, speram sa ajungi si tu ministrul invatamintului sau macar la vreun inspectorat, nu sa ramii un amarit de profesor de liceu" trebuie sa ai rezerva in instalatie cit sa ii zici "Draga, imi pare rau ca nu ma ridic la inaltimea asteptarilor tale. Vrei sa te ajut la impachetat?"
Sa inteleg ca ai trecut prin asta 
. N-ai idee cat m-am ferit eu sa sufar la viata mea si ghici ce,oricat am fost de precauta tot prost am ales si pe urma au venit si altele mai urate. Asa ca de acum nici nu imi mai bat capul, o sa fac ce vreau, fara sa ma atasez si daca totusi o sa se intample sper sa am curajul sa incerc din nou din toata inima, daca nu, aia e.
Da si ba. Am trecut prin mai multe faze de genul "Ce minunat esti, dar eu vreau luceafarul de pe cer, asa ca hai sa dam de pamint cu ce avem." si nu am murit din cauza asta. Oricum, uneori te atasezi fara sa vrei si desi logica si ratiunea zic una, tu ramii pe ulei si visezi iepe verzi pe pereti. Valabil la ambele sexe. Una dintre bubele societatii si educatiei de la noi e ca multora le e foarte greu sa iasa din relatii toxice, tocmai fiindca asta au tot vazut in jur in familie si in societate - relatii unde ambii se simteau mizerabil, dar era mai comod asa... si dealtfel cum sa faci asa ceva, sa te desparti, ce o sa zica lumea?
Si mie mi-a fost implementata o asemenea educatie, nu zic ca mi-a prins rau. Dar poate era mai bine sa sufar cu mult timp inainte si acum imi reveneam mai usor, dar pentru orice este un inceput. Chiar si daca ne doare ar trebui sa ne bucuram ca putem sa mai simtim ceva.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
