Voi cum ați reacționa dacă în munca voastră ați face o greșeală prin care o persoană, un partener, colaborator, beneficiar al muncii voastre ar pierde o sumă de bani din vina voastră? Nu în sensul de afacere, ci în sensul că omul colaborator beneficia de un spor pentru care voi erați răspunzător prin acte doveditoare de a-l primi și persoana în cauză nu l-a mai primit deoarece voi nu știți ce s-a întâmplat cu actele. Ați fi triști, v-ați supăra, v-ați da demisia, ați face ceva pentru persoana în cauză? Dar dacă persoana aceea este cu mult prea mult bun simț și nu vă trage la răspundere, v-ați simți și mai prost? Credeți că scuzele rezolvă ceva într-o situația ca asta?

Orice "eroare umana" se poate repara, deci as face pasii necesari in acest sens.
In primul rand, trebuie anuntat seful TAU de existenta erorii, iar el va spune ce- si cum se procedeaza.
Dupa rezolvare, mergi si ceri scuze de la pagubitul (daca il cunosti personal) sau ii scrii o scrisoare prin care-l istiintezi de existenta erorii si ca s-a rezolvat.

Cel mai bine vorbesti cu persoana respectiva si ajungeti la un consens. Ma gandesc ca ar fi dragut sa ii faci un cadou sau sa ii dai o parte din suma aceea de bani ca sa te revansezi

Îmi asum răspunderea indiferent de situație, ma duc vorbesc cu persoana respectiva îi explic care e situația și îmi cer scuze! Desigur ca scuzele rezolva o mare parte din problema dar eu sunt de părere ca și faptul că ești capabil să-ți recunoști greșeala chiar dacă nu a fost greșeala ta ci a cuiva din echipa ta e important sa ști sa gestionezi situația!

Scuze mi-am cerut, iar părintele în cauză a înțeles situația, chiar a fost o mămică super educată, dar mi-e teamă să nu fiu trasă la răspundere, ceva de natură penală, nu știu dacă se poate acest lucru, nu m-ar speria prea tare deși recunosc că nu aș vrea să am antecedente și judecăți chiar din anii debutanți. :/ Șeful de asemenea nu a spus nimic, nu mustrare, nu ceartă, adică mă impacientează uneori și liniștea aceasta, îmi e teamă să nu fie liniștea dinainte furtunii. Poate până la urmă m-am învățat cu critica chiar dacă nu îi fac față pe moment, dar cred că e mai bine să fii mustrat și scuturat decât liniște și de-odată să te trezești cu cine știe ce...

Daca ai bun simt si onoare, iti dai demisia!
Daca ai adus firmei un prejudiciu, sau ai facut o ilegalitate, poti avea probleme cu legea si poti fi data afara imediat fiindca au acest drept sa-ti imputa plata greseli facute sau sa te faca raspunzatori pentru ea, desfacandu-ti contractul imediat.

Îți dai seama că mi-am dat atâția ani demisia, pe motiv că nu știu materie și trebuie să mai învăț, până am aflat că nu fac nimic nici cu această atitudine, asta nici nu intră în discuție, iar prejudiciul nu este al firmei, deoarece școlii nu aduce nici un plus că un elev a luat sau nu a luat banii pe tichetul social. Poate și de aici faptul că directoarea nu m-a certat. Dar problema e că un părinte a pierdut banii de pe tichetul social de la eleva de la clasa mea, deoarece dosarul pentru tichet nu apare, acum oricum nu se mai poate face nimic, dar pe mine mă obsedează altceva, faptul că eu nu știu ce s-a întâmplat cu dosarul, deoarece în casa și biroul meu nu apare iar la școală iar nu apare, nici înregistrat, nici rătăcit pe undeva pe la colega mea care este răspunzătoare la primar de tichete și burse deși mămica susține că mi-a adus actele necesare, acum întrebarea este cine susține adevărul și cine a pierdut dosarul? Eu i-am spus că nu-mi amintesc să-mi fi cerut și dosar de tichet social ci doar de bursă, dar iar e o dilemă și aici deoarece mămica are încă doi copii mai mari, la alte clase, și acei 2 copii au dosar și de bursă cât și de tichet social, iar de aici rezultă că ea clar a avut intenția să facă și pentru elevul de la clasa mea dosar pentru tichet, dar eu chiar nu-mi amintesc când mi-a adus dosarul și ce s-a întâmplat cu dosarul dumneaei. Și încă mă obsedează aflarea adevărului, misterul dosarului.

Asta se cheama incompetenta si de obicei ti se desface contractul de munca imediat.
Faptul ca se tolereaza incompetenta unor angajati in domeniul de stat, este pentru ca primesc spagi si directori se fac ca nu s-a intamplat nimic, dar asta nu se eintampla si in domeniul privat.

What the fu**?! Și-mi permit să o spun pe față, deja ce crezi tu despre mine nu mă mai doare deoarece deja am fost călită de colectivul din trecut și de părinții din trecut Dar sper că nu îndrăznești să spui ceva despre doamna mea director. Femeia aceea este pâinea lui Dumnezeu. Eu am venit cu mii de demisii din trecut și încă cu numele de debutant pe fluturaș și cu toate acestea școala aceasta a fost prima școală care nu m-a judecat, nu m-a jignit și cel mai important nici măcar nu m-a tratat ca pe o începătoare care habar nu are. Unde știa că nu știu a avut decența și bunul simț de a mă învăța, iar unde știa că pot nu m-a lăsat niciodată la coadă doar pentru că ar crede că nu aș putea. Este profesor de asemenea de religie și femeia ține toate posturile din an și nu vreau să sun ca o fanatică ortodoxă acum, dar lucrurile astea spun câte ceva. Biroul ei este lângă clasa mea și eu țip oră de oră la elevi pe bună dreptate, bat cu ce apuc prin catedră doar că să mai fac liniște și să mă mai fac auzită din când în când și cu toate acestea Șefa mea niciodată până acum nu și-a permis să vină să-mi spună să nu mai țip la ei, pentru că e mai conștientă decât mine că oricâtă libertate ar vrea noua lege să le ofere copiilor, se vede clar că nu aduce nimic bun pentru educație, mereu vin la fix sau câteva minute peste fix și în 4 luni de când sunt aici, o dată femeia nu mi-a zis să încerc să ajung mai devreme.
În cancelarie ea e singura și prima care susține cadrele didactice și spune că noi suntem legați de mâini și de picioare. Că cu noi nu ține nimeni, evident că nici cu dosarul nu mi-a zis nimic deoarece știe că și dacă m-ar fi mustrat, banii pe tichet eleva mea nu i-ar fi mai luat anul acesta. De asemenea am greșit catalogul la început de an, zâmbind m-a certat și i-am spus că îl refac și cumpăr eu altul, nu s-a supărat și nu mi-a făcut nimic, doar m-a mustrat prietenește.

Din partea mea, sper ca toți să aveți noroc de un astfel de șef, deoarece și cu cea mai nasoală meserie din lume, devine pasiune atunci când șeful este cu voi și nu împotriva voastră. Valabil și invers, și cea mai fierbătoare pasiune devine un stres și un chin, cu un șef meschin.