Care ar fi cel mai rezistent material pentru scaunele de bucatarie? Dar cel mai ergonomic model?

De obicei, scaunele de bucatarie sunt expuse la umezeala, pete si frecare, astfel incat materialele rezistente la apa si usor de curatat, cum ar fi pielea, vinilul sau materialele cu textura neteda, precum si cele mai dure, cum ar fi metalul sau lemnul masiv, sunt o alegere buna. La Acaju exista o varietate de materiale disponibile din care poti alege la scaune bucatarie: https://acaju.ro/collections/scaune-bucatarie

Ia-ți perne sub șezut și le schimbi (evantual) la nevoie

Iti recomand sa te feresti de catifea sau de piele sintetica (aceasta se va crapa/decoji repede si nu multi sunt dispusi sa retapiteze; majoritatea arunca scaunele cu totul, ceea ce e o mare risipa).

Acest articol detaliat s-ar putea sa-ti ofere raspunsul la intrebare:
https://www.scauneonline.ro/blog/materiale-pentru-scaune-cum-alegi

Cel mai rezistent material pentru scaune si/sau mese de bucatarie este LEMNUL plin (nu din rumegus), facut de un tamplar priceput!
Asemenea mobilier trebuie sa reziste la greutate mare (sa se poata urca pe ele stabil), socuri mecanice (inclusiv batatorul ai tocatorul de carne).

Am văzut scaune din fibra de carbon... Pina la lemn, mai e și metalul mai rezistent.

Pentru uz de bucatarie nu e recomandat nici unul.
Am scaun de bucatarie care are peste 50 ani si e in stare perfecta.
E folosit inclusiv ca "masa" de batut carnea.

Știu mobilierul acela de 50 de ani care nu are moarte... Dar, cum era tratat lemnul atunci, și cum e acum? Pune doua piese impreuna, una veche, și una noua, și vezi imediat diferența de calitate. Azi e de preferat metalul...

Azi e de preferat meseriasul priceput!

Nu zic nu. Dar acela costa. Lemnul pregătit cum trebuie necesita timp și atenție, nu se prelucrează ca PAL-ul. Vrei ceva de calitate? Scoate banul! Dar pana atunci te întrebi dacă merită.

Eu mi-am facut scaun in scoala, la orele de "atelier" din clasa a 7-a, din lemn, facut din mana (fierastrau, ciocan, rindea, smirghel, lacuit la final). Si acum este in stare perfecta, nu i se misca picioarele, pot sa ma urc pe el cu incredere.
Am mai facut cateva scaune si banca pentru gradina, care sunt folosite si acum. Periodic le lacuiesc.
Nu este mare lucru, in orele libere dupa munca se pot face in cteva zile.

Nu e mare lucru sa prelucrezi lemnul, dar e mare lucru sa îl pregătești. Sa știi să alegi tipul de lemn (de exemplu orice trunchi are trei tipuri de lemn pentru mobilier, unul mai nobil decat altul, deci trei calități ale lemnului, in funcție de poziționarea lui în trunchi), sa știi să îl duci la umiditatea necesară, căci, daca e prea uscat crapă in timp, daca e prea umed, se deformează, sa știi unde sa pui fiecare bucata de lemn in corpul mobilierului in funcție de rezistenta necesară (asta la piesele mai complexe), asta poate fi comparat cu o arta
Socrii mei au un cuier de lemn, foarte vechi. I s-a rupt datorita trintirii undeva o bucată din aceea curba pe care așezi hainele. Au rămas trei, și am vrut sa le repozitionez sa arate bine. Prelucrarea s-a dovedit a fi foarte dificila, lemnul era foarte dur. Cînd sa tai puțin din capete, că arătau urit datorita uzurii, am zis că o fac ușor cu fierăstrăul de mina. Mare lucru sa tai o bara de 3 cm! Fals. A trebuit să folosesc flexul cu pinza pentru lemn. Tot cu el, cu pinza cu șmirghel am și șlefuit ca sa rotunjesc capetele si ii dau un aspect frumos.
Despre asta vorbim aici. Pregătirea lemnului e la fel ca și calirea oțelului. Poți face ușor o sabie, iei o platbanda, o bati un pic, o ascuți, ii sudezi un miner, și gata sabia. Dar, la prima lovitură serioasa se stirbeste sau chiar se poate rupe. Ca sudor, am lucrat cu multe metale, in special oteluri, și pot recunoaște rapid un otel de înaltă calitate. Dar, cel mai nobil otel l-am văzut la săbiile de la Muzeul de istorie. Nu am putut sa nu le admir. Sa faci așa ceva într-o vreme cînd tehnologia nu exista, făcut totul la mina, e o arta. La fel e și la lemn, cum e pregătit, așa iasă mobilierul.
Ce ai făcut la atelier, sigur a fost pregătit în prealabil. Comuniștii nu se jucau cu meseria, asta am apreciat la ei, se învața și se făcea meserie pe atunci. Probabil lemnul din care ai făcut scaunul a fost pregătit înainte de cineva, care, ca și tine, a trebuit să învețe meserie, și a făcut-o sub atenta îndrumare a unui meserias.
E trist că azi nu se mai pune accentul pe meserie, pe calitate. Totul trebuie făcut repede. Dar iasă prost și ieftin. Se pune accentul pe shopping. Consumerism. Sa fie piata de desfacere. Nu tine? Te-ai dus și ai cumpărat altul.