30 de ani de la declanșarea Revoluției, va mai amintiti cum a fost? Ce faceati in acele zile?

Eram proaspat casatorita(am avut nunta pe 5 aug. 1989)si urmaream cu sotul impreuna cu sufletul la gura evenimentele.Eram inca obisnuiti sa nu spunem nici o parere (comunismul ne-a invatat ca daca ai o parere altfel decat trebuie si spui cu vocea tare poti sa patesti)dar stateam neclintiti in fata televizorului si practic nu ne venea sa credem ca totul este adevarat.Pe urma o informatie contrazicea o alta informatie.Atit la televizor cit si in presa. Oamenii la servici se contraziceau uneori iesea cu cearta violenta ca cine au fost cei care au impuscat? unii zicea ca agenti straini altii ziceau ca securistii fiecare dadea cu parerea.Ani buni se dezbatea aceasta tema ca a fost revolutie adevarata sau doar o lovitura de stat.Parerile erau impartite.Cativa ani buni am tot sperat sa aflam adevarul, dar pe urma mi-am dat seama ca adevarul stie doar cel care a fost acolo sus in aparatura de stat.

Frig,foamete?

Ai intrebat de revolutia in sine nu cum se traia pe vremea comunismului.Nu foamete nu am rabdat dar frig si lipsa luminii da.Stiu ca incalzea mama in bucatarie cu aragazul si erau toate usile camerei deschise sa se incalzeasca un pic caci la calorifer era zero incalzire asta cam din 1985 incoace poate si inainte dar eu imi aduc aminte de cand am avut 23 ani acela a fost in 1985 deci atunci sigur era foarte frig stiu ca revelionul am facut la niste prieteni in Brasov si acolo din fericire era o soba de teracota in bloc (unde a fost revelionul)dar unde am dormit nu, si dormeam imbracati intrening si pulovar.Lumina se lua intre orele 18-20 asta in mod sigur dar era cand tinea si pana la 21 sau 22. dar uite aici un videoclip in acest sens bunica din videoclip zice adevarul 100 la suta https://www.youtube.com/watch?v=WsYq9Q1nUvc

In legatura cu mincarea se pot spune multe poate scrie altcineva sau daca nu revin eu maine cum era cu mincarea dar foame totusi nu am rabdat.

Normal ca imi aduc aminte ca aveam 12 ani in feb 90 si clasa 6-a, ma jucam cu becurile si transformatoare in casa ca ma pasiona curentul, auzeam bubuituri de la otopeni, tineam sa ma duc in oras sa vad ce se intampla iar parintii nu vroiau.
Dar am ajuns intamplator, luasem bilete sa mergem la munte, era o agentie unde e si acu pe langa politia capitalei, si dupa aia dupa cateva zile vroia mama sa le anuleze de frica ca trag aia cu tunu in tren, noroc ca era inchis, nu s-a mai putut si cand ne-am intors pe la Unirii Bucuresti am vazut trasoare din alea ca se trageau, vendeam acasa si la sincai o dacie mergea cu viteza, a fost oprita de o multime langa liceul sincai, era una care avea arme in portbagaj, ducea la cei ce faceau rau se pare. Se vedea ca vrea sa ocoleasca lumea masina aia, o luase pe alt drum, era si acolo multime, a demarat dincolo.

Ne-am bucurat ca vacanta s-a prelungit pana pe 1 februarie in loc de 11-12 ianuarie cum trebuia. Deci cam asta faceam si era, era ok doar ca tot nu se gasea nimic in magazine iar asta ma deranja tare.
M-am bucurat ca s-a dus ceausescu ca sa se gaseasca bounty, snickers, nutela in magazine, il uram pentru asta ca nu erau dulciuri bune, dar sa se gaseasca de toate de fapt, partea buna era ca aveam silueta atunci permanent buna, HAHAHAHAHA!
Noi aveam prieteni in Germania, erau mari probleme ca pe produse nu erau pusa valorile nutritionale su nu puteam sa-mi calculez kcaloriile.

În ziua când s-a tras în Cluj, pe la ora prânzului eram la Casa de Cultură chiar în centru pe la ora 12, și exersam la pian. În acest timp în camera alăturată era aprins televizorul și ascultau discursul lui Ceaușescu, cel care a fost spart. În acel moment cei ce ascultau de lângă mine au fost foarte șocați. În drum spre casă autobuzul în care eram s-a intersectat cu un camion militar plin de soldați cu căști de război și înarmați care se îndreptau spre centru cu niște mutre crispate care nu prevesteau nimic bun. Pe la ora 15.30 a început să se tragă, apoi mai târziu și la mine în cartier.
M-am refugiat cu copii într-un coridor din centrul casei, astfel eram apărat de 2 rânduri de ziduri. Am procedat corect căci gloanțe trase în sus au zburat peste clădiri și au căzut în parcarea blocului meu. Un prieten dizident s-a ales cu un glonț în cap. Venise acasă și în loc să urce sus s-a întors din fața blocului la demonstrația din centru, se pare că glonțul l-a căutat, căci le cam dăduse de furcă securiștilor înainte. Avusesem o ședință de partid în zilele anterioare unde așa se presupunea că trebuie să condamnăm huliganii care la Timișoara produseseră dezordini. Un coleg a spus cu voce tare că el condamnă TOT ce s-a întâmplat la Timișoara. S-a votat ceva repede și s-au împrăștiat toți speriați.
A doua zi m-am intersectat cu coloana de demonstranți care mergeau spre centru. Când s-a terminat demonstrația și se retrăgeau spre cartiere pe bulevard, s-au deschis toate geamurile și urlau că Ceaușescu a fugit. Până seara mulți s-au îmbătat de bucurie dar și de alcool. Apoi am păzit vreo două zile sediul unde lucram ceea ce a fost o aiureală. Noaptea dar si ziua timp de câteva zile se mai auzeau împușcături pe stradă. Se oprea o mașină, trăgea cineva un foc în altul și pleca mai departe. Înafară de morții oficiali au mai fost 5 dispăruți pe care nu i-a mai găsit nimeni niciodată. În data de 30 decembrie mi-am făcut delegație la București, și din curiozitate. Erau diverși tipi care m-au controlat în bagaje la metrou să vadă dacă nu sunt terorist, la fel și la Gara de Nord. Directorul, care era rudă cu Ceaușescu a fost schimbat, cu toate că era un om corect și destul de popular. Apoi prin 13 ianuarie mi-am făcut delegație la Timișoara unde aveam rude. Acolo am început să aflu stranietăți, cum la Catedrală se împușcau oameni dar în celălalt capăt la Operă de capii revoluționarilor nu se atingea nimeni iar acolo nu s-a tras nici un glonț, de asemenea că se mai impușca pe străzi sau în casa scărilor la blocuri în zone liniștite, fără motiv. Apoi urmăream zile și luni întregi sesiunile televizate ale ședințelor CPUN-lui, unii erau nebuni, se vedea clar, dar erau lăsați, căci important era să iasă panaramă, parlamentul de atunci și cumpăram zeci de ziare care comentau în fel și chip revoluția și dădeau că țârâita povești stranii și incredibile despre tot felul de atacuri aeriene cu ținte false, care dispăreau de pe radar și despre acțiunile unor agenți străini.

Treceam prin nefiinta.