Ce vorbeşti tu de mama ta... sau ce am inţeles eu, şi tata făcea la fel cu mine când eram mică. Încerca să-mi alunge toţi prietenii, nu mă lăsa afară. Asta până în clasa a8a când mi-am dat seama că nu are rost să mă gândesc la strategiile astea ale lui, ale mamei tale şi ale colegului mamei tale pentru că dacă te gândeşti ce e în mintea lor, cum de cred ei că nu trebuie să ai prieteni, nu are rost. Eu mi-am dat seama de asta şi crede-mă că acum tata nu mai are curaj să-mi spună să nu ies afară! Ştii vorba aia, respectă şi vei fi respectat. Dacă la ei nu merge cu binele, păi atunci facem cum fac şi ei. Şi tata tot timpul părea nevinovat, dar am avut eu grijă să se facă de râs şi scoată tot cei mai rău din el în faţa altora, să vadă toţi cum este. Şi el acum ştie de ce sunt capabilă.
P.S. eşti o bună scriitoare. 
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Şi de ce ai scris aşa, totuşi?
Nu e mai mişto şi nici mai cool, e mai prostesc.
Eu deocamdata incerc sa-mi amintesc raspunsul la propria intrebare.
InTrebarile Stupide'..Primesc Raspunsuri Stupide'.
Da. Pe cele doua colege ale mele care nu mai terminau sa zica: pa si sa se imbratiseze. Nu ma judeca, cineva trebuia s-o faca >.>
Nu, nu. Întrebările stupide primesc răspunsuri sarcastice. Asta e logica mea.
Pai nici nu poti, daca nu vor ei. Eu am incercat sa avansez solutia asta mamei mele care facea tot posibilul ca de la o bataie sa treaca la alta mai rea, dar nu a vrut. M-a si intimidat ca m-ar lua tatal meu si mi-ar fi rau. In universul meu Lillith, luna neagra, ia dragostea de care nu mai ai nevoie. Ma facuse tare confuza, nu parea sa fie vorba de nevoie, pana am inteles ca avea nevoie de ea ca sa se lupte cu nervii mai corp la corp. era vorba de ura. Buhuhu.M-a dezechilibrat, eu la mijloc incercand sa aprofundez capacitatea de a face relatii in familie, societate.
Păi nu mi se pare normal... acum realizez. Să te bagi în viaţa cuiva, să-i iei toţi prietenii şi după aceea să laşi singură acea persoană... nu e normal.
E normal in sensul de natural, lupte de alfa. Ai vazut ca poti, dar undeva ai cantarit si consecintele. Consecintele fata de devenirea ta. Undeva nu ti-a priit.
Stii, mama mea asa este, dar nu-i pare rau. Si acum incearca sa-mi ia prietenii, sa ma denigreze, cand sunt de varsta mai mare ca mine, deci poate profita de ceva. Ea nu e o fiinta, e o politica, zau. Cand eram mica incerca sa-i goneasca, dar in asa fel incat sa nu mai ma caute vreodata. Uneori nici nu aflam atunci, primeam un telefon, nu mai vrea sa o cauti era minciuna si gata. Si totul invaluit intr-o capacitate uimitoare de a face sa para nevinovata. Daca de exemplu ma ranea sufleteste si ma darama, tot ea critica ca sa musamalizeze. Intelegi? Sa zicem ca nu mai aveam puterea sa fac ceva, automat cineva interesat ar fi vazut cauza. Ei bine, ea incepea sa critice ca si cum ar fi fost extrem de furioasa ca nu reusesc. Dar se bucura de puterea ei, cum zici tu acum. E greu de explicat. Mi-au trebuit multi ani sa realizez unde bate. Cand am realizat, tot ce mi-am dorit erau prieteni capabil sa vada in ce incerca sa-i prinda. Am gasit, sunt foarte inteligenti pentru asta.
Odata, prin nu stiu ce an de facultate, fara sa cunoasca fata ce venise in vizita la mine, a inceput sa urle, m-a surprins, incepea sa se dea de gol cu noi metode. Si pur si simplu a imbrancit-o afara pe usa. Aici scopul a fost sa ma raneasca si sa faca imagine din gura in gura:nu o vizita pe aia. Cu cat ma maream, cu atat ea ca politica devenea mai activa, ceea ce nu am inteles total. Daca era vorba de colaborari pentru bani sau intr-ajutorare era mai incitata. Dar daca o vezi la fata, nu crezi.Si intr-o zi cand ma facuse terci, ca nu intelegeam, apare un om care semana cu ea, un strain, coleg cumva de munca cu amandoua. Cand am vazut asemanarile am inceput sa inteleg multe. asta zicea, ca vorbea pe cand ea nu comunica decat replici standard, zicea: sa nu ai incredere in nimeni, nici in mine.
Se zice asa: copii ii faci cum vrei tu sa fie. Ea asa vroia. Si omul acela la fel si cu copii lui si cu mine. Sa nu-ti vina sa crezi ca ei din prima clipa parca si-au vazut lupta comuna? Adica ce sa devin, paranoia, izolata? Care era spilul in inconstientul lor? Cine erau ei ca spirite? Cum am ajuns sa am un destin cu astia care nu-mi semanau? eu cu iubirea, ei cu ura si politica, eu genom uman normal, ei o deviere ciudata, anormala.Amandoi, aveau un lucru evident: le placea sa aduca pe lume deprimare si sa o amplifice. Numai cu ochii dupa obtinut deprimarea la copii lor.
Un sadism uimitor de a sapa santuri, mai ales in relatiile financiare, a visa sa iti gestioneze ei banii. Un sapat urat, coclauri psihice facute de ei, idee cu idee. Asta era strain si ma luase cu numere la loto, sa investesc eu si el sa aleaga numerele, sa imi spuna de unde sa cumpar ce si iesea ceva urat din el, negruuu, buhuhu. Dar nici asta nu era scopul direct, scopul direct era satisfactia de a manipula, de a face confuza persoana manipulata, nu era o logica, mereu era...nu stiu cum sa zic...dexteritatea uluitoare de a face minciuni perfect inlantuite si fara legatura intre ele.
Parca ei erau inventatorii politicii pe lumea asta, ca tipare de oameni. Intr-o zi mi-am dat seama ca nu e bine pentru mine sa incerc sa inteleg cum fac, cum gandesc. Tocmai atunci isi atingeau scopul. Mai intai trebuia sa fi deprimat, apoi sa ai curajul sa vezi de unde vine, apoi sa incergi sa intelegi cum gandesc. Abia aici era spilul. Poate sa te deprime un lucru si sa il gandesti, e normal si iti face bine. Ei, daca ii gandeai ei creierul si strategia simteai ca innebunesti.
Erau si diferente intre ei: el iti sugera insistent sa iti ajunga mintea la cele mai oribile grozavii din istoria omenirii, mai putin din prezent, si manifesta satisfactie ca s-au intamplat, tot incerca sa sugereze sa gasesti scuze, motive,sau sa acuzi, sa ceva, sa-ti inoculeze ura fata de altii si teama fata de el ce de sus priveste, cu ce placere, de parca era dracu, ea se prefacea furioasa la culme sau o reteza scurt daca incercai sa zici:uite ce face x, uite ce face y. Cica: ai draga, ca tu esti sfanta. Si chiar eram sfanta.
Mi-a placut asta: am avut eu grija sa scot adevarul la suprafata, sa se vada cum e. Ce e corect, e corect. Si daca asta inseamna sa desparti oamenii, e din vina lor, cum reactioneaza ei cand scoti tu adevarul la suprafata. Putem totusi sa facem in asa fel incat ceea ce nu convine sa fie indreptat, nu parasit, daca are sens si nu e o pacaleala de 1 aprilie. Straduieste-te, ca o sa mori de oboseala inutil.
PS> Cred ca ai nevoie de multa dragoste ca sa nu ajungi sa crezi ca e o greseala sa lupti pentru dreptate, adica sa se vada toate informatiile, nu doar ce e lasat sa se vada, manipulator.
Mai exista un tipar de om, ca sa zic asa, care inventeaza informatii si se bate cu pumnul in piept ca doar a scos adevarul la suprafata. Din cauza acestui tipar si ce produce el, se face o confuzie regretabila cu cineva care nu inventeaza.Pana intr-o zi cand este refuzata si informatia reala cu tot cu cea inventata, gen ar putea fi, dar nu este.
Multumesc pentru incurajarile vis-a vis de exprimare. Fac eforturi mari si nu imi reuseste mereu sa scot ceva descifrabil, pentru ca sunt pe valuri de tulburare sufleteasca.Trebuie sa corectez de zece ori.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
