Eu zic ca esti prea mica sa-ti pui pe umeri unele nenorociri.
Crezi ca parintii tai acum vor sa te vada si pe tine ca suferi? eu zic ca le ajunge drama prin care trec.Incearca sa te gandesti mai putin la asta, iar daca vrei sa le ridici moralul, o poti face prin notele mari luate la scoala sau sa excelezi in ce domeniu esti tu.
Capul sus!
Fa-l sa traiasca din plin, cu zambetul pe buze, clipele ramase, asta sa faci!
Dar de ce sunteti asa siguri ca va muri? Cancerul la oamenii batrani avanseaza greu. De exemplu verisorul meu cand avea 6 ani a avut o forma de cancer. Nimeni nu i-a mai dat vreo sansa la viata, nu mai avea nici par, nici sprancene, pana intr-o zi cand s-a intamplat o minune. Mama lui statea langa patul lui si se ruga. Vazu o icoana. Iesi pe hol, statu putin si apoi intra iar in salon. Varul meu era in picioare( nu mai merse de cateva saptamani), iar icoana disparu. De atunci situatia a avansat in bine si nu a murit. Daca bunicul tau va gandi negativ si va fi inconjurat de persoane care o sa-i aminteasca acel lucru nu sunt sanse ca o sa supravietuiasca. Gandirea pozitiva e primul pas. Medicul nu i-a dat vreo dieta? Nu i-a spus sa faca vreo operatie?
Esti un copil, vezi-ti de problemele tale de copil; sunt destui adulti in familie care se ocupa de ce trebuie.Treaba ta e sa-ti vezi de invatat si sa incerci sa nu le faci necazuri, au deja unul.Nu esti responsabila de ridicarea moralului nimanui, deci...fa altceva.
Bunicul e batran, familia ar trebui sa stie ca la batranete te mai lovesc si niste boli din cand in cand.
Nu te mai simti vinovata ca nu esti. Nu incerca sa le ridici moralul ca nu o sa reusesti. Daca ei, oameni ajunsi la maturitate nu pot accepta situatia, in nici un caz nu te vor asculta pe tine. Vezi-ti de treburile tale si lasa-i pe ei in supararea lor. Cu timpul ar trebui sa le treaca si sa se obisnuiasca cu situatia.
Ba da dar si asa asta e un cancer foarte rar si sansele de supravietuire sunt minime chiar si dupa operatie