Am o stare foarte proasta în ultima vreme.Ma sperie orice stare mai neobijduita și orice fac ma duce cu gândul la trecut.
Am mai pățit o data tot asa acum câțiva ani,când orice făceam ma gândeam dacă nu cumva am greșit, dacă nu cumva trebuia sa mai încerc sau sa rămân unde eram.Simțeam dor de locul unde am stat în trecut și dor de oameni și de ce făceam atunci și ma strângea stomacul,ma lua plânsul și aveam o stare continua de depresie, iar dacă nu era cineva în permanenta cu care sa vorbesc nu îmi reveneam deloc.Acum starea a revenit și ma simt copleșita de tristețe și parca nu îmi mai revin,simt ca m-as întoarce în trecut și la persoanele din el chiar dacă știu ca locul meu probabil nu mai e de mult acolo.
Cum sa fac sa scap de starea asta având în vedere ca nu prea am prieteni, am probleme de sănătate, iar afara este foarte cald sa pot sa rezist la stat în soare?

Du-te la psiholog

Ai putea incerca sa iti gasesti o activitate care sa te solicite suficient de tare incat sa nu mai ai atata timp sa te gandesti la ce te nemultumeste sau ce iti lipseste. Cel mai probabil problemele de sanatate iti amplifica starea asta de neliniste, iti starneste amintiri care se pare ca nu-ti fac bine, sunt ferm convinsa ca la moment dat oricare dintre noi am trecut prin stari de genul asta, momente in care ne-am lasat coplesiti de melancolia vremurilor in care poate eram mai bine decat in prezent, dar asta nu inseamna ca viitorul nu poate fi la fel de frumos sau poate chiar mai frumos. Secretul e sa nu te lasi complet rapusa de situatie, cauta si partea plina a paharului din toata povestea asta urata si soarele se va face vazut de dincolo de norii astia densi care te apasa. Succes si insanatosire grabnica!

Problema este ca nu pot, pentru ca doar acolo imi sta mintea.Mereu ma panichez ba ca sunt prea bolnava, ba ca nu o sa reusesc, ba ca gresesc si nu mai sunt buna de nimic.
Am schimbat pana acum 3 locuri unde am stat si nu mi-am gasit nici cum linistea, acum probabil o sa il schimb a 4 oara dar mie teama ca nu o sa ma adaptez nici acolo. Daca stau intr-un loc ma satur si plictisesc, daca plec imi e dor.
Oare o sa imi gasesc si eu locul in lumea asta, sau persoana langa care sa ma simt pe deplin implinita?

Eu sunt de parere ca fiecare avem un loc si un suflet care ne iubeste enorm chiar daca nu ne cunoaste inca, bunica mea are o vorba tare inteleapta,, ce-i al tau e pus de o parte, si ce-i al tau te asteapta", asadar eu zic sa nu deznadajduiesti indiferent de situatie si indiferent de locul unde te afli. Important e sa reusesti sa iti gasesti linistea interioara ca de acolo pleaca totul. Bafta!