Am observat ca exista oameni care atunci cand ies in oras cu prietenii la cumparaturi se simt bine,rad,zambesc,totul le merge bine,starea lor interioara e foarte buna,dar dupa o vreme unul dintre ei incepe sa se plictiseasca si parca vrea sa plece acasa,devine asa stresat si parca tot ce vrea e sa plece acasa,nu e vorba de oboseala,ci mai degraba e vorba de cum se simte in mijlocul multimii,parca incepe sa nu aiba incredere in el la un moment dat,ceva nu ii merge bine, se simte frustrat din cauza la ceva, si aceste frustrari il face sa se simta mizerabil. Faptul ca atunci cand ajungi in sfarsit acasa si te simti bine nu se datoreaza oare faptului ca acasa nu se uita nimeni la tine cum arati si cum te simti? De ce ne pasa atat de mult de ce cred altii despre noi din moment ce oamenilor chiar nu le pasa de cum aratam, cum ne simtim.Eu practic cand umblu prin oras vad oamenii ca pe niste personaje din povesti,nu imi pasa ce cred ei despre mine, imi pasa doar de cum ma simt eu, oricum daca devin trist voi fi un exemplu prost pentru oameni, deci ce rost are sa fiu trist? Daca sunt fericit voi fi mult mai apreciat si voi fi un exemplu pentru oameni.Este important cred eu sa ne simtim la fel de bine si acasa cat si la munca si peste tot si sa nu ne pese de ce cred altii despre noi, este important sa ne schimbam stilul de gandire pesimist si fara incredere si sa invatam sa gandim optimist si sa fim plini de incredere, am dreptate?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook