Ar avea un sens, scop existenta noastra daca ne-am reincarna pentru a dobandi cunostinte noi?

Ce cunoștințe ai din viața anterioară?

Nimic, si pe astea din viata asta le mai uit

Existenta nu are scop nicicum, nu cont ca dobandesti sau nu cunostinte noi.
Ca in existenta asta fara scop ajuta si bucura ca stii mai multe, este altceva, dar nu asta da scopul.

Nu ar avea. Poate nici nu trebuie sa aiba

Scopuri, sensuri vezi cum Ashton Kutcher in filmul The Butterfly Effect nu isi gaseste fericirea decat la final cand renunta. Cine bea apa o sa-i mai fie sete inca o data.
Vezi filmul The Razor's Edge de Somerset Maugham atunci cand Larry ajunge la maestrul acela din munti si il intreaba unde poate gasi fericirea. Noi suntem facuti dupa imaginea lui Dumnezeu iar fericirea o putem gasi doar in armonie cu el.
Iti las niste referinte aici:
b) El espiritu
pero el hombre es, tambien "espiritu". Los que viven entregados a sus desordenadas apetencias humanas, sienten y piensan segun ellas; en cambio los que viven a impulsos del Espiritu, segun El sinten y piensan. Y sentir conforme a las desordenadas apetencias humanas lleva a la muerte, mientras que sentir conforme al Espiritu conduce a la vida y la paz...Pero vosotros no vivis entregados a tales apetencias, sino al Espiriu, ya que el Espiritu de Dios vive en vosotros. El que carece de Espiritu de Cristo, no pertenece a Cristo...Y si el Espiritu de Dios, que resucito a Cristo, vive en vosotros, el mismo que resuscito a Jesus infundira nueva vida a vuetros cuerpos mortales por medio de su Espiritu que habita en vosotros (Rom 8, 5-11).

El hombre fue creado, a imagen de Dios y, cualquiera que sea su vida, nunca deja de ser su imagen. Ese espiritu es el que nos llevava a conocer a Dios, y a amarle.

Ce draci sens are viata? Omu se naste, de la scoala invata de-i sar capacele, ca daca e sa faci scoala ca lumea, nu prea mai ai cine stie ctimp liber, dupa aia muncesti pentru un smecher de te doare capu, ba mai ai si lipsa de bani, ba mai ai si o relatie care la inceput e miere si apoi rahat (cum zice vorba aia ca, casatoria e butoi cu un strat subtire de miere si jos e rahat, si daca vb asta a iesit de generatii, e clar ca se generalizeaza, nu-s cazuri putine), dupa aia cand iesi la pensie sa ai liber iti cad dintii, apar bolile, te uratesti si apoi mori in chinuri eventual.

Zau daca o vad ca pe o afacere. Ca sa zic asa nu stiu ce vad unii viata asa frumoasa mai ales si oameni de 70 ani, pe bune.

Tot ce putem face, daca tot suntem, sa ne bucuram de orice chestie marunta pe care o avem si o putem face, in rest aia e. Asta fac eu sau incerc sa fac.

Asta incerc si eu sa fac ^_^

Pai da, asta vine de la sine in mod normal, nici nu trebuie sa existe "incercam sa facem", trebuie sa nici nu realizam, sa fie ceva natural, daca nu, avem probleme, bine, eu cel putin am o depresie moderata stiu cauza, dar zic la restul care isi pun problema asta dar nu constientizeaza ca au o problema fie psihiatrica fie psihologica.

Cand intreaba cineva "cum sa ma bucur de viata", e clar ca nu e in ordine, de fapt stie si acela ce ar trebui dar nu poate face! Degeaba ii zici tu, sau altul, sau mie mi se zice "pai trebuie aia, aia", ca nu merge, blocajul exista mai departe chiar daca constient stim ca trebuie sa se intample chestia aia.

Sau cartilea alea motivationale, alea nu ar trebui sa existe ca-s inutile, un om normal automat are motivatii si tot, iar daca n-are, nici nu o sa aiba pana nu rezolva cauza.

Am avut si eu perioade cand nu ma puteam bucura deloc de viata, dar stiam de ce pentru ca ma documentasem inainte cand deja problema incepuse, altfel nici eu nu imi dadeam seama.
Problema nu era ce sa fac sa ma bucur, ci ca orice faceam nu ma bucura.
Si cand chimia se mai redresase, intr-o ora era o dif de la cer la pamant! Deodata ma bucuram de orice ca inainte, voiam sa fac aia si ailalta (motivatie).
Eu avand comparatia, stiu f bine cum e.

Cu cat se sta asa, cu atata problema se poate agrava! Trebuie luate masuri, discutat cu un psihiatru sau psiholog.

Dap, spui niste vorbe intelepte acolo.
Legat de cartile alea... nu este cum ca nu ar trebui sa existe, unele ar trebui. Dar nu acelea care iti ofera solutia. Ci acelea care incearca sa te faca sa intelegi ca solutia este la tine si este numai pentru fiecare persoana in parte.
Multe carti sunt doar din punctul anumitor oameni de vedere, al succesului lor, care nu se aplica la restul persoanelor.

Oh, sunt asa de multe lucruri de facut... imprumuturi, cand, cum, locul de munca te tine legat, frica de a pierde, familia, progresul, obiectivele. As vrea sa stiu raspunsul la aceste lucruri inainte sa le fac.

Pai solutia este una la toti, si in doua randuri, de urgenta la psiholog sau la medic, e f simplu, alta nu exista. Da, solutia este la acel om adica asta, orice altceva e inutil.

Acuma asta e viata, mai pierdem, mai castigam in viata, progresul trebuie sa ne bucure, obiectivele trebuie sa existe de la sine asa cum am zis.
La imprumuturi totul e sa fim siguri ca putem da banii inapoi fara sa ne deregleze prea mult viata.
Normal ca trebuie sa stii raspunsurile la astea.
Insa frica de a pierde uneori e nejustificata, ca daca nu pierzi?! Trebe optimism ca lasa ma ca nu pierd, dar sa fi pregatit in caz ca pierzi sa nu ai soc, sa stii ca e posibil sa se intample si asta.

De multe ori nu putem avea raspunsuri la unele, mergem inainte asa cum este, conteaza doar cum reactionam la eventualele chestii negative daca ele vin, acolo e smecheria, si aia nu prea depinde de noi din pacate.