Mie mi s-a intamplat cu epoca post-medievala, cica sa traiesc o viata fara nevoi, ca si Don Quijote, dar ma rog nu cred ca ar fi fost atat de posibil, si pe de alta parte, viata medievala era grea. Oricum, mi-ar fi placut totodata, sa traiesc si in secolele 3 si 10 dupa Hristos, sau fiu un calugar ceva prin scotia, sau vreun bard cantaret pustnic, sau vreun druid, ma rog vise vise. Altceva e de epoca care zici tu, si aia e foarte faina insa doar daca esti vreun aristocrat ceva.
Secolele XVIII-XIX: societati secrete, crime, mistere si in general cat de mult conta eticheta. M-au inspirat mult Misterele Londrei de Paul Feval si Black Butler.
Chestia cu aristocratia nu e obligatorie. Mi se par interesante contrastele intre clasele sociale.
Da, am pățit.
Dar era mult mai nașpa pe vremuri, dacă nu aveai aceeași religie ca și alții sau aveai alte păreri erai ars pe rug.
Vezi cazul lui Giordano Bruno.
Omul credea că noi nu suntem centrul universului, Soarele nu se învârte în jurul Pământului.
10 ani mai târziu s-a descoperit că el avea dreptate, după ce Galileo s-a uitat printr-un telescop.
Asa e. Cei mai multi oameni care au luptat pentru libertatea religioasa au sfarsit ca martiri.
xByte întreabă: